Soleil de l’Est – între continuitate, dialog și diversitate în pictura contemporană
Ecouri ale acestei ample expoziții de artă plastică
Există expoziții care reunesc artiști și există expoziții care, dincolo de suma prezențelor individuale, construiesc un adevărat spațiu de dialog.
Cel de-al XII-lea Salon Internațional de Pictură „Soleil de l’Est”, organizat de Asociația „Soleil de l’Est” în prestigiosul spațiu al Galeriei Academiei Române, se înscrie în această a doua categorie, afirmând prin amploare, continuitate și diversitate un proiect cultural care a dobândit, de-a lungul anilor, o identitate proprie în peisajul artistic românesc.
Inițiat de Michelle Gavaza, proiectul „Soleil de l’Est” a depășit de mult statutul unei simple manifestări expoziționale.
Construit prin perseverență, continuitate și deschidere către artiști aparținând unor generații și orientări estetice diferite, salonul a devenit, în timp, o veritabilă platformă de promovare a picturii și a valorilor culturii române.
Actuala ediție confirmă această evoluție: 61 de pictori sunt prezenți în expoziție, în cadrul unui proiect care colaborează, în ansamblul său, cu 107 artiști, cifre care vorbesc despre amploarea și vocația de continuitate ale demersului.
Pentru această ediție, rolul de curator îi revine artistului plastic Daniel Crăciun, participant el însuși, cu lucrări, la mai multe ediții anterioare ale proiectului. Această dublă raportare – de artist și, în prezent, de curator – îi conferă o perspectivă particulară asupra construcției salonului.
Experiența directă a participării la edițiile precedente se întâlnește astfel cu responsabilitatea de a configura un spațiu expozițional în care lucrările și personalitățile artistice să intre într-un dialog coerent.
Alături de Daniel Crăciun se află Valentin Tănase, artist plastic de largă notorietate, cunoscut în mod deosebit pentru creațiile sale de amplă respirație istorică, simbolică și monumentală.
Opera sa, marcată de interesul pentru istorie, mit, memorie și simbol, aduce în cadrul salonului perspectiva unei picturi în care memoria culturală devine materie plastică și imagine.
Prezența sa contribuie astfel la configurarea unui dialog între experiența artistică acumulată și formulele mai personale, experimentale sau introspective ale celorlalți participanți.
Un element aparte al proiectului îl constituie și implicarea lui Bogdan Gavaza, fiul fondatorului Michelle Gavaza, fapt care adaugă inițiativei o dimensiune de continuitate generațională și de transmitere a unei vocații culturale.
În jurul acestei inițiative se întâlnesc astfel nu doar artiști de vârste și formații diferite, ci și generații care contribuie, fiecare în felul său, la perpetuarea unui proiect construit în timp.
Una dintre calitățile fundamentale ale salonului este tocmai diversitatea. Pe simezele Galeriei Academiei Române se întâlnesc modalități diferite de a privi și de a construi imaginea, tehnici și procedee plastice variate, formule compoziționale și universuri tematice distincte.
De la reprezentarea figurativă și peisaj până la zonele simbolice, expresive sau apropiate de abstracție, expoziția propune o paletă largă de posibilități ale limbajului pictural contemporan.
Această diversitate tehnică, tematică și stilistică nu conduce însă la fragmentare.
Dimpotrivă, una dintre reușitele proiectului constă în capacitatea de a transforma diferența într-un principiu al coerenței. Artiști formați în contexte estetice diferite și aparținând unor generații distincte sunt puși în relație printr-o selecție care urmărește să valorifice autenticitatea fiecărui discurs. Ceea ce se conturează este mai degrabă o armonie a diferențelor decât o unitate obținută prin asemănare.
În acest sens, „Soleile de l’Est” poate fi privit ca un microcosmos al picturii contemporane, în care tradiția și modernitatea nu se exclud, ci coexistă într-un dialog fertil.
Artistul consacrat își întâlnește firesc interlocutorul mai tânăr, iar experiența acumulată nu se transformă într-o formulă rigidă, după cum experimentul generațiilor noi nu devine un scop în sine.
