ARMONII ȘI DISONANȚE by TAVI URSULESCU

Stela Enache – 55

Într-o perioadă în care, în țara noastră, valorile sunt tot mai puțin apreciate și cinstite cum se cuvine este o adevărată revelație când descoperi că mai există și excepții.

Autentică vedetă a muzicii ușoare românești, Stela Enache a fost sărbătorită cu ocazia celor 55 de ani de carieră prodigioasă pe scena Aulei Magna a Universității Creștine ”Dimitrie Cantemir”.

Inițiativa a aparținut prof. univ. dr. Corina Dumitrescu, președinte și co-fondatoare a instituției, tot dânsa fiind cea care în 2020 i-a propus interpretei să devină Consilier cultural al universității, dar și Coordonator ART HUB la ”Nordic Elite School”, în care calitate Stela Enache coordonează o serie de evenimente cultural-muzicale – despre cele de muzică ușoară, între care se înscrie și cel de față, am relatat nu o dată.

Dar deocamdată, așa cum ni se pare normal, să încercăm să retrasăm momentele esențiale ale carierei de excepție a artistei.

În orașul natal, Reșița, micuța Steriana Enache a studiat pianul de la 6 ani, a absolvit clasa de canto clasic la Școala populară de arte din oraș, iar la doar 17 ani devenea studentă a Conservatorului ”Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca.

Între timp însă cochetase și cu muzica ușoară, cântând alături de orchestra liceului, apărând pe micul ecran ca reprezentată a Banatului și cucerind premii la diverse concursuri.

La Conservator a reușit la Canto clasic, dar cum nu avea vârsta minimă obligatorie de 18 ani a optat pentru Pedagogie-Dirijat.

În timpul studenției a devenit o mică vedetă a Clujului, cântând la Casa de cultură a studenților alături de orchestra dirijată de un minunat animator, compozitorul Gabriel Mărgărint.

Un amuzant detaliu biografic este legat de Marius Țeicu, născut și el tot la Reșița. În cazul amândurora reputatul compozitor George Grigoriu le-a fost…naș: lui Marius Țeicu chiar de căsătorie, iar Stelei Enache naș…indirect, fiindcă el a fost cel care a mijlocit apropierea dintre interpretă (căreia îi încredințase deja un prim șlagăr la festivalul de la Mamaia, ”Pentru un sărut”) și Florin Bogardo, chiar la manifestarea de pe litoral, când le-a împreunat mâinile și i-a spus lui Florin: ”Îți prezint un viitor star al României!”.

Între ei s-a născut o frumoasă poveste de dragoste, cimentată de cele nu mai puțin de 76 de melodii pe care compozitorul (care s-a stins din viață în 2009, la doar 67 de ani) i le-a încredințat, dar și prin cei doi copii, Laura și Anton.

Florin Bogardo era deja un compozitor consacrat, premiat încă de la prima ediție a festivalului de la Mamaia, în 1963, cu piesa ”Cum e oare?”, iar Stela Enache s-a lansat practic în 1971 la festivalul de la Mamaia, unde a cucerit premiul II la concursul de Interpretare, cântând melodii de George Grigoriu și de Radu Șerban.

Devenită rapid cunoscută, în 1973 a întreprins deja primul turneu peste hotare, în RFG, cu orchestra Teatrului de revistă ”Constantin Tănase” dirijată de compozitorul Gelu Solomonescu. Imediat după aceea a devenit solista orchestrei Electrecord, dirijor Alexandru Imre, orchestră preluată după moartea acestuia de bateristul Doru Danciu sub noul nume Electric-Cord și apoi Sunshine Band, cu care a colindat întreaga lume.

În concerte a avut ocazia să cânte alături de Gilbert Becaud, Jennifer Rush sau Gloria Gaynor, calculând că a înconjurat globul de câteva ori cu vasele elegante de croazieră pe care a cântat!

A mai colaborat cu formațiile Star 2000 a lui Petre Geambașu și Romanticii, lider Mircea Drăgan până în anul 2006, când a renunțat la turneele în străinătate pentru a se dedica familiei și activității muzicale pe plan intern.

Între sutele de melodii din repertoriul său se numără, alături de șlagărele lui Florin Bogardo, creații de Vasile Veselovski, Jolt Kerestely, Dan Stoian, George Grigoriu, Ionel Tudor, Paul Urmuzescu, Vasile V. Vasilache sau Marcel Dragomir.

