Drepturi și responsabilități: cele două fețe ale democrației
Trăim într-o vreme în care cuvântul „drepturi” este rostit zilnic, adesea cu furie, cu pretenții și cu voce ridicată.
Oamenii cer dreptul la libertate, la exprimare, la bunăstare, la respect. Toate sunt legitime. Dar foarte rar mai auzim vorbindu-se despre cealaltă jumătate a democrației: responsabilitatea.
Pentru că drepturile nu sunt un cec în alb. Ele sunt un contract moral între individ și societate.
Drepturile și obligațiile se află într-o legătură strânsă. Practic, pentru fiecare drept la dispoziția noastră, există în schimb o obligație corespunzătoare. Este vorba aici de un veritabil echilibru asigurat în cadrul societăți.
În cazul în care fiecare persoană s-ar gândi numai la drepturile sale și nu și-ar recunoaște obligațiile, s-ar putea să se instaleze degringolada și să se submineze ordinea socială. Spre exemplu, dreptul la liberă exprimare a opiniilor trebuie să fie în aceeași măsură respectat ca și obligația de a nu leza pe alții în dreptul lor de a-și exprima opiniile.
Drepturile omului au fost create pentru a proteja ființa umană de abuz, nu pentru a justifica anarhia. Ele cer, implicit, ca fiecare dintre noi să fie:
- informat
- onest
- responsabil
- solidar
Pentru că fără aceste lucruri, drepturile devin doar cuvinte goale, ușor de deturnat de cei care vor putere fără reguli.
A avea libertate de exprimare nu înseamnă dreptul de a minți, de a scoate din context, de a incita la ură sau de a distruge încrederea publică.
A avea libertate nu înseamnă să faci orice vrei, indiferent de consecințe asupra celorlalți.
Într-o societate democratică:
- libertatea ta se oprește acolo unde începe demnitatea altuia
- opinia ta este protejată, dar faptele sunt verificabile
- protestul este un drept, dar violența nu
- critica este sănătoasă, dar manipularea este toxică
Democrația nu funcționează pentru că „toți fac ce vor”, ci pentru că oamenii acceptă reguli comune care îi protejează pe toți.
De-a lungul istoriei, drepturile nu au apărut pentru a satisface capricii, ci pentru a opri abuzul. Dreptul la viață, la libertate, la justiție, la opinie au fost câștigate cu sacrificii, cu sânge, cu vieți distruse de dictaturi și războaie. Ele nu au fost create ca scut pentru minciună sau ca justificare pentru disprețul față de ceilalți.
Astăzi vedem tot mai des cum responsabilitatea este disprețuită. Cum unii cred că au:
- dreptul de a jigni, dar nu și obligația de a respecta
- dreptul de a acuza, dar nu și obligația de a demonstra
- dreptul de a primi, dar nu și obligația de a contribui
Aceasta nu este libertate. Este egoism social.
Mai grav, acest egoism este adesea ambalat în sloganuri mari: „suveranitate”, „popor”, „libertate”. Dar libertatea reală nu înseamnă să poți face rău fără consecințe. Înseamnă să poți trăi fără frică, într-o societate în care legea te apără, presa spune adevărul, iar instituțiile chiar funcționează.
Drepturile omului nu sunt despre „eu vreau”, ci despre „noi putem”. Ele presupun că fiecare dintre noi înțelege modul în care cuvintele noastre influențează, iar comportamentul nostru afectează comunitatea.
Democrația nu este un spectacol la care te uiți pasiv. Este un sistem care funcționează doar dacă oamenii participă cu bună-credință.
Libertatea fără responsabilitate se transformă rapid în haos. Iar haosul este solul fertil al extremismului, al manipulării și al autoritarismului.
De aceea, societățile care rezistă sunt cele în care cetățenii înțeleg că nu au doar drepturi față de stat, ci și datorii față de ceilalți: să nu răspândească minciuni, să nu justifice ura, să nu distrugă ceea ce nu le aparține, să nu accepte abuzul doar pentru că îi avantajează.
Drepturile nu sunt arme. Sunt responsabilități împărțite.
O societate matură nu este cea în care toți cer mai mult. Este cea în care oamenii înțeleg că a fi liber înseamnă și a fi responsabil.
Iar viitorul democrației nu va fi decis de cei care strigă cel mai tare, ci de cei care își fac datoria chiar și atunci când este incomod.
Președinte fondator OADO
Prof. Univ. Dr. Florentin Scalețchi
