Ayako Funatsu – Arta hârtiei și drumul unei inimi japoneze către „acasă” în România
Uneori, destinul aduce oameni din colțuri îndepărtate ale lumii în locuri pe care nu le-au visat niciodată, dar care le devin acasă.
Așa este povestea lui Natsuko — artista japoneză care a descoperit România nu ca turist, ci ca pe o întâlnire de suflet.
Din prima clipă, în 1995, a simțit că oamenii de aici au o bunătate și o căldură care i-au atins inima. A revenit, iar și iar, până când România a încetat să mai fie o destinație și a devenit locul în care sufletul ei s-a așezat.
Astăzi, Natsuko nu doar trăiește în România, ci respiră cultura ei, o învață, o respectă și o duce mai departe prin artă.
Participă la evenimente culturale, vorbește în limba română, recită poezii românești — iar publicul o primește cu o afecțiune rară, ca pe un om „de-al casei”. În glasul ei se simte emoția cu care rostește versuri românești, iar în creațiile ei se vede delicatețea Japoniei împletită cu sensibilitatea românească.

Hârtia washi, pe care o modelează cu migală, devine puntea dintre două lumi.
Fiecare floare creată de ea poartă o poveste: o parte Japonia, o parte România, iar în mijloc — sufletul ei. Natsuko nu reproduce realitatea, ci o reinventează.
Transformă hârtia în emoție, tradiția în artă, iar arta în limbaj universal.
Interviul de față este o invitație în universul ei: un univers în care frumusețea se naște din simplitate, în care două culturi se îmbrățișează firesc și în care o artistă japoneză a găsit, în România, nu doar inspirație, ci și familie, prieteni și un loc pe care îl numește cu toată inima – acasă.
Cum a început povestea dumneavoastră cu arta hârtiei și ce v-a atras cel mai mult la origami și la florile din hârtie washi?
Într-o zi din anul 2015, o prietenă de-a mea, designer floral, m-a întrebat dacă pot crea flori din hârtie origami, deoarece începuse să primească cereri de la clientela ei pentru astfel de aranjamente.
Din pasiune, învățam cu entuziasm de la ea cum să realizez buchete și aranjamente din flori naturale și îmi doream să mă implic mai mult în acest domeniu floral. I-am spus că încerc! Fac!Am sunat-o imediat pe sora mea din Japonia și i-am cerut să-mi trimită urgent hârtie origami.
Nu mai lucrasem de mult cu origami, dar în momentul în care am început să îndoi hârtia, nu mă mai puteam opri de bucurie. La vremea aceea, realizarea unui aranjament floral din origami, într-un ghiveci, necesita aproximativ opt ore de muncă.
Spre surprinderea mea, după ce am făcut 15 aranjamente, a apărut o persoană care a dorit să le cumpere pe toate. Acest lucru m-a motivat enorm și m-a făcut să experimentez și mai mult în domeniul florilor din hârtie
După un an, în anul 2016, când mă apropiam de 30 de ani de muncă în domenii diferite, am început să mă întreb ce îmi doresc cu adevărat să fac în această viață. Am făcut câteva exerciții de introspecție și am ajuns la concluzia că vreau să creez o formă nouă de artă, dezvoltând domeniul florilor din hârtie. Mi-am imaginat chiar că, peste o sută de ani, cineva ar putea găsi întâmplător una dintre lucrările mele și aceasta ar ajunge la Muzeul Național de Artă al României. De la acest vis a început drumul meu în antreprenoriat.
Darul de la Dumnezeu: Dacă mă gândesc bine, în limba japoneză cuvântul kami înseamnă atât 紙 (hârtie), cât și 髪 (păr), dar și 神 (Dumnezeu). Simt că Dumnezeu mi-a dăruit hârtia ca pe un dar prin care să pot crea artă și să înfrumusețez lumea în care trăim. Hârtia japoneză washi este, în sine, o artă, iar prin creațiile mele încerc să pun în valoare tocmai această frumusețe a hârtiei.
Ce v-a determinat să vă stabiliți în România și cum ați simțit această țară la prima întâlnire?
M-am îndrăgostit de România la prima vedere. Nu am crezut că există o țară în care oamenii să fie atât de buni la suflet și atât de prietenoși. Ospitalitatea românilor este unică și greu de găsit în alte părți ale lumii.
Prima mea întâlnire cu această minunată țară, în 1995, mi-a umplut inima de căldură, dragoste și bucurie. Atunci am decis că mă voi întoarce și anul următor.