Dintre titlurile emblematice aparținând lui Florin Bogardo fac parte acelea ce figurează de fiecare dată în repertoriul de concert al Stelei Enache: ”Balada pescărușilor albaștri” (tema muzicală a filmului ”Declarație de dragoste”), ”Să nu uităm să iubim trandafirii”, ”N-ai să mă poți uita”, ”Diminețile mele”, dar mai ales ”Ani de liceu”, piesă ce i-ar fi imposibil s-o ocolească, presupunând că ar vrea. Acest mare șlagăr a fost compus de Florin Bogardo (care a și intervenit vocal în varianta originală) la dorința regizorului filmului ”Liceenii”, Nicolae Corjos, versurile aparținându-i lui Sașa Georgescu.

După cum se știe, filmul a avut un succes uriaș, un rol important jucându-l scenaristul George Șovu și firește interpreții rolurilor principale, Oana Sîrbu și Ștefan Bănică jr.

Și acum să revenim la gala în care Stela Enache a fost sărbătorită la împlinirea a 55 de ani de carieră, fiind înconjurată pe scenă de colegi dragi.

Mirabela Dauer a venit direct din turneul pe care-l întreprinde în țară alături de Gheorghe Gheorghiu în organizarea experimentatului Marius Gavrilă, mare admirator al ”Generației de aur” a muzicii ușoare românești.

Cu vocea ei inegalabilă, Mirabela Dauer a deschis concertul cu patru din șlagărele de referință ale repertoriului ei, făcându-ne să modificăm puțin titlul unuia dintre ele și să-i declarăm: ”Ce dor ne-a fost de tine, Mirabela!”.

Titulatură artistică extrem de solidă, cu numeroase discuri, apariții TV, concerte, colaborări, ALESIS înseamnă Alina și Romeo Negoiasă.

Cei doi sunt originari din Câmpina, unde au un studio de înregistrări performant, iar în aparițiile scenice se impun prin calitatea muzicii și a versurilor semnate de Romeo Negoiasă, în timp ce Alina Negoiasă posedă indiscutabil una dintre cele mai frumoase voci din muzica ușoară autohtonă. Anul viitor îl vom sărbători și pe Cătălin Crișan la patru decenii de la lansarea sa de neuitat, cu un premiu I la Festivalul de la Mamaia!

De atunci a devenit un nume de primă mărime pe firmamentul genului, este actor, dramaturg și regizor, dar mai ales un compozitor cu multe șlagăre la activ.

Cu câteva dintre acestea și-a încântat publicul la gală, încheind, nu se putea altfel, cu ”Dacă pleci”, reluat în cor de toată sala. După ce Cătălin Crișan…a plecat, însoțit de aplauze, a intrat în scenă mai dinamică și mai volubilă ca altădată (erau alte vremuri…) Marina Florea.

Modestă, ea a neglijat să aniverseze la rândul ei 40 de ani de la debut, cu cucerirea Trofeului de interpretare la festivalul de la Mamaia, la reluarea acestuia, în 1983, dar nu e timpul pierdut, mai sunt doar 2 ani până la sărbătorirea de 45!

Explozivă, așa cum o știm, ea a dat viață vechiului, marelui șlagăr al lui Nicolae Kirculescu ”Nu te pot uita”, cu un aranjament modern semnat Mihai Alexandru, continuând chiar cu piesa dansantă a acestuia, ”Asta-i seara ta” și încheind, nu întâmplător, cu titlul-fetiș al repertoriului ei, ”Stele perechi” de Ionel Tudor.

Am scris ”nu întâmplător”, fiindcă după două… perechi de stele a intrat în scenă însăși STEAUA serii, sărbătorita, aflată cum s-ar spune la ea acasă.

Elegantă, distinsă, firește fericită și ușor emoționată, Stela Enache a adus un omagiu recent dispărutului Jolt Kerestely, prin melodia ”Samba”, după care a mângâiat aranjamentele florale superbe din fața scenei, alcătuite din trandafiri albi, și a cântat ”Să nu uităm să iubim trandafirii”, marele șlagăr al lui Florin Bogardo pe versuri de Ovidiu Dumitru.

În final, chiar să fi vrut să cânte altceva nu putea, fiindcă tot publicul, exaltat după evoluțiile anterioare, a cerut într-un glas – mai aveați vreo îndoială? – ”Ani de liceu”, cântat cu mic cu mare de toată sala.

După care flori, îmbrățișări și un ”La mulți ani!” adresat, la urma urmei, muzicii ușoare românești și tuturor reprezentanților săi de frunte!

Octavian URSULESCU

Foto: Florian Nanu

Comments

comments

Un comentariu la „Stela Enache – 55”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.