Valentin Albeșteanu. Zborul silfului, șuierul sirenei viorii fermecătorului muzician
„Valentin Albeșteanu, violonist român”…!
Aceasta cuprind ziarele într-un titlu de odisee culturală a unui muzician român contemporan pe care clasicii l-ar fi acoperit în ode ca-n propriu-i panteon. Ceea ce totuși nu înseamnă că astăzi nu-i este cunoscut și evaluat sublim harul mirabil, dăruirea ilimitată, conduita solemnă față de sine și iubitorii artei muzicale, studiul continuu și munca silitoare, eleganța, inteligența, franchețea, vasta cultură muzicală, generozitatea…, un nesfârșit summum de cuvinte îl pot înveșmânta elogiac, dar frumoasă, curată, reală și luminoasă ca un nimb este doar oglinda propriului chip artistic și uman testată afectiv în universul sonor prezent, al muzicienilor și exegeților muzicii, melomanii loiali și criticii muzicali cinstiți.
Găsirea unui titlu de artist cu dinastie de familie atât de expansivă în cultura muzicală a noastră, de la interbelici ori chiar de mai înainte, până azi, cum este familia Albeșteanu, pornește de la căutarea în propria viață sufletească a celui ce întreprinde o navigare de corăbier romantic pe o mare a melosului, poeziei și iubirii – vioara, glasul și contemplația ne leagănă duios de visător ori zguduitor de vibrant pe valurile line ori răvășitoare ale mării acesteia.
Muzicianul violonist Valentin Albeșteanu acum, ca și odinioară tatăl său, violonistul, dirijorul și solistul vocal Ionel Albeșteanu, este silful ce suflă în pânzele corăbiei muzicii cu înger în ea, ce lunecă pe valurile muzicii fermecătoare ca șuierul sirenei celei ce îi rătăcește-n dezmierdări pe marinari.
Silf, șuier de sirenă e vioara fermecătorului muzician Valentin Albeșteanu, artist violonist, născut (București, 18 august 1975) pentru a dejuca logica nemărginirii, cuprinzând-o într-o îmbrățișare a corzilor de argint ale viorii sale.
Fiu al lui Ionel Albeșteanu, cum este cuvenit a se spune, dar parcă se și vede, fără a se fi cunoscut aceasta și al solistei de muzică populară Tița Ștefan, căreia fiul îi spune sensibil cum ar îngâna-o și vioara: „Cea mai frumoasă rugăciune pe care o știu… este gândul către tine… !”, Valentin Albeșteanu aparține destinului muzicii, cu rădăcini familiare din casta virtuozilor cântăreți cu lăutăria plantată nativ în ființă și spirit, absolvent de liceu de muzică („George Enescu” din București), licențiat al Universității Naționale de Muzică București (1999), Secția instrument-vioară, clasa prof. univ. Nicolae Bilciurescu (în paralel, sub îndrumarea profesorilor Octav Saviţchi şi Neculai Nistor).
Deci, o floare sădită în mediul ei natural nu înflorește decât veritabil, în miraculoasa splendoare a autenticității și frumuseţi. Întreaga biografie școlară și academică a încă foarte tânărului minunat de talentat Ionel Albeșteanu decurge din această lege ce perpetuează ereditar talentul și croiește durabil și splendid calea consacrării deși cu muncă zilnică, fără resimțirea unei pietre de moară ce-mpovărează inutil pe cei neînzestrați.
Încă din anii de la Universitate participă nu anevoie ci cu pasiune și chemare la programele simfonice ale Orchestrei Universității Naționale de Muzică, susținând recitaluri de vioară la Sala Dalles, Sala Auditorium a Palatului, la Muzeul „George Enescu“, în anul 1997 colaborând cu Orchestra de Cameră a Radiodifuziunii, iar în 2002 devinind membru fondator al Trioului „Scherzando“ și susținând concerte în București, Sinaia (Muzeul Enescu), Galati (Muzeul Artei Vizuale), Slobozia (Centrul Cultural European „Ionel Perlea“).
Din anul 1997, solist-instrumentist și dirijor, tânărul muzician Valentin Albeșteanu preia Taraful „Ion Albeşteanu“, în componența căruia participă la emisiunea „Tezaur folcloric“ precum şi la diferite festivaluri folclorice: Mamaia (2003), „Ioana Radu“ (ediţiile 2003, 2004), Cerbul de aur (edițiile 2003, 2008), „Ion Drăgoi“ (2007, 2008), „Crizantema de aur“ (2010), „Ion Albeșteanu“ (toate edițiile).
Reînființată în anul 2001, orchestra „Doina Ilfovului” va fi pentru protagonistul rândurilor acestora eseistice o nouă esplanadă a spectacolului feeric, pe care va sluji muzicii ca dirijor și solist, susținând spectacole în București și județul Ilfov, în 2003, orchestra obținând Premiul I, iar dirijorul Marele premiu al juriului la Festivalului Internațional de Folclor Kartal din Turcia – în anul 2004 a dirijat această orchestră la Festivalul Național de romante „Floare de tei”, Bragadiru-Ilfov, a III editie; de asemenea, a participat ca solist instrumentist la seara de folclor a Festivalului „Cerbul de Aur”, editia 2003, alaturi de Orchestra „Lăutarii din Chișinău” reunită cu Ansamblul „Rapsodia Română” și dirijată de Nicolae Botgros. Nu este nemenționabil faptul că în anul 1999 a făcut înregistrări ca solist, invitat de Angela Marinescu, fiind, cu orchestra de muzică populară a Radiodifuziunii Române dirijată de Paraschiv Oprea.
