PERSONALITĂȚI MARCANTE ALE PRESEI ROMÂNEȘTIULTIMA ORA 25

Amintirea unui prieten drag

”Uitarea e scrisă-n legile omenești” și probabil unii, prinși cu problemele tot mai complicate ale vieții, își aduc aminte de cei dispăruți tot mai rar și doar la ocazii speciale. Nu e cazul meu în ce-l privește pe Ion Marin și asta din mai multe motive.

De pildă, de câteva ori, pe an merg spre Deltă, la pescuit, împreună cu bunul prieten Dorin Irimia, care la rându-i l-a cunoscut și l-a prețuit pe Ion Marin – voi rememora mai jos un episod emoționant.

Și cum trecem noi prin comuna Bucu ne oprim de fiecare dată pentru a umple portbagajul mașinii cu tot felul de legume și fructe, în care zona excelează.

De fiecare dată ochii mi se umezesc, pentru că am fost de câteva ori în vizită la Ion Marin, în căsuța lui de la Bucu de care era tare mândru, unde soția sa Teodora era mereu o gazdă admirabilă, iar Ion ne delecta cu mămăligă făcută de mâna lui, după ce toți invitații făceam turul grădinii, ciugulind fructe și admirând culturile îngrijite cu pasiune de cei doi.

Am fost alături de Ion Marin și atunci când gimnaziul din Bucu urma să capete numele ilustrului om de cultură și gazetar redutabil (jos pălăria pentru primarul localității!).

Ion Marin a fost o celebritate ialomițeană și n-am să înțeleg de ce n-a fost invitat niciodată la tradiționalul festival de muzică ușoară de la Amara.

În schimb el își adora județul, organizând într-un an, la biblioteca din Slobozia, o premieră, din partea ziarului ”Ultima Oră”, a personalităților politice și economice ialomițene, după care am socializat cu toții la un restaurant din Amara.

Toate acestea le rememorez cu Dorin Irimia de fiece dată când ne oprim în Bucu, mai ales că ”Boerașu”, cum este cunoscut de toată lumea, îl îndrăgea mult pe Ion.

Cum Dorin era născut chiar de Sf. Ion, într-una din acele zile de sărbătoare a pus la cale o petrecere – de fapt un adevărat spectacol, el fiind un cunoscut promotor muzical – la care a invitat, la Hotel Royal, pe toți prietenii care-și serbau onomastica, fără a le dezvălui ce surprize le-a pregătit.

Între aceștia, la loc de cinste, Ion Marin, alături de Ioan Gauzin (”Vali” Gauzin, basarabean mândru de originea-i, și soția sa Livia au fost și la acea festivitate de la Slobozia), Oana (solista trupei Breeze, care a cântat atunci), colega noastră, jurnalista Oana Georgescu, dar și renumitul cântăreț basarabean Ion Suruceanu, care a susținut un recital impresionant, alături de altă artistă celebră cu rădăcini în Basarabia, Anastasia Lazariuc. În afară de tradiționala masă, dans și veselie, Dorin Irimia le-a oferit, în aplauzele asistenței, câte un cadou scump sărbătoriților. Parcă îl văd și acum pe Ion Marin dansând înlănțuit tandru cu Teodora – imagine a unei fericiri ce i se citea în ochi…

Colaborarea mea cu Ion Marin s-a întins pe foarte mulți ani. Am publicat sute de articole în cotidianul ”Ultima Oră”, în plus îmi aduc aminte amuzat că alimentam cu fotografii de fete frumoase rubrica de pe prima pagină a ziarului, eu fiind în acea perioadă prezentatorul concursurilor de Miss și Top Model la scară națională și internațională, dar și în diverse județe din țară.

Cotidianul era foarte citit, fiind structurat extrem de atrăgător și inspirat, nemaivorbind de articolele curajoase, Ion Marin fiind, după cum se știe, un gazetar de clasă.

În paralel, am fost alături de el, ca prezentator, dar și sugerând anumiți laureați din perimetrul muzical, la celebrele Gale ale Fundației ”România 2000”.

Acestea au fost găzduite de Cercul Militar Național, de Hotelul Caro, dar cele mai reușite au avut loc laHhotelul Mari Vila, al prietenului nostru apropiat, un om de o generozitate rară, Marin Mândrilă (suntem născuți în aceeași zi și-mi cer scuze de la acest amfitrion excepțional că n-am putut fi alături de el la aniversările noastre recente!).

Cu siguranță Teodora Marin, la rându-i jurnalist remarcabil (nu înțeleg cum de TVR s-a debarasat de serviciile ei – dar așa a procedat cu atâția oameni de valoare! – ce emisiuni minunate realiza la postul public Teodora, care este și un fotograf talentat!), va selecta pentru acest număr festiv și omagial câteva din numele importante care au primit distincția ”România 2000” din mâna lui Ion Marin.

Unii ne-au părăsit în acest an și îmi tremură degetele pe tastatură când scriu Ivan Patzaichin, de care la rându-i am fost apropiat. Nu pot uita că Ivan a venit, deși nu era în domeniul sportiv (dar a fost un mare iubitor de muzică), la lansarea cărții despre un alt laureat, Alexandru Jula, semnată de o altă premiată a Galelor, Oana Georgescu, așa încât am putea vorbi de o familie a valorilor autohtone reunite sub stindardul patriotic al cotidianului ”Ultima Oră” și al Fundației ”România 2000”.

Și pentru că sunt sigur, c-așa-i românul, nu doar în… tenis, că unii vor comenta că am publicat în ”Ultima Oră” și am prezentat Galele amintite atras de recompense materiale, țin să le iau o piatră de pe inimă: am făcut absolut totul ”pro bono”, deși multora probabil li se va părea greu de crezut.

Și public și azi, în edițiile online.

Căci așa arată adevărata prietenie, iar Ion Marin mi-a fost un prieten adevărat, care-mi lipsește mult…

Octavian URSULESCU

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.