2 noiembrie – Libertatea presei și lupta împotriva impunității
Marcată anual pe 2 noiembrie, Ziua internațională pentru eliminarea impunității pentru crimele împotriva jurnaliștilor reprezintă un prilej de reflecție asupra siguranței celor care informează publicul și asupra responsabilității statelor de a proteja libertatea presei.
Această zi a fost proclamată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite prin Rezoluția A/RES/68/163, adoptată pe 18 decembrie 2013, în contextul preocupărilor internaționale privind violența îndreptată împotriva jurnaliștilor.
Data de 2 noiembrie a fost aleasă în memoria jurnaliștilor francezi Ghislaine Dupont și Claude Verlon, de la Radio France Internationale (RFI), care au fost răpiți și ucisi în nordul Maliului, pe 2 noiembrie 2013.
Prin această rezoluție, ONU condamnă atacurile și actele de violență împotriva jurnaliștilor și solicită statelor membre să prevină asemenea fapte, să asigure investigarea lor imparțială, promptă și eficientă și să îi aducă pe cei vinovați în fața justiției.
Dincolo de semnificația comemorativă, această zi readuce în atenție un principiu esențial: atunci când un jurnalist este redus la tăcere prin amenințări, intimidare sau violență, nu este afectat doar dreptul său de a-și exercita profesia, ci și dreptul societății de a fi informată.
Impunitatea înseamnă absența unei condamnări pentru o faptă ilegală, abuzivă sau penală.
Termenul provine din latinescul impunitas și descrie situația în care o persoană care a încălcat legea (sau a comis o nedreptate) scapă de consecințele legale sau disciplinare ale acțiunilor sale.
Caracteristici principale ale impunității sunt:
- Sfidarea legii: Apare adesea atunci când instituțiile statului sau sistemul judiciar nu își îndeplinesc atribuțiile (din cauza corupției, a influenței politice sau a ineficienței).
- Cultura fricii: În comunități sau state unde există impunitate, victimele se tem să mai raporteze abuzurile, deoarece știu că agresorii nu vor fi trași la răspundere.
- Repetarea comportamentului: Lipsa unei pedepse îi încurajează pe cei care încalcă legea să repete faptele, considerându-se „deasupra legii”.
Din perspectiva apărării drepturilor omului, Organizația noastră, pentru Apărarea Drepturilor Omului, subliniază importanța protejării jurnaliștilor, a respectării libertății de exprimare și a garantării dreptului publicului la informare.
Aceste drepturi nu pot fi protejate efectiv fără instituții responsabile, anchete imparțiale și măsuri concrete împotriva celor care recurg la violență pentru a împiedica aflarea adevărului.
Când atacurile nu sunt investigate corespunzător, iar făptuitorii nu sunt trași la răspundere, se creează un climat în care abuzurile riscă să se repete, iar libertatea presei devine tot mai vulnerabilă.
În cele din urmă, întrebarea rămâne una fundamentală: cine răspunde atunci când cei care ne informează devin victime, iar cei vinovați scapă nepedepsiți?
Răspunsul nu poate fi doar o declarație de principiu. El trebuie să se regăsească în aplicarea legii, în protejarea celor amenințați și în angajamentul real al autorităților de a combate impunitatea.
Ziua internațională pentru eliminarea impunității în cazul crimelor împotriva jurnaliștilor nu se limitează la omoruri. Ea reprezintă un memento important al faptului că jurnaliștii pot fi reduși la tăcere prin amenințări, intimidare, proceduri judiciare abuzive, presiuni din partea instituțiilor, supraveghere digitală sau atacuri care au loc în timpul relatării de la fața locului în timpul protestelor.
Jurnalistele, pe de altă parte se confruntă adesea cu hărțuire sexistă, amenințări sexuale și atacuri coordonate; UNESCO raportează că 73% dintre jurnalistele chestionate au întâmpinat violență online.
Hărțuirea, atât în mediul offline, cât și în cel online, poate lua forme diverse, precum trollingul, divulgarea neautorizată a datelor personale (doxxing), amenințările cu violența sexuală, atacurile informatice (hacking), utilizarea imaginilor sau materialelor video falsificate cu ajutorul inteligenței artificiale (deepfake) și campaniile coordonate de discreditare. Astfel de acte de violență duc adesea la autocenzură, din dorința de a-și asigura siguranța personală.
Libertatea presei nu se măsoară doar prin dreptul de a publica, și prin capacitatea jurnaliștilor de a-și exercita profesia fără teamă, presiuni sau violențe și nu poate exista cu adevărat fără protecție, anchete efective și tragerea la răspundere a celor vinovați.
Impunitatea nu se măsoară doar în crime nerezolvate, amenințările, hărțuirea, intimidarea, presiunile juridice și atacurile online pot avea același efect: să împiedice jurnaliștii să investigheze, să pună întrebări și să informeze publicul fără să le fie frică.
Atunci când un jurnalist este redus la tăcere, nu este afectat doar dreptul său de a vorbi, ci și dreptul societății de a cunoaște adevărul.
Președinte fondator OADO
Prof. Univ. Dr. Florentin Scalețchi