Față în față – două guverne românești: Un veac de singurătate. Și 10 lumânări aprinse la agonia leadershipului politic românesc
Cu ce am putea începe decât cu începutul:
o fotografie comparativă, prin sticla aburită a istoriei – pentru a scana diferențele.
Și, odată cu diferențele, așteptările și lista de ”to do” a poporului român: a însuși poporului care-și alege și-și trimite la butoane reprezentanții:
Lapidar, direct, alb, sec: ăștia au fost, ăștia sunt. Cu ăia am defilat, cu ăștia defilăm.
Nu e o abordare insidioasă. Avem dreptul să aruncăm o privire de sus la mecanismele decizionale care ne influențează viețile. Și nu le putem înțelege și influența decât evaluând oamenii pe care – direct sau indirect – îi trimitem să mânuiască aceste mecanisme.
În anul Centenarului, punem față în față două garnituri de politicieni.
Membri ai guvernelor din 1918 – Anul Marii Uniri. Și omologii lor din guvernele anului 2018.
Două mențiuni:
Prima: – am ales doar ministerele-cheie, socotindu-le relevante pentru butoanele strategice ale deciziei.
A doua: patru guverne a avut România în anul 1918 – combinațiile și înțelegerile între partidele politice au urmărit poziționarea variată față de o Europă în care se dezintegrau imperii și se reconfigurau hărțile.
Două guverne a avut România în 2018 – căci actualul guvern și-a început mandatul în 29 ianuarie.
Privind la capitalul uman care administrează decizia, viziunea și direcția, să reflectăm în paralel și la ce a însemnat, atât în urmă cu fix 100 de ani, cât și acum, accesul la educație, informație și competență.
Detalii pe cursdeguvernare.ro
