CULTURĂ

Un spectacol adânc și monumental, „EMINUL MEU IUBIT” și o mare actriță, CLAUDIA MOTEA 

Am notat în jurnalul meu: „În seara zilei de 23 iunie 2025, la Sala Dalles, am văzut un spectacol memorabil, „Eminul meu iubit”, care mă va obseda mult timp”.

Regia spectacolului „Eminul meu iubit” este semnată de binecunoscuta regizoare Alina Hiristea, pe un scenariu scris de prozatorul Radu Aldulescu.

Iar cea care a dat viață, adâncime, bogăție semantică, substanță și strălucire spectacolului, sau mai bine zis, cea care a reînviat-o pe Veronica Micle în carne și oase, este actrița Claudia Motea. Cu siguranță, una dintre marile actrițe ale acestei perioade.

Pentru că în zilele următoare am fost sub imperiul unei emoții puternice, mi-am propus să amân scrierea cronicii teatrale pentru a o analiza la rece. Și iată că, deși au trecut două săptămâni de la vizionarea spectacolului, imaginea Veronicăi Micle, iubita lui Eminescu, evoluând pe scena Sălii Dalles, și spectacolul văzut în ansamblul său îmi sunt încă vii în minte.

Felicităm Centrul Cultural UNESCO „Mihai Eminescu” din București pentru „realizarea acestei opere teatrale de excepție”.

Cităm din caietul de sală: „Spectacolul a avut-o în prim plan pe actrița Claudia Motea, într-o interpretare profundă, nuanțată și dramatică, în care biografia poetului s-a împletit cu lirismul textelor și suferința iubirii neîmplinite. Motea nu a jucat, ci a trăit intens fiecare vers, fiecare emoție, reușind să transforme confesiunea scenică într-un adevărat act de devoțiune artistică.”

Având studii despre Eminescu și cunoștințe despre iubirea dintre el și doamna Veronica Micle, și scriind un scenariu de film intitulat „Viața lui Mihail Eminescu”, aveam în minte foarte vie poza lor — a lui Eminescu și a Veronicăi Micle — și filmul derulării iubirii lor.

Însă în momentul în care Claudia Motea alias Veronica Micle apare pe scenă, nu poți să nu fii uluit: este chiar Veronica Micle în carne și oase. Coafura, rochia, pașii pe care îi face, unduirea și plutirea trupului, timbrul cald și intonația vocii — totul te face să crezi că este chiar ea. Ca și cum ai asista la o materializare a celei care a fost în viață Veronica Micle (se fac astfel de materializări, subsemnatul a asistat la o materializare a lui Eminescu).

Din acest moment, când pe scenă evaluează chiar Veronica Micle, începe povestea emoționantă de viață, de suferință și de iubire a Veronicăi pentru Eminul ei iubit.

Pe tot parcursul piesei vedeam născându-se lumea ei interioară. Îl vedem pe Eminescu, de care ea se îndrăgostise citindu-i poeziile înainte de a se cunoaște.

Vedem emoția primelor lor întâlniri. Vedem cum se creionează lumea în care au trăit ei — cu egoismul, cu mizeriile și răutățile, toate acestea văzute de acolo, din sufletul ei, prin ochii ei.

Și toate acestea sunt sugerate și create prin gesturi încărcate de semnificație, prin compoziția expresiilor feței care exprimă o paletă largă de sentimente, prin unduirile vocii calde, prin pliurile sufletești pe care actrița reușește să le redea cu o artă actoricească desăvârșită.

Este vorba despre întoarcerea la începutul iubirii lor, despre multele explicații, despre geneza unei iubiri care avea să fie unică în istoria literaturii române, frumoasă și tragică.

Ai sentimentul că ei, Eminul și Veronica, se întâlniseră mai demult, poate în altă viață, pentru că iubirea lor este foarte profundă, ține de destinul lor.

Atât textul, cât și actrița reușesc să-ți sugereze această idee. Înțelegi, la un moment dat, că ea, Veronica, singurul personaj al piesei, se caută pe sine.

De aici, firul epic al spectacolului începe să urce tumultuos, dramatic, volutele devenind tot mai ample și spectaculoase.

Ai impresia că dragostea lor reîncepe sub ochii noștri. Universul piesei este plin de inefabil, de eros, de o disperare dulce, de ascensiuni și coborâșuri.

Vedeți, dacă până acum personajul Veronicăi Micle s-a construit în mintea noastră prin lecturile despre Eminescu și prin descrierile biografilor care au vorbit despre dragostea lor (în multe dintre aceste ipostaze iubita lui Eminescu apărea marcată de vinovăție, creionată cu o tușă nesigură, frivolă), Claudia Motea construiește, cu subtilitate, profunzime și linii când delicate și muzical evanescente, când strălucitoare și concrete, o VERONICĂ FOARTE APROAPE DE CEA REALĂ — prototipul iubitei ideale și tragice.