După a patra vizită în România, am început să mă gândesc cât de mult îmi place această țară și cum ar fi să îmi construiesc aici o viață, în locul Japoniei.
I-am spus șefului meu direct, la vremea aceea, că voi căuta un loc de muncă în România și că, dacă voi găsi un job, voi pleca cu un preaviz de trei luni.
Nu aveam un plan special pentru România; îmi doream doar să muncesc și să trăiesc aici, la fel cum o făceam în Japonia.
Cum se împletesc tradițiile japoneze cu sensibilitatea românească în creațiile dumneavoastră?
Credeți-mă, așa cum românii sunt prietenoși și generoși, deschiși și respectuoși față de alte culturi, elementele japoneze și cele românești se îmbină firesc și se așază frumos împreună. Dacă privesc mai atent, România are o tradiție minunată și foarte solidă.
Dacă o numim „tradiția românească” baza sau rădăcina, atunci această bază este puternică și nu se sfărâmă atunci când vine ceva nou peste ea. Acceptă diferențele și păstrează armonia cu generozitate. Creațiile mele înfloresc pe rădăcina României! Vă mulțumesc mult!
Ce înseamnă pentru dumneavoastră brandul „Origami & Paper Flowers Natsuko” și ce emoție doriți să transmiteți prin el?
Doresc foarte mult să transmit, prin ceea ce fac, că îți poți crea viața cu propriile mâini, la fel cum modelezi manual obiecte din hârtie. Să crezi în ceea ce faci și să te bucuri de drumul pe care îl alegi, indiferent care este acesta. Viața ta este, până la urmă, creația ta. Dacă vrei, poți schimba. Totul depinde de tine.
Pentru mine, Origami & Paper Flowers Natsuko este o modalitate de a împlini ceea ce mi-am propus în viață: să creez o formă nouă de artă în lume.
Care este procesul prin care transformați hârtia washi pictată manual în flori și aranjamente atât de delicate?
Hârtia washi este, în sine, o artă, iar rolul meu este să îi pun în valoare frumusețea înainte de orice. De aceea, florile mele din hârtie nu seamănă cu florile naturale, pentru că încerc să păstrez cât mai mult din esența și delicatețea materialului.
Uneori, odată transformată într-o floare, hârtia își poate pierde o parte din farmec, așa că sunt atentă la fiecare etapă pentru a-i păstra autenticitatea.
De pildă, atunci când îmi propun să creez o orhidee roz pentru un aranjament, încep prin a alege nuanța potrivită, scoțând din raft aproape toate tonurile de roz pentru a găsi combinația ideală. Apoi decupez petalele, uneori cu mașina de decupat, alteori cu foarfeca, în funcție de tipul de washi, și modelez fiecare petală cu un ac de embosat pentru a-i da forma dorită.
Construiesc tija folosind sârmă și bandă floristică, după care asamblez petalele cu grijă, fixându-le pe structură astfel încât floarea să capete armonie și expresie.
La final, privesc ansamblul și mă întreb dacă florile transmit ceva, dacă au viață, dacă se potrivesc cu celelalte elemente ale aranjamentului și dacă dimensiunile sunt în echilibru.
Pentru mine, fiecare floare este o mică operă de artă, iar procesul este la fel de important ca rezultatul.
Există o floare sau un model de origami care vă reprezintă cel mai mult și, dacă da, de ce?
Da, mărțișorul meu se numește „origamișor”. Cu mulți ani în urmă, origami s-a întâlnit cu mărțișorul, s-a îndrăgostit de el și, ca să-i fie alături, s-a transformat într-un obiect mic, delicat, a luat șnurul tradițional și a devenit… origamișor.
Origamișorul nu poate fi un mărțișor autentic, dar este primit cu drag de români și asta îl face foarte fericit. Este, de fapt, exact povestea mea cu România.
Cum reacționează publicul român la arta dumneavoastră și ce v-a surprins cel mai mult în această interacțiune?
Publicul român reacționează cu multă deschidere și sensibilitate la creațiile mele. Apreciază mult calitatea materialelor și tehnicile pe care le folosesc. Ce m-a surprins cel mai mult este că nivelul de cunoștințe al românilor despre cultura japoneză este foarte ridicat. Câteodată învăț eu de la ei.
Ați participat la numeroase evenimente culturale în România. Care a fost momentul care v-a emoționat cel mai profund?

Sunt foarte recunoscătoare că am avut șansa de a participa la numeroase evenimente culturale.
