Viaţa şi fericirea noastră!!! (57)
Rebecca, draga mea, m-am gândit să abordăm astăzi un subiect interesant – stima de sine.
Pff, tati, sună ciudat pentru mine. Ce mai este și asta?
Este „ceva” foarte important, pentru dezvoltarea și evoluția ta.
Tatii, sunt ochi și urechi!
Draga mea, nu sunt psiholog, dar propria experiență de viața și apoi studiul acestui aspect atât de important în relațiile interumane, precum și modul în care îți trăiești viața, m-a determinat să abordez acest subiect, astăzi.
Mai întâi, voi începe expunerea mea cu un citat al lui Ashley Montagu[1]
“Nu te baza pe altcineva pentru propria fericire și apreciere. Numai tu poți fi responsabil pentru asta. Dacă tu nu te iubești și nu te respecți pe tine însuți – nimeni altcineva nu poate face asta pentru tine. Acceptă-te așa cum ești – cu totul, cu bine și cu rău – și fă schimbările pe care TU le consideri potrivite – nu pentru că altcineva vrea să fii diferit.”
Uauu, tatii, sună atât de filozofic!
Oamenii, adesea, confundă stima de sine cu încrederea în sine. Însă, nu sunt unul și același lucru. Firește, stima de sine, presupune să ai încredere în tine, dar ea inseamnă, cu mult mai mult. Sunt oameni foarte siguri pe ei, dar care au o stimă de sine scăzută.
– Tatiii, nu înțeleg nimic. Cum vine asta?
Imaginea de sine sau „cum ne vedem” noi, pe noi înșine, are legătură cu modul în care ne percepem propriile noastre caracteristici fizice, emoționale, cognitive, sociale, spirituale.
Și acest lucru depine de gradul de autostimă (autoapreciere, autorespect, autoacceptare) pe care îl avem. Trebuie să existe mereu un echilibru între autoapreciere și autocritica, fără a trece dintr-o extremă în alta.
Deasemenea, trebuie să păstrăm un echilibru viabil între o laudă de sine exagerată și o autocritică exagerată.
Tatii, cum știm dacă imaginea de sine e bună sau nu?
Este foarte simplu. Toți avem ceea ce se cheama „vocea interioară”. Dacă această voce a ta, interioară, dictează o direcție spre pesimist, negativism și autocriticism permanent, cu autosabotare și diminuarea valorii tale personale, este negativă.
De ce este atât de importantă imaginea de sine?
De ce? Fiindcă, ea ne influențează atitudinea, comportamentul, reacțiile, dar și relațiile și viața, după cum îți spuneam. Când stima noastră de sine este „acolo unde trebuie să fie” suntem plini de entuziasm, energie și determinare necesare pentru a face un lucru, pentru a ne atinge și îndeplini obiectivele, pentru a ne bucura de performanțe profesionale, succes social etc.
Bineînțeles, că doar cu stimă de sine nu vei reuși, mai este nevoie de seriozitate, multă muncă și perseverență, un set de valori și principii, care să reflecte standarde de viață frumoase și sănătoase.
Lipsa de motivație, evitarea înfruntării obstacolelor, lipsa încrederii în tine, în forțele proprii, o părere proastă despre tine în raport cu potențialul tău, asumarea unor vini care nu îți aparțin, creează un comportament vicios, care se repetă și te duc în zona stimei de sine scăzute.
Acest lucru te va determina să comunici mai greu, să faci compromisuri, care depășesc raportul între „a da și a primi, în egală măsură”.
Astfel, vei cădea pradă manipulatorilor narcisiști, care folosindu-se de vulnerabilitățile tale, te vor domina, controla și determina să faci lucruri, pe care nu trebuie și nu vrei să le faci, fiindcă nu te reprezintă și care nu te conduc spre evoluția ta, ci spre binele și în interesul lor. Dar despre aceștia vom vorbi altă dată!
Stima de sine, draga mea, sau părerea pe care o ai despre propria persoana îți influențează perceptia despre toate aspectele vietii, de la alegerea prietenilor, partenerului de viață, dar și alegerea unei profesii, succesul în carieră, stabilitatea și siguranța, integritatea, precum și educația pe care o vei da copiilor tăi
Tatii, aș vrea să știu, cum îmi dau seama că am o stimă de sine scăzută? Vrei să detaliezi?
Desigur, draga mea! Când ne aflăm într-o astfel de situație, căutăm permanent confirmări de la persoanele din mediul nostru personal sau socio-profesional, pentru orice acțiune întreprinsă. Ne simțim lipsiți de inițiativă și sceptici față de orice inițiativă, proiect sau drum nou în viața, incapabili de a ne susține propriile idei, păreri, pentru că avem o părere proastă despre noi.
Avem nevoie de validare pentru orice și de la oricine. Dorința de a socializa este redusă, chiar fugi efectiv de socializare, fiind incapabil de a te relaxa, chiar și singur. Din punct de vedere al înfățișării fizice ești dezinteresat, de felul cum te îmbraci, ești dezordonat și neîngrijit, devenind dezagreabil pentru cei din jur. Ești cuprins de deznădejde și apatie în cea mai mare parte a timpului și nu îți acorzi timp și spațiu, ție însuți.
Șiiii…ce aș putea să fac?
Să te iubești, să ai încredere în tine, să te respecți și să știi că tu ești singura în măsură să te apreciezi obiectiv singură, fără a avea nevoie de validarea nimănui. Asta nu înseamnă să fii lipsită de modestie, dar nici să dai dovadă de falsă modestie!
Draga mea, aș dori să îți mai spun un amănunt important pentru viața și ferirea ta. Învață din greșeli, considerându-le deopotrivă lecții de viață și binecuvântări.
Binecuvântări? Cum așa?
Da, chiar așa! Fără aceste lecții de viață proprie sau oferite de semeni noștri nu am putea evolua. Cei de la care primi lecții de viață sunt adevărații noștrii profesori. Să ții minte: „nu există înălțare fără cădere”!!! (Va urma)
H.E. HRH LORD SIR Florentin SCALEȚCHI
Profesor Universitar Doctor
[1] Montague Francis Ashley-Montagu (1905 – 1999) – născut Israel Ehrenberg – a fost un antropolog britanic-
De tânăr și-a schimbat numele din Ehrenberg în „Montague Francis Ashley-Montagu”. După ce s-a mutat în Statele Unite , a folosit numele „Ashley Montagu”.
Foto: https://www.publicdomainpictures.net