Este o Veronică umană, o femeie frumoasă, cultă și sensibilă, trăind în cea de-a doua jumătate a secolului XIX, care se îndrăgostește de un tânăr poet cu care va trăi o mare iubire. O iubire zbuciumată, cu meandre, cu lumini și umbre, cu abisuri și înălțimi, și totuși atât de frumoasă și măreață.

Credem că în aceasta stă talentul extraordinar al actriței Claudia Motea. Posesoare a unei arte actoricești complexe, plină de măiestrie, subtilități și nuanțe, inspirată, Claudia Motea a reușit să construiască în Veronica Micle un personaj monumental, sufletește, de o profunzime abisală, având o frumusețe și o aură tragică, desenat cu o linie clară și cu o tușă caldă.

O femeie cultă, ea însăși poetă ca și bărbatul de care se îndrăgostește, capabilă de sentimente de o bogăție uimitoare de trăiri, profunde și totodată înalte.

Meritul este, desigur, și al scenaristului, prozatorul Radu Aldulescu, și al regizoarei Alina Hiristea (soția domnului Radu Aldulescu), care au fost inspirați în selectarea și alegerea textelor și a poemelor ce alcătuiesc scenariul.

Scenariul este construit de prozatorul Radu Aldulescu pe baza scrisorilor Veronicăi Micle (trimise lui Eminescu și primite de la Eminescu) și a poeziilor Veronicăi Micle, astfel că putem spune că vedem pe scenă o Veronica Micle așa cum se percepea și se construia ea însăși — așa cum se proiectează în acest spectacol.

Selectând și lucrând asupra scenariului, Radu Aldulescu și Alina Hiristea reușesc să pătrundă în profunzimile psihologiei personajului, legând astfel întâmplările și trăirile din viața Veronicăi Micle, încât acestea se integrează într-o poveste mai amplă care cuprinde iubirea lor unică, specifică geniilor nefericite, am spune.

Această poveste conturează pe fundalul cultural al epocii portretele lor într-o lumină de o frumusețe tragică. Felicitări pentru reușită!

Am spus că în acest spectacol Veronica se descoperă și se recreează pe parcursul întregului act. Este, dincolo de cuvinte, o spovedanie în fața timpului. Creatoare a iubirii dintre ei, Veronica este, în partea a doua a spectacolului, o luptătoare pentru dragostea lor, pentru Eminescu, pentru ea însăși.

Îi acuză pe dușmanii lor: pe Maiorescu (unul dintre cele mai ticăloase personaje din istoria literaturii române, asasinul și torționarul lui Eminescu — nota subsemnatului), pe cei de la Junimea care s-au împotrivit căsătoriei lor.

Ea este capabilă să treacă peste aventurile minore ale lui Eminescu și are puterea de a se înălța deasupra ei și a mediului imoral și toxic în care Eminescu și-a dus viața de ziarist la „Timpul”.

Finalul este o încercare calmă și profundă de a se salva. La sfârșitul spectacolului, Veronica (personaj creat cu atâta rafinament, energie și concretețe de Claudia Motea) se înalță uimitor de umană, frumoasă ca iubită, femeie și personaj, deasupra timpului.

Realizare admirabilă datorată trioului Radu Aldulescu, Alina Hiristea și Claudia Motea, pe care îi felicităm cu toată căldura. De la acest spectacol încolo, Veronica Micle devine unul dintre personajele importante ale dramaturgiei și teatrului românesc.

Îi felicităm încă o dată pe realizatorii acestui spectacol pentru că marchează un eveniment important în teatrul românesc și îi îndemnăm pe iubitorii de teatru să meargă să-l vizioneze neapărat.

Nota epilog:

Doamna Claudia Motea, despre care ar trebui să știe și să scrie mai mulți oameni de cultură și critici literari, este una dintre personalitățile importante și complexe ale momentului în cultura română.

Are o biografie uimitoare, fascinantă, am spune. În primul rând, este o personalitate creatoare complexă, iar talentul ei se manifestă în mai multe arte.

Din cronica de mai sus am văzut că este o actriță foarte talentată, cu un arpegiu larg de posibilități artistice. Este scriitoare, dramaturg, poetă talentată, autoare de piese de teatru jucate în Canada, în SUA, în Europa și în România, este regizoare și eseistă profundă, cu un orizont larg. Este autoarea unui eseu teatral foarte valoros despre Brâncuși.

Spectacolul de teatru „Eminul meu iubit”, găzduit de Sala Dalles, s-a bucurat, așa cum era de așteptat, de un succes deosebit și a fost aplaudat minute în șir.

A fost urmat apoi, în foaier, de lansarea volumului „Eminescu, dincolo de timp”, scris de Claudia Motea și publicat de Editura Creator, în prezența reprezentanților Libris.

Seara a fost completată de autografe și dialoguri calde între autoare și public, prelungind emoția spectacolului în foaier.

Recenzie de Ștefan Dumitrescu

critic de teatru

Comments

comments

Un comentariu la „Un spectacol adânc și monumental, „EMINUL MEU IUBIT” și o mare actriță, CLAUDIA MOTEA ”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.