Viața și fericirea noastră!!! (44) – Abecedarul Vieții
Tati!!! Bunicii, îmi tot spuneau de câte ori ne întâlneam, că fără să știi care este abecedarul vieții, nu vei fi un om înfăptuit. Tu ce îmi poți spune tati, acum când am atins ștacheta de 18 ani?
Păi, Rebecca cred că prima opțiune este să înveți să fii echilibrată în tot și în toate. Apoi este obligatoriu să crezi în tine chiar de toți cei te însoțesc în viață, de anturajul tău nu cred în tine. Ei, deși, te vor opri spunând ostentativ că „NU POȚI” să biruiești, tu să nu-i bagi în seamă și să-ți duci la bun sfârșit planul tău de viață. Cât trăiești, să nu uiți, că de fiecare dată vei avea de învățat câte ceva, să nu te oprești și să fii perseverentă, să-ți însușești cât mai multe pilde.
Totdeauna ar trebui să ai o carte în dreapta ta. Să fii bună, dar cu măsură, că altfel nu vei fii decât un subiect de consumat, pe modelul, „hai la Rebecca, că e proastă de bună”.
Să iubești, de fiecare dată, când ai ocazia să o faci, dar să nu schimbi dragostea în ură. Să îți trăiești fiecare zi, cu toată energia ta. Iubita tatii, să iubești, de parcă ai simții că zbori, că vorba aia, nu-ți trăiești de două ori viața.
Dacă greșești, căci nu există om care să nu facă greșeli, să ai puterea să-ți ceri scuze față de cei care ai greșit, să-ți pleci și capul, dar numai jumătate. Tu, orice ar fi, nu trebuie să renunți niciodată la propria demnitate. Apoi, firesc ar fii să înveți din ce ai greșit și chiar de ai căzut, să te ridici, te scuturi, dar să nu renunți la demnitate orice ar fi, chiar de te-ar fi durut, sufletul.
În viață, fata tatii, trebuie să înveți să știi să dai, celor care merită, dar în același timp să poți și să ceri, tot ce ai nevoie în viață. Trebuie mereu să-ți fie, spre învățăminte să ierți, căci e calitatea oamenilor inteligenți, dar totuși să ții minte, mai ales dacă ai fost rănită de indivizi asociali sau needucați. Tu, Rebeccuța, indiferent de vârsta pe care o ai acum și-o vei avea în continuare, să nu o evaluezi cu actele de identitate, trebuie ca în funcție de conjuncturi, să dai de multe ori și inimii dreptate. Cam asta, ar fi alfabetul vieții, fata mea.
Dar, tati, m-ai învățat mereu, numai de bine și m-ai atenționat mereu, de pericolele, care mă pot amenința, ce trebuie să fac?
Draga mea, mereu ți-am spus; Venim fără nimic pe lume și plecăm tot așa , constatând că singurul lucru pe care îl puteam face adevărat în minunata noastră viață e să devenim, după ce plecăm la cele veșnice, o amintire frumoasă, în mintea și inima celor care ne-au cunoscut. Fata mea, să știi că tot ce faci cu sufletul, în viață, sigur ajunge la inima și acolo trebuie să știi că rămâne pentru totdeauna.
Tu trebuie să te bucuri. În viața ta e tot ce poate să te facă să simți acest sentiment puternic. Crede-mă, nu aștepta, că viața să devină mai, mai bună sau mai ușoară că nu devine cu certitudine. Viața ta, a mea, a tuturor, din totdeauna va fi mai complicată. Tu alege, mereu să fii fericită, acum, nu mâine.
Alege să nu îți pierzi timpul cu lucruri inutile. Noi, ca oameni, crede-mă, Rebecca, nu putem controla mereu toate situațiile în care ne aflăm, dar tu poți alege, să-ți controlezi reacțiile și emoțiile. Ți-am mai spus și îți repet, oamenii, sunt în principiu ca niște cărți, dintre care, unii, ne păcălesc cu coperta, în timp ce alții, ne surprinzând cu conținutul lor.
Să știi fata tati, că oamenii oricât de buni ar fi, oricât de blânzi, oricât de grijulii, oricât de iubitori, crede-mă că pentru unii oameni nu este suficient în timp ce pentru alții e ok. Ce zici?
Crede-mă tati, uneori noi complicăm lucrurile, care de fapt sunt atât de simple, eu cred că le dăm o importanță prea mare, în timp ce noi ne facem adevărate probleme. Rebeccuța, ascultă-mă, nimic din ceea ce vine în viața noastră, de fapt nu apare, pentru a-ți face viața mai ușoară sau mai grea ci pentru a te face pe tine, tu copilul meu, să deschizi ochii mult mai bine, și desigur pentru a te învăța fetiță, să poți vedea frumosul în orice.
Tu, pentru a fi frumoasă nu e nevoie decât de o fărâmă de inimă, o adiere de blândețe, un pic de generozitate și nu în ultimul rând, un gram de smerenie. Credința ta în Bunul Dumnezeu, îți va ocroti pașii, evoluția și viața. Tu, fata mea, ai datoria să-ți dăruiești propriul timp, numai celor care te consideră ca un dar pentru ceilalți de la viață. (Va urma)
Lord Florentin SCALEȚCHI
Profesor universitar doctor