1 Decembrie 2021. Prima zi națională cu Benone Sinulescu doar în inima noastră
Mama şi patria…! Două continente cu un singur cer şi un singur subsol, unul şi celălalt oglinzi şi filoane ale iubirii; două continente fără graniţe, survolate de aburii pâinii sufletului cu mirosul grâului copt pe jarul muzicii şi poemului; două continente, o inimă şi un aşezământ cu ştergar şi gutuie la geam, cu soare în spirit, cu cireşe la ureche şi trandafir în obraz, cu muşcată în canat şi prag de trecut la uşa inimii, cu rai verde pentru greierii din iarbă şi păsările din crâng, cu sân cald, cu susur de lapte pentru prunc şi văzduh pentru privire, cu vin şi cuminecătură, cu ape şi gânduri, cu munţi şi conştiinţă, cu brazi şi tinereţe, cu stejari şi senectute, cu vulturi şi eroi…!
Mama şi patria sunt toate acestea! Căci, fără patrie mama le-ar lăsa fiilor ca moştenire străinătatea, fără mamă, patria s-ar ctitori în cuib de cuci…!
Unde s-ar îndulci fragii dacă n-ar fi poienele patriei, unde s-ar zbârci strugurii dacă n-ar fi butucii patriei, unde-ar îmbătrâni vinul dacă n-ar fi cramele patriei, unde-ar înverzi iarba dacă n-ar fi câmpiile patriei, unde ar cânta păsările dacă n-ar fi umbrărișurile patriei, unde ar musti nectaru-nveselitor dacă nu ar fi vişinii patriei, unde-ar zăcătui dulceaţa dacă n-ar fi cireşul amar al patriei, unde-ar picura mierea dacă n-ar fi florile patriei, unde şi-ar lăcomi ursul buzele dacă n-ar fi zmeura patriei, unde-ar iubi cântăreţii dacă n-ar fi leagănul patriei, unde-ar clipi melancolia dacă n-ar fi frunţile patriei, unde-ar înfrunzi copacii dacă n-ar fi pădurile patriei, unde s-ar întoarce rândunelele călătoare dacă n-ar fi streşinile patriei, unde-ar hoinări romanticii dacă n-ar fi potecile patriei, unde-ar bate clopotul dacă n-ar fi biserica patriei, unde-ar tângui ruga dacă n-ar fi credinţa patriei, unde-ar odihni osemintele dacă n-ar fi mormintele patriei?!
Iar patria, de ce-ar fi dacă n-ar fi mama?! De unde-ar veni fiii dacă n-ar fi mama, de ce-ar fi dorul dacă n-ar fi mama, de ce-ar fi lacrima dacă n-ar fi mama, de ce-ar râde pruncul dacă n-ar fi mama, de ce-ar îmbrăţişa braţele dacă n-ar fi mama, de ce-ar fulgera ochii dacă n-ar fi mama, de ce-ar fi casă dacă nu i-ar trece mama pragul, de ce-am sta la masă dacă nu am avea un scaun pentru mama, de ce ne-am zugrăvi casa dacă n-am avea icoana mamei în rama sufletului?!
Patria şi mama…! Cine le-a cântat cel mai duios, cine le-a iubit ca cerbul pădurea, ca floarea soarele, ca umbra norul, ca fruntea gândurile, ca pruncul sânul, ca salcia lacul…, cine le-a oglindit mai argintat, ca marea stelele, cine le-a legănat mai tandru, ca Dunărea nuferii, cine le-a purtat prin generaţii, ca Marea Neagră valurile, cine şi-a scris numele cu literă şi voce de flacără alăturea de numele patriei şi mamei, ca Dacia alături de Carpaţi…, cine?!
Mihai Eminescu şi Benone Sinulescu…! Spunea sora Lucia, azi monahia Parascheva, vieţuitoare la aşezămintele de spiritualitate creştină ale Sucevei, că nimeni nu a cântat vreodată neamului românesc atât de simţitor, de vibrant şi alinător patria şi mama, ca Mihai Eminescu şi Benone Sinulescu…!
Nimic mai adevărat…! Lucrare a veşniciei, întreaga spiritualitate eminesciană pare să răzbată în melodioasele cântece interpretate de către cel mai îndrăgit dintre melozii genului popular şi folcloric românesc, Benone Sinulescu.
Dar, de ce a trebuit să treacă atât timp şi cât va mai fi trebuit să treacă dacă maica de la Suceava nu ar fi dat conţinut unui adevăr de temelie al adevărului însuşi: Mihai Eminescu şi Benone Sinulescu sunt iubirea de patrie şi mamă întrupată într-un arc peste timp…!
Trei ani la rând, începând cu 2017 Buzăul, oraşul său de suflet i-a organizat și găzduit evenimentul muzical aniversar în care se integrează un festival concurs pentru tinere talente şi un program de concerte susţinute de către interpreţi celebri de muzică populară şi nu numai. Octogenar, maestrul Benone Sinulescu se raporta hegemonic la propria-i vârstă, ce părea ireală, câtă vreme nu ani număra ci amperii energiei sale inepuizabile…!