Între aceste două direcții se creează o tensiune benefică, prin care privitorul poate urmări felul în care pictura își păstrează valorile fundamentale, adaptându-și permanent mijloacele de expresie.
Dialogul dintre generații reprezintă, de altfel, una dintre dimensiunile cele mai fertile ale salonului.
Artiști cu experiență și personalități deja consacrate se întâlnesc cu creatori aparținând unor generații mai tinere, iar această întâlnire permite observarea modului în care valorile picturii se păstrează, se transformă și se reinventează.
Tradiția nu apare ca o formulă închisă, iar modernitatea nu este redusă la experiment gratuit. Între ele se instituie un dialog viu, bazat pe continuitate, libertate de expresie și respect pentru specificul fiecărei viziuni.
Din punct de vedere tematic, salonul confirmă disponibilitatea picturii contemporane de a recupera atât subiecte perene, cât și problematici ale sensibilității actuale. Natura, figura umană, memoria, identitatea, spațiul, istoria, simbolul și imaginarul devin puncte de plecare pentru discursuri plastice foarte diferite. Ceea ce le apropie nu este neapărat subiectul, ci capacitatea imaginii de a depăși simpla reprezentare și de a deveni experiență vizuală.
Diversitatea tehnicilor contribuie decisiv la această experiență. Pensulația, materia, transparențele, densitățile cromatice, construcția desenului, raporturile dintre lumină și umbră, dintre suprafață și volum devin instrumente prin care fiecare artist își definește propriul teritoriu. Salonul poate fi privit astfel ca o hartă a posibilităților picturii, în care fiecare soluție plastică reprezintă o formă particulară de a gândi, de a percepe și de a exprima lumea.
În acest context, rolul curatorului devine esențial. Curatoriatul lui Daniel Crăciun urmărește să pună în valoare pluralitatea fără să o uniformizeze. Fiecare artist își păstrează identitatea, însă lucrarea sa intră într-o relație vizuală și conceptuală cu celelalte lucrări. Se creează astfel un traseu de lectură în care privitorul poate descoperi afinități, contraste, continuități și rupturi, fără ca acestea să anuleze autonomia fiecărei prezențe artistice.
Într-o asemenea construcție expozițională, prezența lui Valentin Tănase dobândește o semnificație aparte. Reprezentarea de amplă respirație istorică și simbolică pe care o regăsim în creația sa intră în dialog cu formule mai personale, expresive sau experimentale, demonstrând că pictura poate construi punți între memoria culturală și sensibilitatea prezentului. În acest dialog, experiența nu se opune înnoirii, iar tradiția nu exclude libertatea.
Amploarea proiectului nu se limitează însă la spațiul românesc. De-a lungul existenței sale, Asociația „Soleil de l’Est” a construit o adevărată rețea de reprezentări expoziționale, prezentând arta în diverse spații culturale din țară și din afara granițelor. Expozițiile realizate la Haga, în Olanda, precum și la Stockholm, în cadrul Institutului Cultural Român, înscriu proiectul într-un circuit internațional prin care artiștii și valorile culturii române au fost prezentați unui public european.
Această deschidere internațională conferă salonului o dimensiune suplimentară. „Soleile de l’Est” nu se limitează la a crea un spațiu de întâlnire între artiști în interiorul scenei culturale românești, ci contribuie la circulația imaginii artei românești dincolo de frontiere.
Artiștii au astfel posibilitatea de a intra în dialog cu alte contexte culturale și cu alte sensibilități artistice, iar proiectul dobândește implicit și o funcție de reprezentare culturală. În acest sens, poate fi privit ca un instrument de diplomație culturală prin intermediul căruia sunt făcute cunoscute diversitatea, continuitatea și valorile creației românești.
Tradiția salonului, succesiunea edițiilor și diversitatea spațiilor în care proiectul a fost prezentat îi conferă, prin urmare, o identitate care depășește caracterul punctual al unei expoziții colective. Este vorba despre un proiect cultural de mare amplitudine, construit în timp prin perseverență și prin capacitatea de a reuni artiști diferiți în jurul unei concepții comune asupra artei ca spațiu al întâlnirii și al dialogului.
