Inima României în Inima Europei
Fac parte din generația românilor moldoveni din România de Est — Moldova de Răsărit, cunoscută istoric drept Basarabia, denumire extinsă în epocă de la Bugeac asupra întregului teritoriu care astăzi formează Republica Moldova.
Noi, cei care am crescut dincolo de Prut, am aflat pentru prima dată despre Familia Regală a României din povestirile și amintirile părinților și bunicilor noștri — oameni care purtau în inimă o nostalgie tainică pentru acele vremuri în care mottoul „Nimic fără Dumnezeu” era mai mult decât o deviză: era o credință vie, un mod de a trăi și o ordine morală.

Pentru noi, acele povestiri păreau desprinse dintr-un basm, dintr-o lume a nobleței și a demnității, în care regalitatea însemna nu doar putere, ci, mai ales, responsabilitate, credință și dragoste de țară.
Evoc aceste amintiri cu o emoție aparte, fiindcă această conferință are loc la 150 de ani de la nașterea Reginei Maria a României, una dintre cele mai luminoase și destoinice figuri ale Casei Regale, aici, la Bruxelles — capitală a Europei unite, într-un regat care, asemenea României Mari de odinioară, a înțeles forța simbolică a monarhiei ca fundament al demnității naționale.
Pentru românii rămași în afara granițelor țării — fie prin rănile istoriei, fie prin destinul exilului — regalitatea nu este o relicvă a trecutului, ci o școală a moralității, a loialității și a slujirii.

Ea dovedește că noblețea nu vine doar din sânge, ci din și din caracter, iar patriotismul adevărat se măsoară prin fapte, prin jertfă și prin credință.
După prăbușirea regimurilor totalitare, când s-au redeschis granițele și s-au luminat filele de istorie ascunse de ideologia comunistă, generațiile tinere au descoperit rolul fundamental al Familiei Regale în construirea statului modern, în făurirea României Mari și în menținerea demnității noastre în fața lumii.
Între figurile acestei familii, Regina Maria strălucește ca un simbol unic — regina-soldat, regina-diplomat, regina-mamă, dar mai ales regina inimilor.
În anii grei ai Primului Război Mondial, când România redusă la Iași părea înfrântă, ea a fost sufletul rezistenței naționale. Cu haina de infirmieră, printre răniți, cu vorba caldă și inima plină de curaj, Regina Maria a devenit întruchiparea speranței. Iar la Paris, în 1919, prin farmecul și inteligența ei, a făcut ca România să fie ascultată și respectată.
„Am venit ca să pun România pe hartă. Dacă v-a plăcut de mine, vă rog să nu detașaţi imaginea mea de România. Ea este viaţa mea. România este lucrarea mea, dragostea mea, totul, esenţa existenţei mele” spunea Regina Maria la Paris, în cuvinte care au rămas testamentul unei iubiri fără margini.

Ecoul acelei iubire nu s-a oprit la hotarele actuale ale țării, Regina Maria a fost iubită și venerată de toți românii.
Istoria povestește cum, în toamna anului 1938, țăranii bucovineni au acoperit cu ramuri verzi vagonul care o aducea bolnavă acasă, de la Viena — un gest tulburător de recunoștință față de cea care își iubise poporul ca o mamă.
Într-un gest de reparație istorică, la 27 martie 2025, în centrul Chișinăului, prin efortul Asociației „Monumentum”, nemijlocit a avocatului, doctor în drept Iulian Rusanovschi, a fost inaugurată cea mai frumoasă statuie a Reginei Maria din întreg spațiul românesc.

Monumentul se ridică în preajma clădirii în care, în perioada interbelică, era gimnaziul de fete ce purta numele Majestății Sale.
În aceeași zi, la Universitatea de Stat din Moldova și la Liceul Academic Român-Englez „Mircea Eliade”, au fost organizate manifestări culturale dedicate Reginei Maria — model de dăruire, credință și conștiință națională.
De atunci, la Chișinău, alături de statuia lui Ștefan cel Mare și Sfânt, s-a ridicat un nou simbol al românismului biruitor — statuia Reginei Maria, loc de reculegere și meditație asupra demnității și curajului românesc.
Acolo, la 29 octombrie, ca și la 27 martie 2025, când Basarabia a lansat marcarea jubileului Majestății Sale, românii basarabeni au depus flori în semn de recunoștință și de continuitate spirituală.
Tema pe care o prezint astăzi — „Regalitatea românească dincolo de hotarele țării” — ne cheamă să privim dincolo de geografie, spre un teritoriu mai subtil, dar poate mai viu: acela al memoriei și al spiritului.
Pentru noi, românii din Basarabia și din diaspora, regalitatea nu este doar o formă de guvernământ din trecut.
Ea este un cod moral, o regalitate a spiritului, o școală de demnitate și slujire. Este forța care ne amintește că „a fi român” înseamnă a purta o coroană nevăzută — coroana demnității.
După 1947, când monarhia a fost alungată, Familia Regală a României a continuat să reprezinte țara în exil, păstrând vie ideea de libertate și apartenență la Europa civilizată.
Regele Mihai I a întruchipat demnitatea fără putere, curajul fără ură și credința fără compromis — adevărata noblețe.
Astăzi, când vorbim despre regalitatea românească dincolo de hotarele țării, trebuie să recunoaștem că ea trăiește prin oameni, prin fapte de cultură, educație și solidaritate, prin fiecare gest de generozitate și respect față de istorie.
Pentru că România adevărată nu se termină la Prut, iar valorile Coroanei — credința, demnitatea, dragostea de țară — nu se sting odată cu frontierele.
A fi regal, în sensul cel mai profund, nu înseamnă a domni, ci a sluji cu noblețe, a trăi în adevăr, a păstra echilibrul și a dărui lumină.
Aceasta este regalitatea românească dincolo de hotarele țării — o regalitate a spiritului, a demnității și a credinței, care ne unește, ne inspiră și ne reamintește că România, oriunde s-ar afla românii ei, poartă aceeași coroană nevăzută: coroana demnității românești.
Ambasador Iuliana Gorea Costin
Președinta Asociației de Dezvoltare pentru România
Discurs rostit în cadrul evenimentului “Inima României în inima Europei”
Bruxelles, 7 noiembrie 2025
P.S. Mulțumesc cu recunoștință, organizatorilor Emilia Mohan și Liuba Cebotari, cât și ambasadorilor celor două state românești Andrea Păstârnac și Viorel Cebotari, susținătorilor acestui eveniment.
P. S. M-am bucurat să întâlnesc la Bruxelles pe actrița Olga Triboi, cât și mai mulți absolvenți ai liceului academic român-englez “Mircea Eliade” și ai liceului “Spiru Haret”, din Chișinău, pe Alexandrina Robu-Cepoi și Sabin Rufa.
