Strada, Parlamentul și dosarul Georgescu
Sâmbătă, 14 noiembrie, susținătorii lui Călin Georgescu au fost chemați la un protest în Parcul Izvor din București, cu un mesaj central: eliberarea lui.
Partidul care a promovat mobilizarea, AUR, are senatori și deputați, deci are acces la instrumentele clasice ale unui partid parlamentar: proiecte de lege, moțiuni, interpelări, sesizări la Curtea Constituțională. Întrebarea de la care pornim este dacă un astfel de partid ar trebui să mobilizeze oamenii în stradă și pentru ce.
Călin Georgescu a fost trimis în judecată de DIICOT pentru constituirea unui grup infracțional organizat și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, cu un prejudiciu estimat la peste 1,1 milioane de euro. Ancheta a pornit de la plângerea omului de afaceri Răzvan Leu, iar în același dosar este cercetat omul de afaceri Ionel Rusen.
Pe 29 septembrie, Curtea de Apel București a dispus arestarea preventivă a lui Georgescu și a lui Rusen. Pe 13 octombrie, Tribunalul București a înlocuit arestul cu arest la domiciliu, dar Curtea de Apel a admis contestația DIICOT pe 23 octombrie, iar decizia de a rămâne în arest preventiv a fost definitivă. Ulterior, aceeași instanță a prelungit măsura cu încă 30 de zile.
Până la o hotărâre definitivă, acuzațiile rămân acuzații, iar Georgescu beneficiază de prezumția de nevinovăție. Într-una dintre ședințe, un judecător s-a întrebat dacă faptele reprezintă înșelăciune cu consecințe deosebit de grave sau doar neîndeplinirea unor obligații contractuale civile ori comerciale. Întrebarea arată că încadrarea juridică a fost discutată, nu că dosarul ar fi lipsit de temei și nici că ar fi solid.
La protestele din fața Arestului Central și din Capitală, mesajul central a fost că dosarul este inventat. Printre lozincile scandate s-au numărat „Dosar fabricat, Călin nevinovat” și „Justiție, nu corupție”. În Parlament, deputații AUR au afișat în plen pancarte cu mesajul „Opriți poliția politică!”, iar deputatul Dan Tănasă, cunoscut pentru lupta sa pentru drepturile românilor din Harghita și Covasna, a numit acțiunea împotriva lui Georgescu revoltătoare.
Susținătorii nu spun doar că dosarul ar fi politic. Ei susțin și că arestul preventiv este disproporționat, că un fost candidat la președinție nu poate fi tratat ca un suspect obișnuit și că dreptul de a protesta nu depinde de situația juridică a celui susținut.
Protestul din 14 noiembrie a fost anunțat de George Simion, dar AUR a spus că nu este organizatorul, el doar îl promovează și îi sprijină pe cei care vor să participe. Potrivit presei, organizatorul oficial a fost Florin Mihai Jereb, cunoscut ca „Make”, un apropiat al liderului AUR.
Primăria Capitalei nu a avizat manifestația, unul dintre argumentele invocate se referea la cifre: organizatorii au indicat în fața comisiei că vor fi prezente 50 de persoane, dar autoritățile au constatat că se pregătea transportul participanților din 39 de județe, fără să mai punem la socoteală București și Ilfov. Primăria a spus că numărul declarat nu este nici pe departe unul apropiat de realitate.
Jandarmeria și Poliția Capitalei au recomandat neavizarea, invocând riscul de incidente violente, mobilizarea din zeci de județe și suprapunerea cu meciul România–Polonia. Potrivit HotNews, au existat de fapt trei cereri succesive de avizare: una pentru evenimente culturale, una pentru o manifestație cu 50 de participanți și una pentru un protest cu 5.000 de participanți.
Sâmbătă, cifrele observate au diferit de cele anunțate inițial. AUR a estimat un număr de 15.000 de participanți, Agerpres a vorbit despre „miile de oameni” din parc, fără o cifră. Jandarmeria a comunicat estimări pe parcursul zilei: aproximativ 7.500 de participanți în jurul orei 13.00 și aproximativ 10.000 până la 14:30, cea din urmă cifră fiind preluată de mai multe publicații ca estimare din Parcul Izvor. Presa a mai relatat că peste 2.000 de persoane au continuat protestul în fața Arestului Central.
Diferența dintre mulțimea din stradă și imaginea pe care o dădeau rețelele sociale are o parte documentată. În trecut TikTok a raportat că a descoperit o rețea de peste 27.000 de conturi, operată prin intermediul unui furnizor de angajamente false, care a încercat să promoveze AUR și pe Georgescu prin comentarii postate la scară largă.
Potrivit procurorului general, 20.000 dintre aceste conturi au răspândit comentarii în sprijinul lui Georgescu, amplificate de o rețea de boți. O analiză Expert Forum arată că, în timpul crizei guvernamentale, rețele de conturi au amplificat pe TikTok mesaje anti-guvern, anti-UE, pro-AUR și pro-Georgescu. Potrivit unei alte analize, mai mult de jumătate din conturi nu aveau postări proprii și erau folosite în special pentru distribuirea comentariilor politice.
Din comentariile la postările legate de mitingul de sâmbătă, se vede că cei care consideră problematică mobilizarea de către un partid parlamentar spun că acesta are pârghii instituționale și că strada ar trebui să rămână ultima soluție. Ei adaugă că a cere eliberarea cuiva aflat în anchetă penală, declarându-l nevinovat înainte de o hotărâre judecătorească, presează instituțiile justiției, iar amplificarea artificială online a mesajelor, documentată fiind deja în campaniile anterioare, poate să distorsioneze percepția asupra sprijinului real.
Cei care apără protestul, pe de altă parte, spun că o opoziție minoritară pierde orice vot în Parlament și că strada este singura cale de a arăta amploarea nemulțumirii. Mai spun și că partidele, sindicatele și alte organizații cu reprezentare formală organizează frecvent mitinguri în democrațiile consolidate, și că dosarul este, după ei, politic și că dreptul la protest nu depinde de cine îl organizează sau de situația juridică a celui susținut.
Într-o democrație, dreptul de a protesta nu se negociază și nu depinde de simpatiile politice ale celor care privesc manifestația. Orice cetățean are dreptul să conteste o decizie, să ceară explicații și să-și exprime nemulțumirea, inclusiv în stradă. Dar libertatea de a protesta vine la pachet cu responsabilitatea de a nu transforma revendicarea politică într-un verdict asupra unei cauze aflate în justiție.
Un partid parlamentar are dreptul și obligația de a folosi instrumentele democratice pe care le are la dispoziție, fără a substitui dezbaterea instituțională presiunii exercitate asupra justiției. La fel de important, instituțiile judiciare trebuie să rămână independente de presiunea străzii, indiferent de numărul participanților sau de popularitatea celui în numele căruia se protestează.
În fond, nu numărul oamenilor adunați într-un parc stabilește vinovăția sau nevinovăția unui inculpat, după cum nici apartenența politică nu anulează dreptul nimănui de a cere o justiție corectă.
Democrația nu înseamnă doar să avem dreptul să strigăm ceea ce credem, înseamnă să acceptăm și că verdictul nu se stabilește prin aplauze, huiduieli sau numărul de pancarte, el se stabilește doar prin lege și probe.
Președinte Fondator OADO
Prof. Univ. Dr. Florentin Scalețchi
