Puterea tradițiilor
Aproape în toate orașele mai mici există personalități artistice în jurul cărora se coagulează evenimente de tot felul, ele având tocmai acest rol, de a pune în mișcare conștiințele, de a scoate din amorțire comunitățile respective.
Am scris nu o dată despre Corina Elena Badea – compozitoare, instrumentistă, poetă și interpretă din Tulcea, oraș mai cunoscut multora mai degrabă ca punct de plecare pentru excursiile în Delta Dunării, nemaivorbind de amatorii de pescuit sportiv, între care cu onoare mă număr.
Tocmai datorită pasiunii ei nestinse pentru muzică și pentru tradiții am luat parte nu o dată la evenimente organizate în diverse săli din Tulcea, nemaivorbind de lansările de la magazinul „Muzica” din Capitală ale albumelor sale editate de casa de discuri Eurostar.
De această dată însă artista a fost motorul a două evenimente majore, organizate împreună cu Comunitatea Armână (așa este corect, a-români ar însemna că se neagă apartenența la poporul nostru!) din Tulcea.
E drept, nu ascund că în cazul meu funcționează și ”chemarea străbunilor”, bunicul meu matern, Cantili, fiind armân, dar asta nu face decât să mă apropii cu și mai multă înțelegere și căldură de această comunitate admirabilă, care-și păstrează cu încrâncenare limba, portul, tradițiile.
Au fost două evenimente distincte, pe parcursul a două zile. În cea dintâi, în ospitaliera sală a Institutului de Cercetări Eco-Muzeale ”Gavrilă Simion” (Muzeul de Etnografie și Artă Populară), Corina Elena Badea ne-a invitat la un eveniment caritabil, cu o dublă lansare de cărți de poezie, una în limba română, „Tu nici nu știi câtă putere ai”, și cealaltă în armânește, „Prota vreari” (Prima iubire), apărute la Editura Eikon.
De altfel, artista este cunoscută drept „Elena di vreari”. Și dacă tot a fost un eveniment artistic, directorul editurii, Valentin Ajder, muzician talentat, a oferit și un consistent recital muzical, acompaniindu-se la chitara împrumutată de la protagonistă!
Evident, totul a stat sub semnul muzicii, Corina Elena Badea interpretând, acompaniindu-se la claviaturi sau la chitară, câteva compoziții proprii din cuprrinsul primului volum, de cele mai intense aplauze bucurându-se ”Cireșe amare” și mai ales ”Artist de România”.
Din cel de-l doilea volum au fost recitate poezii de câțiva copii ai comunității și mai ales au fost cântate de protagonistă compoziții cu impact emoțional – „Njiurizma”, „Cum cafta soarili tahinarili”.
Dar evenimentul în sine a fost un ”one woman show”, fiindcă Corina Elena Badea a împodobit sala cu picturile sale (unele din ele le admirasem pe micile ecrane sau pe discurile sale), surprinzând aspecte din istoria armânilor, după care ne-a propus o paradă a costumelor realizate chiar de ea, singura excepție fiind buna prietenă Rodica Nițu, cu un străvechi costum muscelean (de altfel, și Corina Elena Badea, din dorința de a avea o vestimentație neutră, a purtat la rându-i o bluza veche de 200 de ani din Muscel).
În afara ansamblului de dansuri „Daima” și al grupului vocal omonim, ale Comunității, un moment muzical ovaționat a fost cel în care Călin Andrei Paraschiv a interpretat pagini de muzică clasică.
Descoperit de protagonistă pe când avea doar 4 ani, în prezent elev în clasa a X-a, este ”un enfant prodige”, cum spun francezii: cântă la pian și la chitară, interpretează muzică clasică, ușoară și populară, a cântat în operetele ”Lysistrata” și ”Sylvia”, este membru în corul ”Cantus libera”, dar și al Ansamblului de dansuri „Daima”! Între distincțiile cele mai importante din palmaresul său se numără Premiul I la Concursul ”Iannis Xenakis” (canto clasic), Trofeele competițiilor ”Simply the best” (București) și „Njica Landarushi”.
În anul 1905 sultanul Abdul-Hamid al II-lea a emis „iradeaua” (decretul) prin care armânii au fost recunoscuți oficial ca o comunitate distinctă, cu drepturi la școli și biserici pe întinsul Imperiului Otoman.
Drept care pe 23 mai se sărbătorește Ziua Națională a Armânilor, care promovează identitatea culturală, tradițiile și limba în toate comunitățile balcanice, cu festivaluri și concerte, cu dansuri și cântece tradiționale.
La Tulcea, în Piața Mare, am purtat cu mândrie pe scenă ilicul tradițional și „cârlibana” (toiag specific pastoral), introducându-i în scenă, după intonarea imnului cu versuri scrise de Constantin Belimace, ”Părinteasca dimândare”, pe reprezentanții de frunte ai comunității locale („Fara armânească dit România” – Fâlcarea Tulcea), Mihai Bizdu, președinte executiv, Constantin Popescu, președinte onorific, firește pe Corina Elena Badea și ansamblurile sosite de pe raza județului Tulcea.
Evident, adorabilii copii au cules cele mai multe aplauze: „Njiclu armânici” (Micul armân) și Ansamblul de dansuri „Daima”, vârsta mijlocie – soliști Diana Inge, Patricia Culcida, Georgia Cocone, George Iorgoveanu. Mult mai experimentați au fost ceilalți invitați.
Ansamblul folcloric armân „Dor” de la Sarighiol de Deal ființează de 48 de ani, cu numeroase turnee peste hotare, fiind condus de prof. Dumitru Popescu Caimacan. Aproape trei decenii de activitate numără ansamblul „Altona” din comuna Cerna, ce duce mai departe moștenirea unei comunități rare și prețioase, meglenoromânii.
Doi tineri coordonatori, Cosmin Grameni și Elena Sora Chere, au pus în urmă cu trei ani în comuna Baia bazele ansamblului „Lutseafirlu” (Luceafărul), cu un prim succes internațional la un festival desfășurat în Turcia.
Finalul a aparținut se înțelege gazdelor. Comunitatea Armânilor din Tulcea s-a înființat în 2005, fiind una dintre cele mai active din spațiul dobrogean, cu rolul declarat de a păstra, promova și transmite generațiilor tinere limba, tradițiile și identitatea culturală.
„Daima deadun” înseamnă ”mereu împreună”, drept care formațiile reprezentative ale comunității locale poartă numele „Daima” – atât grupul vocal, cât și ansamblul de dansuri.
Nori negri de ploaie se adunaseră, după o după-amiază toridă, deasupra pieței, dar nici un spectator nu și-a părăsit locul, onorând cu aplauze evoluția superlativă a soliștilor Kira Elena Mergeane, Georgiana Beciu, Carina Zgura, Erisa Miserelicu, Maria Popazu.
Începeau să cadă primele picături de ploaie, dar n-am ținut seama de ele, fredonând în drumul către case „Părinteasca dimândare”…
Octavian URSULESCU