Viaţa şi fericirea noastră!!! (55)

Este bine să iubeşti în viaţă, tati?

Ce întrebare este asta, Rebecca? Desigur! Trebuie să te grăbeşti să iubeşti, căci oamenii pleacă atât de repede de lângă tine, că nici măcar nu realizezi, uneori, că pe unul dintre ei l-ai avut la inimioara ta.

Nimic nu  valorează mai mult decât iubirea și  ziua de azi. Să nu uiți că dacă azi nu avem timp pentru oamenii care ne iubesc, mâine nu vom mai avea puteri, iar poimâine nu vom mai fi și viața trece astfel, fără a o fi trăit.

 Să ştii că timpul este un „adevărat domn”! Tace și trece, pe nesimțite. Noi oamenii, de multe ori, păcătuim prin ignoranță și uitare. Dacă măcar o dată pe zi ne-am aminti că suntem muritori, poate nu am mai fi așa de răi, unii cu alții.

Ce este  de fapt omul, tată? Putem spune, fără să greşim, că suntem o replică inteligentă a naturii din care venim şi unde ne vom întoarce. Asemuind omul cu o frunză, vom constata că şi noi oamenii suntem asemenea frunzelor.

În bătaia sau adierea vântului, sub privirea blândă sau arzătoare a soarelui, în jocul fulgilor de nea sau vârtejul crivățului năprascnic„înmugurim”, „înverzim” și „îngălbenim” pentru ca apoi, într-o zi, să ne aşternem tăcuțiîn  „mama pământ”.

Eu, tată, am stat de vorbă cu propria mea viaţă, cu mult timp în urmă şi am convenit să ne bucurăm împreună, una de cealaltă, pur şi simplu. Viaţa nu spune nimic omului dar, încet şi sigur te învaţă totul şi în primul rând că este trecătoare! Tu, draga mea, vei rămâne doar cu ce acumulezi în suflet, trăiri, emoţii, amintiri.

Să ştii Rebecca că, pentru noi oamenii, viaţa se trăieşte pe clipe, pe zile şi fiecare zi are o poveste a ei.  Nici o zi nuseamănă, una cu cealaltă, niciodată! Dacă îţi prețuiește propria viaţa, iubeşte-o, trăind cu folos fiecare clipă!

Nu pierde timpul! Altfel, ai putea regreta că nu ai făcut tot ce ai vrut,fiindcă timpul  trece repede de tot și va fi prea târziu să mai faci ceva, oricât de mult ți-ai dori. Respectă standardele, principiile și valorile unui trai civilizat, ca apoi privind înapoi să nu te  rușinezi de nimic din ceea ce ai făcut!Dacă greșești, asumă-ți! Cere iertare și îndreaptă-ți greșeala, indiferent dacă o faci cu tine însăți sau cu semenii.

Să nu uiţi, Rebecca, că fiecare zi este o bucăţică din propria-ţi viaţă. Sigur, nu suntem noi stăpânii timpului, dar putem da un sens fiecărui minut din viaţa noastră. Să nu iroseşti timpul, pierzând clipe preţioase, căci  nimic nu se mai intoarce!

Ca trenul, odată plecat, e bun plecat din gară! Multumește oricărui  om, pentru prezența sa în viața ta, indiferent dacă  el vine cu lecții de viață sau binecuvântări.

Acești oameni sunt profesorii tăi, ei te pot transforma în varianta ta cea mai bună. Ei vor scoate la suprafață tot ce poate fi rău și bun în tine, potențându-ți calitățile sau defectele. Alegerea îți apaține, noi înține suntem liberul arbitru, dăruit de Dumnezeu! Ai grijă de cine te înconjori fiindcă prietenii de azi pot deveni dușmanii de mâine!

Ce este omul? Ce ţi-aş răspunde eu? Omul, este o bucăţică de „lut” în care Dumnezeu a pus iubirea şi păcatul și ne-a lăsat să alegem, care dintre cele două ne va reprezenta mai mult, în viață. Peste toate, El a pus o fărâmă din El, sufletul, care este darul cel mai de preț al omului. Sufletul este veșnic! Vei observa acest lucru cu timpul!

Vei vedea că el nu are vârstă și chiar la senectute sufletul tău va zburda asemenea unui copil, chiar dacă trupul îți va fi îmbătânit de vremeși neputință.

Cât de dură este viaţa, tata? Ca om al mării, tatăl tău poate să îți spună ceva, care i-a fost mult timp mod de existenţă. Viaţa, Rebecca, este ca marea, pe care eu am călătorit, de la un capăt la altul al lumii, pe oceanul planetar Ce am constatat? Că nici pe una și nici pe cealaltă nu le interesează dacă tu nu ştii sau nu poţi „înota”.

Ca să fii învingător trebuie să lupți mereu cu propriile-ți forțe, în limitele tale. Când  reușești să ți le depășești satisfacția  este  pe măsură. Să ştii că viaţa este grea, dar nu imposibil de trăit frumos!

Când treci prin multe furtuni în viaţă ajungi, tată, ca şi mine, să apreciezi la un moment dat liniștea, în detrimetrul tumultului. Este ca atunci când avem multe zile în şir ploaie și când iese soarele începem să ne bucurăm de prezența sa.

Aş încheia dialogul nostru de azi, spunându-ţi că în viaţa noastră suntem spectatori activi şi martoriai minunilor lui Dumnezeu, al  creaţiei sale divine! Aceste remarcabile spectacole ale pământului, oceanelor,  mărilor, fluviilor, râurilor, lacurilor, pădurilor, al deşeturilor s.a.m.d. dar și al celor oferite de univers, în care cerul, soarele, luna, stetele, planetele vin să ne coloreze viața și să ne scrie cu litere invizibile destinul.

Însă, dintre toate, cel mai mare spectacol, Rebecca, mai grandios decât cel al pămânului şi universului este cel al sufletului omenesc.

Este Darul divin al lui Dumnezeu, pus în trupul ce ne poartă prin viață! Un diamant, care va străluci atât de tare, pe cât de mult l-ai șlefuit, prin acumulările tale, spirituale. (va urma)

prof.univ.dr. FLORENTIN SCALEȚCHI

    
 
 

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.