Viața și fericirea noastră (78)
Alo, tati, ce faci, unde ești?
Sunt plecat din țară la un Congres.
A, da, bine. Stai mult?
Nu.
Sper că nu ai uitat de dialogul nostru săptămânal despre viața și fericirea noastră?
Nu, cum să uit. Dar, în condițiile date, hai să încercăm să îl facem telefonic, ce zici?
E O.K. Stai să pun telefonul pe înregistrare, bine?
Da, sigur, dă-i drumul!
Știi tati, de multe ori mă gândesc, în viața noastră grăbită și uneori palpitantă, în trecerea prin lume fiecare cu destinul lui, ce trebuie să facem ca să ne întregim propria fericire?
Draga mea, în primul și în primul rând e foarte bine să îți faci timp să vezi pe unde te poartă pașii, să nu te lași în bătaia vântului niciodată, că nu știi ce te poate aștepta. Apoi este normal să-ți faci periodic timp să fii cu mama și tatăl tău, cu bunicii pe care îi mai ai, pentru că ei sunt adevărata ta familie, căci dacă nu ar fi existat ei, nu ai fi existat nici tu în lumea asta.
Fă-ți timp, Rebecca, să vezi și să înțelegi nu doar bucuriile, ci și durerea sufletului și a inimii care bate neîncetat. Înțelege ce înseamnă o lacrimă pe obrazul uscat și fă-ți timp să înveți ce este mila și ce poți face cu ea, prințesa tatii.
Iubita mea, este obligatoriu să înveți să discerni adevărul de minciună, căci adevărul e unul singur, în timp ce minciuna are picioare scurte, adică mai devreme sau mai târziu e dată în vileag!
În același timp, învață să citești și să interpretezi în adâncimi de vis. Fă-ți timp pentru prieteni adevărați, căci de oameni fără caracter, răi și frustrați e plină lumea, draga mea.
Trăiește armonios fiecare moment al vieții cu convingerea că niciodată nu e prea târziu să descoperi ceva nou în existența ta, că fiecare nouă zi îți oferă șansa de a face ceea ce îți place și să fii cu adevărat fericită.
Pentru tine chiar am scris o poezie, cu titlul Niciodată nu e prea târziu. Vrei să o asculți?
Bineînțeles că vreau, tati.
Niciodată nu e prea târziu
Să treci pragul unei vieți disperate
Și să spui: vreau alături de tine să fiu
Ca semen, ca prieten, ca frate.
Niciodată nu e timpul trecut
Pentru a-i vindeca pe copii de tristețe.
O mână întinsă sau un simplu sărut
Ar putea de necaz să-i dezvețe.
Acelora care au greșit, să le fim
Aproape cu inima și-o vorbă senină.
Pe cei neputincioși să-i iubim
Și să-i răsfățăm cu lumină.
Să dăm celor flămânzi o bucată de pâine,
Celor aflați în suferință, o floare.
Acum, cât e timpul, nu mâine!
Niciodată speranța nu moare.
Cât mai sunt stele și cât
Ți se întinde o mână,
Nu ești niciodată pierdut,
Treci încrezător prin furtună.
Cât mai sunt oameni și pământul e viu
Și cât mai este în cer o instanță,
Nu e niciodată târziu,
Există mereu o speranță.
E întotdeauna aproape de tine
Un suflet, o inimă care bate.
Vino, omule trist, lângă mine
Ca semen, ca prieten, ca frate.
Ți-aș mai spune, fata mea, să-ți faci timp să asculți ce spun florile, copacii, pădurea și păsările, să asculți susurul izvoarelor și râurilor, clipocitul ploii și foșnetul frunzelor. Să-ți faci timp, Rebecca, să ajungi pe un vârf de munte, să contempli infinitul cerului, să stai singură, să te rogi la Bunul Dumnezeu și să-I mulțumești pentru tot ce ți-a dat în viață!
Eu am ajuns cu vaporul în mijlocul oceanului, unde, în liniștea serii, am avut ocazia să contemplu imensitatea cerului, dar și a mării și să mă rog la Dumnezeu! Dar am avut și bucuria să admir răsăritul soarelui care, indubitabil, este o poezie cu versuri de lumină, căldură și dragoste, o adevărată feerie!
Să nu uiți niciodată să-ți faci timp să răsfoiești amintirile frumoase din viața ta. Ele îți vor readuce în suflet clipele de bucurie și fericire pe care le-ai trăit.
Să-ți mai faci timp, copilă dragă, de o vorbă bună pe care să o spui celor dragi, să nu uiți de cățeii tăi Fifi și Pandy, pe care știu sigur că îi iubești din toată inima, dar oprește-te și să arunci o coajă de pâine câinilor fără stăpân, abandonați pe străzi, căci și ei sunt creația a lui Dumnezeu.
În trecerea grăbită prin lume, indiferent pe unde te duce viața și pașii, fă-ți timp ca în fiecare zi, măcar pentru o clipă, să te gândești la Dumnezeu! (Va urma)
Lord Sir Florentin SCALEȚCHI
Prof.univ.doctor
Foto: pixabay.com