O poveste de bucurat coruptii
A fost odata ca niciodata, un procuror. Un procuror derapat (ca sa nu fac alte afirmatii…) care a aruncat in aer o parte – cea care trebuia exonerata de orice incriminare! – a celui mai greu dosar de coruptie pe care l-a vazut tara. O tara anume… Procurorul a instrumentat zeci de dosare, cu buna credinta si profesionalism afirma unii, dar doar pana la un punct.
De-a lungul timpului, in cazul in speta, sefii procurorului au sesizat institutional ca este ceva foarte in neregula cu modul de instrumentare a dosarului respectiv si, conform legii, au sesizat Inspectia Judiciara, care s-a facut ca… ploua. Mai mult, procurorul s-a simtit ofuscat si a sesizat, la randu-i, aceeasi Inspectie Juidiciara pe motiv ca se fac presiuni asupra sa, venite exact de la sefii care sesizasera ca lucrurile sunt grave. Deh… Lucrurile au trenat, insa, in ciuda exasperarii sefilor procurorului, pana cand, s-a descoperit ca in tot acest rastimp, procurorul-bucluc ocultase faptul ca faptele unora… s-au prescris! Ocultase si facuse in asa fel incat, in dinamica instrumentarii dosarului, faptele sa ajunga sa fie prescrise! Ca sa ne intelegem. Cine a mai citit povesti asemanatoare, stie…
Drept urmare, procurorul cu pricina joaca acum rolul victimei, iar sefii lui alaturi de institutiile pe care le conduc, sunt acuzati ca au facut jocuri politice execrabile, in ciuda verticalitatii lor si a respectului fata de proceduri si lege pe care il demonstrasera. Adica, un fel de de scenariu halucinant in care hotul striga „Hotii!”.
Si, in tot acest timp, unii chibiti ridicoli cu veleitati de analisti si formatori de opinie din poveste, bat campii cu gratie despre cat de vinovati sunt sefii derapatului si cer demisii in bloc. Daca prostia ar durea, unii ar merge urland in chinuri pe strada…! Strada povestii de bucurat coruptii, evident.
Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus poveste-asa!