Iașii la putere
Nu am putut înțelege la data respectivă și nu pot cu atât mai mult nici acum să-mi explic criteriile care stau la baza desemnării ”Capitalelor europene ale culturii”.
Sigur, știu că sunt mai multe orașe de pe continent (deși Capitala ar trebui să fie una singură!), că trebuie să candidezi (deși ori ești cel mai bun, ori nu ești), oricum nepătrunse sunt căile…nu ale Domnului, ci acelea bruxelleze.
Îmi sunt dragi și Sibiul, și Timișoara (unde, ne amintim, în treacăt fie spus, timp de o lună n-a fost programat nici un concert de muzică ușoară românească, în schimb străini câtă frunză și iarbă!), dar încă o dată am avut ocazia să constat supremația, din multe puncte de vedere, a Iașilor, oraș nu degeaba numit ”Capitala culturală a Moldovei”. Nu doar a Moldovei, aș zice, dar s-o lăsăm așa, deocamdată. Observațiile mi-au fost prilejuite de cea de-a XVII-a ediție a ”Serilor filmului românesc” (nu tu ”european”? Vai, nu se poate!), manifestare culturală de mari dimensiuni, în care muzica a fost și ea la loc de cinste, prin concerte și dezbateri urmărite de un public numeros și avizat, de ți-era mai mare dragul.
La edițiile precedente, am aflat, au cântat aici Corina Chiriac sau Gabriel Cotabiță, iar de data aceasta Mirabela Dauer a trecut, într-un recital incendiar, prin toate marile sale șlagăre, înconjurată la un moment dat de zeci de spectatori entuziaști, care cântau și dansau de mama focului, cu bucuria reîntâlnirii cu celebre refrene ale genului.
Posturile de radio și de televiziune nu le difuzează, parcă la ordin, fug de ele ca dracul de tămâie, le țin în sertare, dar marele public nu le-a uitat și nu le va uita niciodată, în ciuda strădaniei unora de a impune, fără succes, tot felul de ”Voci” și de ”X Factori” imitând soliști străini, cu piesele în limba engleză ale acestora. S-au bucurat de un mare și binemeritat succes Laurențiu Duță și colegii lui de la 3 Sud-Est, de asemenea neîmblânziții rockeri de la Cargo. Ce minunată a fost atmosfera, în amurg, cu Mirabela Dauer reamintindu-ne cu glasul ei unic creațiile unor Vasile Vasilache, Jolt Kerestely, Mircea Drăgan sau Ionel Tudor, aplaudată frenetic din sală de actorii George Mihăiță, Gabriel Fătu sau Marian Râlea!
Punându-i în valoare și prilejuindu-le întâlnirea cu publicul, organizatorii înfăptuiesc nu doar un act de justețe, de normalitate în relațiile de respect pe care li le datorăm, ci și cimentarea legăturilor cu publicul de toate vârstele.
Trebuie să ne bucurăm, acum când se mai poate, de această generație de aur, să gustăm fiecare clipă a întâlnirilor cu artiștii de vază, să-i punem în valoare, să-i invităm la festivaluri (se aude la Mamaia? dar la Brăila?), în emisiuni radio și TV, să-i provocăm să ne povestească din experiența lor, despre celebritățile cu care s-au intersectat în carieră, nu doar să plângem câteva zile la dispariția lor…Ceasul biologic nu iartă, suntem contemporani cu Marina Voica, Margareta Pâslaru, Pompilia Stoian, Luminița Dobrescu, Angela Similea, Corina Chiriac, Mirabela Dauer, Stela Enache, Marius Țeicu, Petre Geambașu, Sergiu Cioiu, iar într-o zi vom regreta că nu am profitat de această binecuvântare.
Pe aceleași coordonate ale prețuirii față de artiștii de seamă se înscrie omagierea Ilenei Popovici la puțină vreme după împlinirea vârstei de 80 de ani.
Chiar dacă lumea filmului o revendică pe drept cuvânt, ca o actriță cu farmec, talent și personalitate dovedite în numeroase pelicule de uriaș succes, să nu uităm că înainte de toate corespondenta noastră la festivalul ”Cântecului italian” de la Sanremo (unde locuiește o parte din an, restul în casa părintească din com. Buturugeni, jud. Giurgiu) este om de muzică.
A studiat vioara la Școala de muzică nr. 1 din București (ce amintiri frumoase împărtășește cu colegul ei, compozitorul Ulpiu Vlad!), a absolvit Conservatorul ”Ciprian Porumbescu”, după care a lucrat la TVR la secția Ilustrație muzicală, apoi ca realizatoare și prezentatoare de emisiuni.
