Părintele Dorin Ploscaru. Clăditor de temelii şi metafore
Nouă kilometri taie genunchii munţilor între Piatra Neamţ şi Bicaz, până la Vaduri. În urma pasului răscolitorului munţilor, Calistrat Hogaş, urcă şi coboară azi şarpele cenuşiu al unei şosele pe care mişună ca furnicile maşini, într-o vervă ce tulbură tihna milenară a Moldovei.
Sfârşitul de cale de la Vaduri e începutul unor cărări încolăcite printre casele ce, oricât sunt de aspectate, după arhitectura de azi şi mărimea pereţilor, dau în vileag viaţa inimii înconjurate de ei. O astfel de inimă, întotdeauna învecinată de pereţi croiţi din buşteni spirituali, este a preotului poet Dorin Ploscaru, trăitor al unei vieţi spornice în duh, dar şi în aspiraţia prefacerilor bisericii materiale la care slujeşte, întărite, îngrijite, împodobite şi înconjurate de aşezăminte cu formă şi rosturi nu falnice, dar solemne, nu ivite din iureşul construirii fără capăt, dar din ardoarea ctitoririi de vetre de spiritualitate creştină, civică, educaţională.
O caldă conversaţie cu părintele Dorin Ploscaru nu e o semănare cu nemodestie de laude, dar e o deşirare a ghemului unei poveşti ce oglindeşte clădirea de azi a vieţii materiale şi spirituale a satului Vaduri, întins sub umbrele munţilor Moldovei, aproape de hidrocentrala din care pleacă de aproape un veac minunea kilowaţilor ce a premers civilizaţiei de azi a ţării, şi e aproape de Mănăstirea Pângăraţi, ctitorie veche, monumentală şi aurorală a lui Vodă Lăpuşneanu (e una din rarele biserici medievale, din piatră, cu etaj).
Povestea depănată azi cu preotul Dorin Ploscaru este povestea Bisericii Sfânta Treime de la Vaduri.
De când veghează în calea drumeţilor pe piepturile munţilor bijuteria aceasta de pietate, ce nu seamănă cu alta?
Din anul 2002, anul numirii noastre aici, Biserica „Sf. Treime” Vaduri, este pusă sub Semnul Stejarului din Mamvri, fiind primitoarea călătorilor, a pribegilor, a flămânzilor şi însetaţilor acestei lumi, a celor arşi de arşiţa şi gerul „mării sărate a acestei vieţi”. Precum odinioară Avraam patriarhul, împreună cu soţia sa Sarra au primit cu pâine şi carne pe cei trei îngeri călători la stejarul din Mamvri şi care preînchipuiau persoanele Preasfintei Treimi, la fel fiecare dintre noi încercăm să devenim o Troiţă la răspântia drumurilor şi veacurilor, în care să pâlpâie lumina cea dulce a untdelemnului dragostei faţă de aproapele.
Când s-au aşezat buştenii croiţi pentru biserica aceasta de lemn, unică în multe privinţe, în toată salba din munţii împrejurimilor?
Foamea şi setea după Cuvânt au fost şi sunt „’stâmpărate şi ostoite la bisericuţa de lemn de la şosea” nu o dată, ci mereu şi mereu, Cuvântul ţâşnind din Izvorul Vieţii, proaspăt şi bun de băut; familia creştină fiind, prin definiţie reflectare a iubirii intratrinitare dintre Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Biserica „Sf. Treime” Vaduri s-a construit între anii 1996-1998 sub păstorirea părintelui Nicolae Nicolescu, de către o echipă de meşteri în frunte cu Petru Cociorvei din comuna Frasin, judeţul Suceava; pictura este executată în tehnica „fresco” de către Iulia Handragel din Mălini, Suceava, sora părintelui Emil Handragel şi ucenică a maestrului Dumitru Irimescu.
Sfinţirea bisericii coincide cu fixarea prea cucerniciei voastre în parohie?
Biserica a fost sfinţită în anul 2002, în ziua de 21 iulie, de către Înaltpreasfinţitul Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, împreună cu Înaltpreasfinţitul Casian Crăciun, Arhiepiscop al Dunării de Jos, ocazie cu care părintele Nicolae Nicolescu a primit rangul de iconom stavrofor, fiind transferat, la cerere, la biserica „Sf. Lazăr” din Iaşi, iar eu am fost instalat în postul rămas vacant, ca preot paroh.
De ce are biserica osatură de lemn, azi când betonul, oţelul, sticla au luat sub stăpânire întreaga arhitectură aşa zisă modernă, după cum din comuna primitivă, până la lumea medievală umanitatea a rezistat sub domnia pietrei? Care sunt coordonatele ei dimensionale?
Biserica este construită din lemn, pe temelie şi fundaţie de beton, după modelul bisericilor de lemn din Moldova, are treizeci de metri lungime, şapte metri lăţime şi douăzeci şi cinci metri înălţime, fiind construită, ca stil arhitectonic, în formă de cruce, din pridvor intrându-se direct în naos şi apoi în altar. Catapeteasma este din stejar sculptat, iar pictura catapeteasmei şi o parte din icoanele praznicale sunt executate de doi pictori din Iaşi: Marius Ilincaru şi Cristi Miron.