Dacă îmi permiteți, doresc și pe această cale să le mulțumesc tuturor celor care m-au inclus pe lista participanților.
La această întrebare aș răspunde amintind un moment de la Salonul Național „Mihai Eminescu”, ediția a 49‑a, organizat de dl. Mihai Costin, unde dl. Alin Comșa ne-a vorbit despre iubire.
Ne-a povestit cum Eminescu i-a cumpărat o carte Veronicăi Micle, deși el însuși nu avea bani nici pentru hrană și suferea de o boală. Veronica i-a spus că o va plăti ea, însă răspunsul lui a fost „nu”. A făcut acest gest din pasiune și sacrificiu, dintr-o dragoste profundă.
Am fost foarte emoționată când am auzit această poveste. Eminescu, comoara națională a României, ne arată prin exemplul lui ce contează cu adevărat în a trăi viața.

Ce reprezintă Mihai Eminescu pentru dumneavoastră?
Îndrumător. Iubesc mult România și îmi doresc mereu să aflu cât mai multe despre ea.
Eminescu a auzit această dorință a mea.
El nu îmi vorbește, dar mă poartă peste tot, mă ajută să cunosc lumea și să descopăr frumusețea României. V-am cunoscut și pe dumneavoastră prin Eminescu!
Versul cel mai iubit din poezia eminesciană?
„Lângă plopii fără soț” și „Mai am un singur dor”.
Cum vedeți rolul artei hârtiei în lumea modernă, în care totul pare să se digitalizeze?
Rolul artei hârtiei predomină mai ales în lumea digitală. Datorită tehnologiei avansate viața noastră cotidiană se vă schimba radical în viitor. O să avem mult timp liber și o să trăim făcând doar ceea ce ne place. Fiecare începe să exprime adâncul sufletului lui ca artist și hârtia va deveni un material solicitat deoarece acum încolo nu poate rămâne decât lucruri sau materiale care armonizează cu natura. Cel puțin așa văd lucrurile. Eu am plan să înfrumusețez cu arta hârtiei nu numai pe planetă la care trăim acum ci și pe alte planete.
Ce vă inspiră atunci când creați? Natura, cultura japoneză, oamenii, emoțiile?

Cu siguranță, viața trăită atât în Japonia, cât și în România mă ajută în creațiile mele. Totuși, am început să mă gândesc că ideile, în sine, nu aparțin nimănui; ele există deja înainte ca noi să le descoperim.
Plutesc în aer și, din diferite motive, ajung la tine, iar tu trebuie doar să le primești și să le transformi în realitate.
Pentru a primi o idee sau o inspirație, este nevoie doar să fii conectat(ă) cu tine însuți/însăți; altfel, nici nu îți dai seama că acea idee a ajuns la tine.
Iar atunci când primești o idee mai complexă, înseamnă că ai primit o șansă de a te ridica la următorul nivel.
Cum se simte pentru dumneavoastră colaborarea cu artiști și instituții culturale din România?
Pentru mine, fiecare colaborare cu ei mă îmbogățește atât profesional, cât și sufletește. Simt cum cresc ca om și ca artist.
Cred cu tărie că România va deveni un hub al artei.
Simt că multe lucruri legate de artă pornesc din România. Sunt atât de mulți artiști talentați, cu o energie aparte, iar punctul lor cel mai puternic este — după părerea mea — inventivitatea.
Românii sunt inventivi și se descurcă în orice situație. Am învățat de la ei că pot să inventez ceva din ceea ce am la îndemână atunci când am nevoie.
Este foarte adevărat: odată ce știi acest lucru, nu îți mai este frică de nimic.
Ce vis artistic aveți pentru anii următori și cum vă doriți să evolueze arta Natsuko în România și în lume?
Acum doi ani, pentru prima dată, florile mele au primit un rol într-o piesă de teatru din București. Mi s-a cerut să creez un model de floare născut din imaginația mea, o floare care nu există nicăieri în lume.
Când am primit această solicitare, în interiorul meu am strigat în tăcere: „Asta! Asta am vrut să fac!”. Era exact direcția în care îmi doream să merg, să exprim lumea mea din hârtie fără să fiu nevoită să reproduc obiecte existente, ci să creez ceva complet nou.
Fiecare colaborare cu artiștii români mă ajută să evoluez și îmi dă încredere că voi reuși să construiesc un stil aparte în arta mea.
Interviu de Claudia Motea