Cu vocea ei inefabilă a lansat cântece de muzică ușoară, s-a impus ca specialista noastră nr. 1 în interpretarea bossanovei, a făcut parte împreună cu ”madrigalistele” Aurora Andronache și Cornelia Andreescu din ”Trio Aurora”, a colaborat mult cu Richard Oschanitzky, a semnat ilustrația muzicală în coloana sonoră a unor filme bătând recorduri de audiență. Și să vedeți cum se leagă lucrurile.
În anul 2017 a fost lansată, în grădina primitoare a Bibliotecii județene ”I. A. Bassarabescu” (manager Daniela Bardan), cartea ”Reconstituiri cu Ileana Popovici”, semnată de nepoata sa din Basarabia, scriitoarea Radmila Popovici, carte tipărită, absolut întâmplător, la…Iași.
Ulterior, date fiind solicitările, biblioteca giurgiuveană a suplimentat tirajul în propria sa colecție, pentru ca la actuala ediție a SFR să i se ofere Ilenei Popovici două mari surprize. Mai întâi s-a lansat o ediție îmbunătățită, în condiții grafice superioare, cu numeroase fotografii în plus și peste o sută de pagini suplimentare, a volumului amintit.
Evenimentul a fost găzduit de Ansamblul Mitropolitan, într-o sală cu o încărcătură istorică specială, Sinaxar, cartea fiind tipărită la editura Doxologia, reprezentată de directorul Cătălin Jeckel.
Sub ”bagheta” moderatoarei Corina Giurgia au mai vorbit, înafară de acesta, prof. univ. dr. Laurențiu Damian, președinte al Uniunii Cineaștilor, autoarea volumului, Radmila Popovici, subsemnatul și, firește, eroina cărții, pe care reprezentantul Mitropoliei a emoționat-o până la lacrimi prin conferirea ”Crucii Sfântului Dosoftei”.
În casa de la Buturugeni aceasta va sta lângă o cruce primită de tatăl artistei, preotul Valentin Popovici. A fost de fapt a doua surpriză, o a treia, ”Premiul de excelență”, fiindu-i înmânată Ilenei Popovici de directorul festivalului, Andrei Giurgia, înaintea proiecției legendarului film ”Reconstituirea”, regia Lucian Pintilie, interzis la data respectivă imediat după lansare.
M-am bucurat să fiu în sală alături de premiată, de Laurențiu Damian și de celălalt protagonist supraviețuitor al filmului din 1968, actorul George Mihăiță, în tinerețe…acordeonist la Moreni.
O evocare emoționantă în memoria compozitorului Horia Moculescu, intitulată ”Și ieri, și azi, și mâine”, a avut loc în sala Cuza Centru a hotelului Unirea, unde de fapt a fost cartierul general al festivalului.
Andrei Giurgia a amintit faptul că regretatul compozitor a fost în urmă cu câțiva ani oaspete al festivalului, moderând întâlnirea documentat și cu eleganță.
Despre personalitatea muzicianului au vorbit Ileana Popovici și criticul de film Irina-Margareta Nistor, contribuția mea fiind sporită de imaginile cu care am fost ajutat de Alina Mavrodin Vasiliu (Horia Moculescu a fost distins în 2022, la festivalul ”Crizantema de aur” de la Târgoviște, cu Premiul I și cu Premiul UCMR pentru romanța ”Anii mei”), de Mihnea Badea (imagini inedite din locuința compozitorului, cu ocazia ultimului interviu acordat de acesta) și de Ștefan Chiriacescu.
Canalul de filme românești ”Cinemaraton”, partener oficial, a oferit un evocator montaj, iar Corina Chiriac a transmis un sensibil mesaj video.
Le-am urmărit cu ochii înrourați, gândindu-mă totuși că Horia Moculescu, cu umorul său colosal, n-ar fi vrut să fim triști…
În aceste rânduri m-am referit doar la evenimente legate de muzică și de personalități din acest areal, dar e bine de subliniat că în cele 5 zile de festival s-au perindat la Iași, cu filme, conferințe, piese de teatru celebrități în domeniu, de la actori la regizori.
Iar Iașii ne-au primit pe toți cu ospitalitatea neostentativă a unui oraș ”capitală a culturii” unde evenimentul artistic este ceva obișnuit. SFR – 17 a fost nu doar impecabil organizat, dar ne-a dat prilejul să ne plimbăm într-o urbe curată, înflorită, liniștită (ce dor ne era nouă, bucureștenilor, de așa ceva, mai ales după haosul cumplit de la aeroportul Otopeni!) și să ne întâlnim cu participanți care chiar veniseră din inimă la evenimentele respective – pregătiți, informați. Să-ți tot dorești așa ceva…
Octavian URSULESCU