„Verişoara Bette” şi România 2016

 

Reproducem, ca societate, atât de mult din fresca lui Balzac „Verişoara Bette”, încât devine copios să faci conexiuni cu România ultimilor ani.

Undeva, bancheri de top „pupă tălpile” puternicilor zilei (vezi creditarea uluitoare a unor personaje politice ca E. Udrea sau T. Băsescu), ridicându-se în picioare de fiecare dată când augustele figuri fac un semn, oricât de discret. Altundeva, tomnatici ajunşi în mod straniu patroni sau orice fel de şefuleţi îşi vopsesc părul roz şi asaltează noile angajate, în căutarea pseudo-masculinităţii pierdute. Profesioniste de mâna a doua ajung să „conducă” firme, aşa cum Jenny Cadine mânuia destinele atâtor personaje ale cărţii sus-numite. Inversând tabloul, starlete de doi lei fac potecă prin televiziuni, doar-doar o da norocul peste ele şi le-o lua cu cununie vreun „om de afaceri” meteoric, ca să devină brusc femei de casă, cu reputaţia repusă în drepturi şi iubirea curată în sfârşit găsită.

Îmbogăţiţii de carton (la Balzac de după război, la noi de după Revoluţie, of course) trăiesc în mătase şi într-o lume paralelă, cu tot confortul, pe datorie; în altă Românie, cei care muncesc onest plătesc cinstit şi pâinea, şi adăpostul, şi taxele. Cămătarii umblă liberi să suie dobânzile până la cer (singura deosebire faţă de societatea pariziană de secol XIX fiind aceea că azi nu mai scapi cu fuga…).  Până şi comenzile pentru lucrările publice se fac tot pe sistemul „vorbesc eu cu cineva”, chit că se întâmplă ca unii dintre artiştii care le primesc să fie identici cu celebrul Wenceslas balzacian: vorbesc cu anii, în jurul paharelor şi amicilor de artă sublimă, despre viziuni care nu se materializează niciodată. Fractura profundă dintre clasele sociale este şi ea la post, categorii întregi detestându-se reciproc cu o energie care, pusă în slujba binelui comun, ar face ţara asta să arate cu totul altfel. În principiu…

Dar suntem decişi cu obstinaţie să punem în scena reală a României de secol XXI toată imaginaţia de acum două veacuri a marelui Balzac! Cu internet de bandă largă cu tot, suntem în continuare guvernaţi de ficţiune şi nu există runde electorale, pe termen scurt cel puţin, care să rezolve toate cele de mai sus, de la democraţie la meritocraţie.

 

 

Roxana Istudor

Comments

comments

Related posts

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Switch to desktop version