Ura și superficialitatea suboamenilor ce se cred importanți
Mi se pare că lăutăria s-a transgresat în politica la zi românească; observ că dracul a altoit pe omul superficial lăutarul politic…!
Aduc în atenția celui ce nu agreează ce, cum și despre cine scriu eu faptul că nu este obligat să citească, mai ales că se pare că nici nu știe să facă asta decât pentru a rupe citate din spusele mele întru întreținerea teribilei înclinații și îndeletniciri cu senzaționalismul sălbatic și scandalul decadent.
Să nu se aștepte că intru eu în vreun fel de conflict cu el ori că îl voi numi, în primul rând pentru că se face singur cunoscut și dezonorat, în al doilea rând pentru că s-ar crede foarte important, ceea ce nu este adevărat.
Vreau doar să îi spun că nu este cazul să mă sfătuiască despre cum să fie scriitorul ori ziaristul, pentru că am aflat deja de la profesori și colegi de la care am și avut ce să învăț (printre profesori, de exemplu, aș putea numi pe doamnele Theodora Popescu și Elise Stan, iar printre colegi pe Cristina Țopescu, la școală, Octavian Ursulescu, Oana Georgescu și alții, la lucru).
Sunt mirat de libertatea ieșită de sub orice control moral de a se scrie torențial fițuici scandaloase, incorect documentate, despre mine.
Am oglindit orașul Buhuși și pe oamenii lui cumsecade în câteva cărți și în numeroase articole de presă publicate în țară și străinătate. Pentru ca să descopăr azi, fără să vreau și fără să mă intereseze, că cine se hrănește cu scandal și neadevăruri spune că n-am scris nimic din ceea ce spun mai sus.
Am fost responsabil pe județele Neamț și Bacău timp de câțiva ani, la ziarul regional Informatorul Moldovei ce-acoperă gazetăresc opt județe din țara noastră (Iași, Botoșani, Suceava, Neamț, Bacău, Focșani, Galați, Brăila), plus Cernăuțiul și Chișinăul, ca să dau doar un exemplu. Acolo și nu numai acolo am scris suficient de mult despre ceea ce din cunoașterea detractorului meu lipsește ori poate că pentru unii ziaristica este întocmai ceea ce nu li se potrivește.
Ca redactor câțiva ani la revista VIP am scris despre personalități, laudativ în primul rând, pentru că am ales protagoniști din rândurile oamenilor cumsecade și au meritat – păi, cum să scriu decât cumsecade despre oameni cumsecade?! Eu nu am caracter atât de traumatizat de ură, suficiență și interese josnice ca să denigrez pe oricine nu e în echipa mea degenerativă uman…?!
Am publicat la Ziarul de Bacău vreme de peste douăzeci de ani, la ziarul Monitorul de Bacău, la ziarul cotidian național Timpul, de la Chișinău, la Ziarul de Gardă din Basarabia…, am slujit la Radio România Iași și Radio Reșița, la revistele Ateneu și Plumb, am publicat și public la cotidianul național Ultima Oră și în multe alte locuri în care arhivele păstrează doveditor texte și înregistrări audio ce reprezintă cu cinste orașul Buhuși pe care nu l-am tăvălit prin mizerii descalificabile, în solda scandalagiilor politicii românești – e cuvenit să mă refer în această ordine de idei la faptul că am colaborat și colaborez publicistic la ziarele New Magazin, Observatorul și Lumea românească din New York, ziarul Gândacul de Colorado din Canada, un ziar din Japonia, unul din India, unul din Italia, unul din Spania, unul din Germania, unul din Austria) și altele… Sigur, am mai prezentat și eu aspecte negative când și cu cine a fost de prezentat, dar nu de factură performant manipulativă…!
Este teribil faptul că se trezește câte cineva cu un microfon în mână și crede că este reporter, că scrie niște fițuici degradante și crede că este ziarist.
Ce-aș putea spune eu fără uimire și consternare în legătură cu aceasta, când sunt unul dintre cei ce-am început de jos timid, cu emoție, cu bun simț…, am învățat, am muncit, am fost acoperit în toată viața mea, oriunde, de respect profesional și uman?
Iar acum mă învață unul din exterioritatea a toate acestea cum se cere să fie scriitorul și ziaristul…!
Da de unde știe omul acesta, când, unde cu cine, de la cine a învățat profesia pe care crede că o are, când, unde, la ce, cu ce, cu cine a făcut practică, ce baze, ce experiență are, ce merite, ce argumente, ce recunoașteri…?!
Eu am arhivele susmenționatelor publicaţii și radiouri, el ce are afară de atacuri la persoană pe o fițuică de gazetă locală ? Ce îl recomandă pe el să sfătuiască?!
Să vă spun eu? Nu am această cădere, spune însuși, nu mai e nimic de adăugat…!
Gata, ajunge, este deja prea mult…! Nu pierd timpul, mă duc să cheltuiesc ce-am primit ca lăudător pe bani – nu știam că există această ocupație rentabilă însă am aflat de la cine probabil că o și practică.
Aurel V. Zgheran
Foto : Aurel V. Zgheran cu scriitorul Dinu Săraru