Acest act cultural artistic a fost până la întreruperea lui cauzată de pandemie în fruntea oricărora, în totală detaşare de desfăşurătorul pestriţ şi nu întotdeauna autentic al spectacolului muzical contemporan. Fără urmă de complezenţă, aprecierile au fost de sorgintea competenţei, aparţinând în majoritate celor mai avizaţi prin pricepere şi judecată cinstită dintre comentatori ai unor astfel de evenimente. Toate valenţele ce s-au pus în balanţa unei veridice cântăriri au avut suport în impecabila organizare, sprijinită cu substanţială implicare sufletească de către primarul Buzăului, Constantin Toma, distribuţia protagoniştilor recitalurilor şi concurenţilor, competenţa juriului şi, nu în ultimul rând celebritatea interpretului al cărui nume îl poartă festivalul, Benone Sinulescu.
Toate aceste coordonate vorbesc cel mai concluziv şi convingător despre grandoarea şi valoarea evenimentului cultural muzical de la Buzău, înstelat în primul rând de numele de efigie a istoriei melosului popular românesc, Benone Sinulescu…!
De aceea, azi, în zi de sărbătoare națională, dacă iubirea de mamă și iubirea de țară sunt întâile idealuri pentru care trăim și pentru care luptăm, neexistând idealul la care să renunțăm dintre cele două, niciodată, să adăugăm încă unul: iubirea pentru Benone și înveșnicirea ei alături de poetul nostru național, căci ei sunt un corp și un spirit cu patria…!
Niciodată nu ne-am fi dorit mai mult ca acum să i-o spunem din toată ființa noastră maestrului…! Azi el este la fereastra cerului, până la care privirea noastră nu pătrunde; azi el privește la îngerii care se bat cu perne și fulguiesc peste țară, pentru prima oară de când maestrul a urcat atât de înalt cum înaintea sa, numai glasu-i nerepetabil a urcat…!
Și totuși, vocea, privirea și simțirea noastră sigur, dar absolut sigur i-ar plăcea maestrului să le încredințăm unei tranziții soției sale, Leni Sinulescu, publicului, țării sale, pentru ca dincolo de viață și moarte, care nu sunt decât râul sufletului la două capete, să le primească cei pe care el i-a iubit…!
Leni Sinulescu. Cei care i-au fost apropiați îi mai sunt
Înainte de orice, dragostea, înțelegerea, armonia, tandrețea într-o familie nu trebuie decât să existe pentru ca dovada să vină singură, fără jertfe și bravade. Ele nu pot fi pretinse, nu se condiționează și nu se dau pe datorie. Dacă nu pe această temelie sufletească se clădește reciprocitatea afectivă soț-soție, nu vorbim acum decât despre niște cugetări efemere…!
Adevăratul, esențialul adeziv și virtutea înaltă a unei căsătorii, pe ea, pe această temelie se ridică, iar harul bucuriei și fericirii împreună se revarsă precum aburul de smirnă pe altarul familiei îmbisericite de jurământul de credință până când moartea vine să despartă…!
Cei care au fost apropiați de familia Sinulescu și au cunoscut mai departe de scenă și spectacolul muzical, oricât de bine sau oricât de vag, pe tumultosul melod, glăsuitorul de legendă al muzicii noastre populare și folclorice Benone Sinulescu, și pe admirabila, distinsă în tot, frumoasa, blânda, eleganta, inteligenta, generoasa lui soție, Leni, știu bine că ei amândoi au fost cu cei din jur așa cum au fost cei din jur cu ei. Nu poate fi greșeală iremediabilă ca atunci când acești oameni minunați ți-ar fi întins vreodată un deget, iar tu fie ai încercat să le smulgi mâna cu totul, fie uitarea și indiferența sunt mediul tău de fugă din calea recunoștinței.
Pe maestru îl cunoaște întreg neamul românesc. A fost bunătatea, șarmul, efervescența, harul întrupate…! Dar pe admirabila sa soție, foarte discretă cum este, retrasă, tăcută, meditativă, deși nu introvertită, ci poate cu prea mare extindere a bunului simț și unei timidități ce decurge din aceasta…! Este foarte plăcută comunicativ și ca prezență. Iubitoare, cunoscătoare și colecționară de artă antică, deși cu pregătire de chimist, oricine a privit-o vreodată și-a spus în sine că are de a face cu o persoană preocupată de profunzimi pentru care merită să îți dedici timp și interes, că este foarte educată și nici nu se hazardează în explozii de veselie, nici nu se cufundă în tăceri dezolante, pradă unor tainice dureri sufletești…!
Dar, în zilele sumbre de doliu în familie și național, de la stingerea maestrului Benone Sinulescu până la sfâșietoarea sa coborâre în lugubra criptă, toată lumea a văzut-o numai cu lacrimi pe obraz…, iar cu lacrimi în suflet au simțit-o din toată ființa lor, cei care au știut să pătrundă înlăuntrul gândurilor și inimii sale descurajate și îndurerate…!
Benone și Leni Sinulescu au trăit împreună atât de frumos o viață din care au rămas amintirile, trăind numai ele, în definitiva despărțire de mirabilul interpret de muzică folclorică, soț iubitor, bun, blând, vesel, loial: nerepetabilul artist genial Benone Sinulescu.
Aurel V. ZGHERAN
(aurel.vzgheran@yahoo.com)