Prezența artistului violinist în studiouri de televiziune și radio, participarea sa la emisiuni spectacol este menționabilă în primul rând pentru a releva că poate fi învins și înlăturat caruselul muzical mediocru, numai și numai de muzica autentică. TVR 1, Antena 1, TV Acasă, Antena 1 Slobozia, Radio România Actualităţi, Radio România Tineret, Antena Satelor, Radio Campus Slobozia argumentează cu mărturia vie a emisiunilor de arhive cele cugetate anterior.
Cu referire la activitățile cultural-artistice cu Valentin Albeșteanu atât în planul inițierii, susținerii, contribuției organizatorice, promovării și așa mai departe, cât și al aportului artistic direct și personal la desfășurarea în act a tot și a toate, atrage plăcut și interesant atenția varietatea de evenimente, amploarea repertoriului, diversitatea genurilor muzicale.
Numim din această perspectivă de precizări recitalurile din anul 2007 susținute la invitația Muzeului Literaturii Române (amfitrioane casele memoriale Ion Minulescu, George Bacovia și Tudor Arghezi), două recitaluri susținute la Simpozionul Național „Regina Maria“ (edițiile 2007 și 2008), recital la Muzeul Național Bran, în piesa de teatru „Menu – o vioară, o poveste”, jucată în 2007 la Centrul Cultural „Nicolae Bălcescu“ din București, recitalurile „Ariile noastre naţionale” și „Popasuri muzicale prin cafenelele lumii”, susținute, de asemenea, în 2007 la Muzeul Țăranului Român din București, concertele alături de pianistul celebru Dan Grigore, susținute în 2008, unul caritabil, pentru ajutorarea copiilor sârbi din Kosovo, altul în cadrul unei seri de muzică și poezie organizate la sediul Fundației Europene „Nicolae Titulescu“, recitalul din cadrul evenimențial al lansării volumului de versuri „Umbra dorului”, scris de poetul Marian Ștefan, recitalul susţinut în anul 2010 la Banca Națională a României cu prilejul lansării volumului „Legendele Bătrânei Doamne”, concertele susținute în cadrul unor recepții organizate la București de către ambasadele Italiei, S.U.A. și Germaniei, un ciclu de concerte cu genericul Classic Vibrations susţinute în anul 2011, împreună cu pianista Mădălina Pașol, absolventă a Academiei de Muzică din Berlin, la Cafepedia București.
Ca o încununare a unui corolar mirabil de pasiune și împliniri cu totală dăruire și fulminant talent artistic, referirea încadrează temporal perioada la zi (anul 2024), muzicianul violinist Valentin Albeșteanu vădește o contribuţie de referință la reoglindirea în act a genului muzical consacrat sclipitor și memorabil de către prețioși virtuoși irepetabili de odinioară, ca de exemplu Grigoraş Dinicu, George Boulanger, Nicolae Buică…, ale căror piese muzicale celebre le-a interpretat monumental în programele muzicale (formula vioară-pian) ale restaurantului Hotelului Hilton, la Casa Romană, la restaurantele „La Premiera”, „Bistro Ateneu”, la CCA, la „Rolf Acapulco”, Arcade etc.
Începând cu anul 2007, acompaniat de pianistul Valentin Cucu, Valentin Albeșteanu susține consecvent recitaluri la „Carul cu bere”, „Taverna Sârbului”, „Hanul Berarilor” sau „Trattoria Buongiorno”.
A fost asistat și audiat la concerte de către personalități de efigie a universului cultural-muzical, române și internaționale, dintre care: dirijorul Zubin Mehta, pianistul și dirijorul Daniel Barenboim, soprana Angela Gheorghiu, pianistul Dan Grigore, compozitorul Vladimir Cosma, Ioan Holender, directorul Operei din Viena.

Un eveniment profund remarcabil, emoțional și memorial, căruia i s-a dedicat un text separat de acesta, este prima ediție a Festivalului Internațional de Muzică Interbelică (5,6,7 iulie 2024). Despre el, ca preambul a ce s-a scris în textul menționat mai sus vorbește categoric relevant titlul însuși.
Textul de față mai are a adăuga regretul de a se fi terminat fără convingerea că se poate scrie vreodată de către cineva tot ce poate însemna o personalitate de anvergura umană, culturală și artistică a muzicianului violonist Valentin Albeșteanu, în România prezentă, în care valoarea nu are valoare…!
Personal datorez colaboratoarei oneste și generoase Oana Georgescu ocazia de a fi întâlnit pe muzician, ea adresându-mi consecvent invitații onorante la evenimente culturale din Capitală. Totodată, scriind cândva pentru o carte un text despre Ionel Albeșteanu am descoperit un itinerariu de vast interes și plăcere în biografia artistică a unei familii de muzicieni virtuozi instrumentiști și admirabili soliști vocali, precum și oameni cu agreabile valori umane, cumsecade și frumoși – vorbesc acum cu prețuire și admirație despre sora artistului – Maria Patrușan – și despre Teodora Marin, soția celui care a fost prietenul meu neuitat Ion Marin, remarcabilă personalitate culturală, la rându-i. Mulțumiri tuturor…!
Aurel V. ZGHERAN

Pingback: Valentin Albeșteanu. Zborul silfului, șuierul sirenei viorii fermecătorului muzician – Ultima Oră - newsflash
Erată: rog a se citi în loc de frumuseții în loc de frumuseți (rândul 28, începând cu textul fără titlu și date editoriale – de sus în jos, cuvântul al treilea) și a III-a în loc de a III (rândul 46 de sus în jos, de asemenea, excluzând titlul și datele, cuvântul al doisprezecelea)