5 mai – ziua testului politic: moțiunea de cenzură împotriva Guvernului Bolojan

În ultimul timp, discursul public a coborât din nou sub nivelul cel mai de jos al decenței. Liderul AUR, George Simion, a lansat un nou atac la adresa lui Nicușor Dan, folosind etichete precum „paraplegic”, „damblagiu”, și punând sub semnul întrebării sănătatea mintală a acestuia. Nu mai vorbim despre critică politică. Vorbim despre insultă directă, despre stigmatizare și despre degradarea deliberată a discursului public.

Poți să nu fii de acord cu un politician. Poți să îl critici. Poți să îl combați. Dar când lideri de partid și parlamentari aleg batjocura în locul argumentelor, problema devine una de sănătate democratică.

Insulte, știri false, imagini iluzorii generate cu AI – toate devin instrumente politice într-un moment în care România ar avea nevoie de stabilitate și luciditate.

Pe fondul acestui climat, PSD și AUR au depus împreună moțiunea de cenzură împotriva Guvernului condus de Ilie Bolojan. O alianță care, până de curând, era declarată imposibilă de ambele tabere, ridică astăzi numeroase semne de întrebare. Instabilitatea politică nu este doar un joc de culise – ea afectează direct buzunarul cetățenilor.

Premierul știe că măsurile sunt dure. Știe că dor. Se uită la cifre, nu la aplauze. Oamenii simt greutatea deciziilor luate. Unele le taie respirația. Totuși, guvernul a mers mai departe. Nu pentru imagine. Alegerea asta a lăsat urme. Pentru cei care cred în scurtături, totul pare ușor.

Cine vrea schimbare cu adevărat știe că uneori trebuie să treacă prin dureri mari. Oamenii sorb cuvintele populiștilor care promit vindecare fără tratament. Reformatorii le spun pur și simplu pe față cum stau lucrurile, spun că tratamentul doare – dar fără el moare pacientul, respectiv bugetul. Fără compromisuri. Poate rănesc măsurile, da. Însă dispariția problemelor nu vine prin negarea lor.

Paradoxul momentului este evident: PSD își asumă reformele în coaliție și le denunță în public, votează în ședințe, dar se victimizează la televizor și pe social media.

Mai mult, declarațiile liderilor acestor partide intră în contradicție directă cu realitatea. Pe 26 martie, Sorin Grindeanu afirma: „Atât eu, cât și liderii Partidul Socialiștilor Europeni excludem vreo colaborare cu AUR.”

„Îmi dau demisia din toate funcțiile publice. George Simion nu bate palma cu PSD-ul, o spun… unde-i camera la care trebuie să mă uit? Acolo. Gata. George Simion nu bate palma cu PSD-ul, George Simion nu face alianță cu PSD-ul, George Simion este singurul capabil, suficient de energic, de tânăr, de determinat să termine cu PSD-ul în România”, „Prefer să-mi tai o mână și un picior înainte de a face alianță cu PSD” spunea George Simion în 2024.

Astăzi, moțiunea spune altceva.

PSD și AUR vor să dea jos Guvernul Bolojan, dar afirmă că nu s-a discutat nimic despre viitoarea guvernare. O mișcare riscantă, fără un plan declarat, dar cu consecințe potențial majore.

Liderii europeni confuzi, clatină din cap. PSD își bate joc de promisiunile făcute la Bruxelles că nu va colabora niciodată cu AUR. Comisia Europeană nu vede cu ochi buni interimatul guvernamental de lungă durată și lipsa de predictibilitate legislativă, ceea ce face ca instabilitatea politică din România să pună în pericol accesul la fondurile PNRR. Bruxelles-ul privește fix spre București, comparând scena politică de la noi cu Budapesta ori Bratislava – unde democrația e mereu pusă la îndoială.

Reputația de stat imprevizibil atrage mai puțini investitori străini, ceea ce reduce fluxurile de capital necesare dezvoltării economice și crește costurile de finanțare pentru statul român.

Jurnaliștii străini și analiștii politici subliniază ironic faptul că România, care se dorește un pilon de stabilitate în zonă, intră într-o criză politică profundă chiar în toiul unor tensiuni geopolitice majore, când Europa are nevoie mai mult ca oricând de echilibru.

PSD, AUR și PACE (Întâi România) au 253 de semnături pentru moțiunea de cenzură – Cele 253 de semnături nu reprezintă finalul poveștii. Sunt începutul numărătorii inverse. Semnătura se dă sub presiune dar votul se dă cu consecințe.

Dacă 21 de semnatari nu se prezintă la vot sau își schimbă orientarea, moțiunea cade.

Dacă moțiunea cade, Bolojan își remaniază echipa și merge mai departe cu reformele.: administrativă, reducerea cheltuielilor publice, politică energetică, investiții strategice, menținerea stabilității bugetare și a ratingului.

Dacă moțiunea trece, guvernul Bolojan e picat, alianța PSD-AUR este oțelită, Simion devine șef al noii majorități (?!), iar președintele Nicușor Dan așteaptă să cadă drobul de sare. România intră într-o zonă de risc politic și economic semnalată inclusiv de publicații precum Bloomberg și Politico.

Înlăturarea lui Bolojan nu ar fi doar schimbarea unui premier. Ar transmite mesajul clasic al sistemului: cine încearcă să repare ceva trebuie scos repede din cadru, înainte ca lumea să se obișnuiască cu ideea că se poate. Pentru că dacă un guvern demonstrează că este posibil să conducă fără risipă, fără minciună și fără clientelă, devine periculos. Nu pentru opoziție. Pentru toți cei care au trăit cu ideea că „altfel nu se poate”.

Miza nu este moțiunea. Nu este scandalul. Nu sunt declarațiile.

Miza este dacă România rămâne în logica veche — statul ca o cantină pentru partide — sau intră, dureros, în logica reformei.

Mâine vom vedea pentru cine sună cele trei ceasuri rele.

Pentru noi, oamenii obișnuiți, perioada care urmează poate însemna încă un timp dificil, cu măsuri neplăcute și ajustări care dor. Dar, dacă lucrurile rămân pe făgașul normal al reformei și responsabilității, există șansa reală ca aceste sacrificii să nu fie în zadar. Uneori, drumul spre echilibru începe cu pași incomozi – important este ca ei să ducă, în cele din urmă, spre stabilitate, predictibilitate și o Românie mai așezată.

Președinte fondator OADO

Prof. Univ. Dr. Florentin Scalețchi