Viața și fericirea noastră (XXII)
Periplul prin viața și fericirea noastră continuă.
Tatii! Cât valoram noi oamenii în fața celor cu care ne întâlnim în drumul vieții noastre?
Tu, Rebecca, trebuie să înțelegi că pentru unii dintre semenii nostri, nu valorezi nimic, în timp ce pentru alții poți fi un infinit, depinde de chimia dintre tine și cei cu care te întâlnești și socializezi zinic, lunar sau anual.
Pentru mulți, poți să fii o pacoste, un deranj, o durere, o otravă, în timp ce pentru mulți alții nu ești decât, iubire, liniște și dăruire. Cum la fel pentru mulți poți fi neinteresantă și neînsemnată, în timp ce mai mulți vor considera că ești un suflet de neuitat, și cu care ar rămâne o veșnicie.
Datoria ta, Rebecca, este ca în fața Bunului Dumnezeu, să fii ca un trandafir, drag lui. E bine de știut că întotdeauna oamenii, oricare ar fi ei te vor bârfi și judeca, chiar dacă au sau nu motiv sau dreptate. Tot ce ești, ai fost și vei fi în fața tuturor celor cu care ai avut de a face, sunt decât amintiri, care într-o zi vor muri. În timp ce Dumnezeu dacă te place, El e veșnic. Cândva, am scris o poezie, în care încercam să deslușesc, ce sunt oamenii.
Ea vine ca o mănușă în contextul acestui episod
Citirea Oamenilor
Oamenii,
Mai ales cei
Scriși cu litere
De tipar,
Se citesc mai greu
Ca o carte.
Oamenii simpli,
Scriși cu litere
De mână
Se lasî pe
Îndelete răsfoiți
Să le tot savurezi
Sufletul!
Să te tot cunfunzi
În limpezimea
Vieții lor!
Primii sunt o
Înșiruire de
Propoziții solemne
Și reci.
Ceilalți sunt o
Pajiște de litere
Frumos mirositoare
În care îți vine
Să te pierzi pentru
Totdeauna,
Uitând cu bună știință
Drumul spre casă.
Unii oameni, iubita tatii, cu sufletele urâte și murdare, care sunt vândute diavolului vor împărți în jurul lor numai enervare, mânie, violență, furie, gelozie, răutate, trufie, invidie, frică, ranchiună, zgârcenie și otrăviri, și e înțelept să fugi de ei.
Dar există mulți alții, cu suflete generoase și curate și cu dragostea lui Dumnezeu, care emană permanenta iubire, liniște, compasiune, iertare, bucurie, sacrificii, răbdare, mulțumire, dărnicie, stăruință, recunoștință și respectul față de ceilalți, acestea sunt ființele umane, cu care este bine să-ți pansezi rănile și durerile sufletului tău curat, în momente de cumpănă.
De fapt, ca o concluzie generală e ca fiecare gând, fiecare vorbă, fiecare morală, fiecare gest, fiecare acțiune ne poate coborî în suferința fizică și mentală venită din partea celor cu sufletele murdare care nu pot urca pe drumul virtuții și păcii interioare opus față de cum se întâmplă cu cei cu suflete curate și generoase. (Va urma)
Prof. Univ. Dr. Florentin SCALEȚCHI