Într-un deceniu în care ţara izbucneşte la cer cu biserici ce-şi aleargă crucea turlei după vârfurile norilor, cum a fost primită de către enoriaşi biserica aceasta ca un cămin intim, cald, în totală dizarmonie cu sfidarea?
După mărturia părintelui Dumitru Stăniloae, imediat după 1990, „neamul românesc are nevoie de biserici mici şi mijlocii; şi să fie din lemn; catedralele îl strivesc pe român; acolo în bisericuţa mică de lemn, în faţa icoanei Maicii Domnului unde picură lumina candelei, el se simte mult mai aproape de Dumnezeu”.
Locurile pe care s-a pus temelia bisericii lasă în urmă povestea unui sinistru…! Se cunoaşte aceasta?
Da. Bisericii i se mai spune, „Biserica din Colonie”, fiind zidită pentru credincioşii din acest loc, unde a funcţionat până în anii 1958-1959 Combinatul de Prelucrare a Lemnului „21 decembrie”. Aici au fost colectaţi din toată Moldova, mai ales tineri muncitori, cărora statul comunist le-a făcut „blocuri” şi case tip Colonie. Combinatul a ars din temelii în anul 1959 şi pe locul lui se găseşte astăzi lacul de acumulare de la Vaduri.
Ce lucrări anexe şi auxiliare întregesc ansamblul parohial de la Vaduri şi de când datează?
Instalaţia de încălzire centrală şi apă curentă a bisericii a fost făcută în anul 2002; stranele din altar s-au confecţionat între anii 2003-2004; instalaţia de gaz metan, între anii 2007-2008; Între anii 2002-2010 s-a zidit Casa Rada (Casa parohială, Casă de prăznuire, Bibliotecă, Arhivă) care a fost sfinţită la 16 mai 2010, de către Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan; eu am primit rangul de Iconom Stavrofor, ca semn al aprecierii Ierarhului.
Condeiul, aparatul de filmat au avut până acum un periplu prin faţa frumuseţilor de la Vaduri?
În spaţiul generos al bisericii „Sf. Treime” Vaduri au fost filmate zeci de emisiuni „Cuvânt Bun”, avînd ca invitaţi oameni de cultură, preoţi, medici, profesori, scriitori, călugări, pictori, muzicieni, simpli credincioşi, din arealul cultural românesc şi din străinătate, după un format gândit şi făcut de către mine, ca realizator al acestei emisiuni.
Este gazdă călduroasă o parohie ce are frunte şi fundaţie, un preot poet?
Un singur exemplu: aici s-a desfăşurat, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Teofan, „Zilele de Poezie de la Vaduri”, (ediţia I) Festivalul Internațional de Poezie, în parteneriat cu Şcoala Generală Vaduri, cu Primăria Alexandru cel Bun şi Biblioteca Judeţeană „G. T. Kirileanu” Piatra Neamţ, manifestare ce a reunit alături de copii, tineri elevi şi studenţi, nume importante ale literaturii române de azi: scriitorul Dan Iacob, poetul şi romancierul Vasile Baghiu, tînărul critic literar Ştefan Baghiu, criticul şi profesorul Adrian G. Romila, criticul şi redactorul-şef al Antitezelor Raluca Naclad, scriitorul şi directorul Constantin Bostan, dr. Andreea Hefco (Iaşi), părintele arhidiacon Martin H. Lissmann (Koln, Germania); părintele şi poetul Nicolae Jinga (Orşova, Mehedinţi); părintele şi poetul Sever Negrescu (Eşelniţa, Mehedinţi); părintele şi poetul Mihalache Tudorică (Craiova, Dolj); părintele şi poetul Ioan Pintea (Bistriţa, Bistriţa-Năsăud) şi eu (Vaduri, Neamţ), toţi membri ai Uniunii Scriitorilor din România. Scopul acestui proiect a fost: Stimularea gustului pentru lectură şi literatură în rândul tinerilor, ca antidot la lumea drogurilor, alcoolului şi prostituţiei şi navigarea pe mările şi oceanele literaturii, ca mod de viaţă.
Lucrările de spiritualitate, subsumate rigoarei cultului creştin ortodox se împlinesc în totală armonie cu atâtea şi atâtea activităţi diverse cultural artistice, făurite de către dumneavoastră ca preot şi poet?
Neîndoielnic, se completează…! Actele de cultură şi artă nu intră în coliziune cu sensul şi folosul credinţei…! Se intersectează şi creează armonie uniform…!
Notă: Părintele autor de poezie creştină, Dorin Ploscaru, om de cultură şi de artă, comunicativ, dăruit total relaţiei interumane pe fundamentul moral creştin şi cu reperul cardinal al armoniei şi păcii între oameni a acordat timp și atenție făuririi interviului de față cu ocazia unei vizite pe care am fost onorat să i-o fac împreună cu finii mei dr. Ioan Miron (membru al Academiei de Știință din România și nu în neînsemnată măsură confrate de condei al părintelui) și soția sa Angela, apropiați ai părintelui.
Aurel V. ZGHERAN