În fond, adevărata valoare a unei expoziții colective nu constă doar în numărul artiștilor prezenți, ci în calitatea relației dintre opere și în forța discursului pe care acestea îl construiesc împreună.
„Soleil de l’Est” reușește să transforme pluralitatea într-o formă de discurs comun. Generațiile nu sunt prezentate separat, ci puse în dialog; tehnicile nu sunt ierarhizate, ci valorizate prin specificul lor; stilurile nu sunt obligate să se conformeze unui model unic, ci contribuie fiecare la construcția unei imagini complexe asupra picturii contemporane.
Prin această capacitate de a reuni diversitatea tehnică, tematică și stilistică cu o evidentă coerență curatorială, prin continuitatea sa în spațiul cultural românesc și prin deschiderea către dialogul european, cel de-al XII-lea Salon Internațional de Pictură „Soleil de l’Est” se afirmă ca un demers cultural de înaltă ținută estetică și de reală relevanță pentru promovarea artei românești.
În această pluralitate rezidă, de fapt, unitatea salonului: în convingerea că pictura rămâne un teritoriu viu, capabil să unească memoria și prezentul, experiența și experimentul, tradiția și libertatea de expresie.
Întâlnirea celor 61 de artiști ai actualei ediții, în cadrul unui proiect care a colaborat de-a lungul timpului cu 107 pictori, devine astfel mai mult decât o simplă reunire expozițională.
Ea reprezintă o demonstrație a continuității artei, a dialogului dintre generații și a capacității culturii române de a-și afirma valorile atât în spațiul național, cât și dincolo de granițele sale.
In acest context ampla exopoziti de la Galeriile Academiei nu propune o singură definiție a picturii, ci multiple posibilități ale ei.
Iar tocmai în această libertate de a fi diferită, păstrând în același timp un nucleu comun de valori, se află forța unui proiect care transformă expoziția într-un spațiu de memorie, întâlnire și continuitate.
Galeria Academiei Române devine astfel cadrul unei întâlniri între generații și sensibilități, între experiență și experiment, între tradiția picturii și nevoia permanentă a artei de a se reinventa fără a-și pierde memoria.
Expoziția reunește lucrări semnate de:
Levente ALBERT, Jan ALBU, Gheorghe ANGHEL, Ion ANGHEL, Sebastian BEIANU, Ilie BOCA, Nicolae BLEI, Dalia BIALCOVSKY, Nicolae CAȚAVEI, Mihai CHIȘELIȚĂ, Mariana CINTEANU, Nicolae CIOCHINĂ, Daniela CHIRION, Elena CHOLET, Marian CONDRUZ, Bogdana CONTRAȘ, Daniel CRĂCIUN, Gelu COSTEA, Augustin COSTINESCU, Horea CUCERZAN, Victor DIMA, Radu DĂRÂNGĂ, Vasilii DIVIZA, Laurențiu DIMIȘCĂ, Cornel DRĂGAN-TÂRGOVIȘTE, Puiu COSTACHI DUMITRAȘ, Filip MIHAIL, Adriana FRĂȚILĂ, Mihail GAVRIL, Corneliu IONESCU, Mirela IORDACHE, Ion-Ilarion ISĂILĂ, Olivia JANKU, Lucian LICIU, Nicoleta LICIU-GRIBINCEA, Dumitru MACOVEI, Agnès MATTIS-TEUTSCH, Waldemar MATTIS-TEUTSCH, Tănase MOCĂNESCU, Grigore MIHUȘ, Mihai MOLDOVANU, Marilena MURARIU, Vasile POP-NEGREȘTEANU, Maria OTETELEȘANU, Christian PARASCHIV, Ștefan PELMUȘ, Nectaria RADU, Alina STAICU, Valeriu ȘUȘNEA, Ioan ȚĂROI, Victoria ȚĂROI, Valentin TĂNASE, Valeria TOFAN, Vasile TOLAN, Angela TOMASELLI, Constantin TUDOR, Corneliu VASILESCU, Petre VELICU, Daniela ZBARCEA, Sergiu ZANCU și Tiberiu ZELEA.
Speranța Ștefănescu
istoric și critic de artă