Colecționar de viță veche
Mare lucru pasiunea! Mă plimb de colo-colo prin casa septuagenarului Marcel Preda și aproape n-am loc de exponate și…de cele două pisici, la rândul lor probabil tot de colecție!
Să nu vă închipuiți că locuiește într-un palat sau într-o vilă, pur și simplu cele doar câteva camere sunt ticsite de sus până jos, efectiv, pe toți pereții, cu obiectele adunate de-a lungul vieții: fotografii, afișe, programe de sală (teatrale sau ale unor evenimente muzicale), postere, cărți, ziare, discuri vinil, CD-uri, toate cu dedicații ale unor reprezentanți de seamă ai vieții culturale – regizori, actori, compozitori, interpreți, jurnaliști, prezentatori TV, dar și politicieni sau sportivi.
Soția lui Marcel Preda, Cristina, armâncă, mă provoacă într-o pauză de „documentare” la o cafea, arătându-mi mândră mica ei colecție personală (abia i s-a cedat și ei un colțișor!), în care una din piesele de bază o constituie cartea de poezii armânești ”Prota vreari” (Prima dragoste), cu autograful autoarei, cunoscuta compozitoare, interpretă și poetă dr. Corina Elena Badea („Elena di vreari”, cum este cunoscută) din Tulcea.
În mica pauză depănăm amintiri, mai ales că și eu am un strămoș armân, Cantili, iar Cristina îmi relatează cu năduf pățania recentă a soțului ei.
Ca să ajungă la un exponat aflat aproape de tavan, s-a urcat pe un scaun, s-a dezechilibrat și și-a rupt rău mâna dreaptă, fiind nevoit să se opereze tocmai în Grecia, la un medic celebru. Are o tijă metalică în braț, deocamdată nu poate șofa, dar spune mândru că s-a sacrificat pe altarul pasiunii lui mistuitoare!
Dar iată ce am mai descoperit în ”muzeul Preda” (a nu se confunda cu Prado!), multe exponate trezindu-mi vii emoții și nostalgii, fiind vorba de oameni cu care am colaborat de-a lungul deceniilor.
La fiecare exponat amfitrionul are o poveste, căci ele fac parte din patrimoniu, din istoria noastră culturală. Stelei Popescu, cu o dedicație primită la Teatrul de revistă ”Constantin Tănase”, Marcel i-a amintit de petrecerile de la medicul Florin Tuță Popescu, care profesa în Teleorman, la Alexandria, dar evident agapele aveau loc în casa lui din București.
Medicul era și un pictor talentat, surprinzând în tablourile lui îndeosebi peisaje, cu succesiunea anotimpurilor.
Dedicația de la Stela Popescu („În amintirea anilor tinereții noastre fericite…”) este pe pagina de gardă a unui cărți aparținând lui Aurel Storin, „Stela Popescu și Alexandru Arșinel. O pereche fără pereche”.
Alături, absolut firesc, se află fotografii cu Alexandru Arșinel, despre care Marcel îmi spune că a fost foarte uimit și plăcut surprins când l-a vizitat în biroul său directorial de la Teatrul de revistă ”Constantin Tănase” de pe Calea Victoriei: „Aici în birou intră multă lume, toți cerând bani prin invocarea a diferite motive…”.
Mă opresc la fiecare exponat în care colecționarul apare alături de o personalitate și firește îl chestionez:
„Pe minunata Maria Butaciu o urmăream în toate aparițiile, dar mi s-a ivit ocazia s-o reîntâlnesc după vreo 50 de ani, la Muzeul Satului, și i-am reamintit cum în casa surorii tatălui meu venea adesea și dânsa împreună cu soțul, colonelul Dragu.
Evident erau petreceri frumoase, la care Maria Butaciu ne emoționa cu cântece din repertoriul ei inegalabil.
La această reîntâlnire chiar am lăcrimat puțin, căci în urmă cu cinci decenii eram doar un puștan care o sorbea din ochi pe celebra artistă…”.
Tot după zeci de ani și tot la Muzeul satului s-a produs reîntâlnirea cu rapsodul Dumitru Zamfira, bucuros nevoie mare să-i revadă pe soții Preda.
Interesant este faptul că multe din aceste întâlniri, adesea providențiale, sunt legate de familia lui Marcel Preda sau de zona unde a locuit la un moment dat.
De pildă marii actori Mitică Popescu și Dorel Vișan veneau într-un apartament din blocul unde se află Magazinul ”Muzica” de pe Calea Victoriei – acolo îi aștepta o cafeluță excepțională macedo-grecească pregătită de doamna Ghizari, soacra lui Marcel.
La parterul acestui bloc colecționarul se întâlnea cu reputatul etnograf, folclorist și cercetător Alexandru Amzulescu, cu care discuta despre asemănările cu cuvinte din dialectul armân, având în vedere aprecierea acestuia pentru familia de armâni a Cristinei: giocu (joc), sâriri (dans), portu (port) sau cântatu (cântecul).
Dacă amintirile îi mai joacă feste lui Marcel, o să-l verific la bunii mei prieteni Corina Elena Badea și Stere Paris!
Cum împătimitul colecționar a fost cuprins de acest microb încă din tinerețe, numeroase au fost revederile după mulți ani cu o serie de artiști, imortalizate pe fotografii, afișe, programe de sală. Cu Ricky Dandel se cunoștea de la Clubul Cooperației Meșteșugărești de pe str. Ienăchiță Văcărescu, unde solistul, devenit mai târziu și compozitor, susținea recitaluri incendiare.
S-au revăzut nostalgici la Teatrul de revistă ”Constantin Tănase” de pe Calea Victoriei atât de familiară (și…familială!) lui Marcel, cu ocazia unui spectacol aniversar dedicat Mariei Nagy.
Gazda îmi arată apoi fotografii cu legendarul lider al formației Phoenix, Nicolae Covaci, subliniind că are cu autograf (inclusiv al meu, căci am semnat toate textele de prezentare de pe coperta celor trei discuri vinil istorice: „Mugur de fluier”, „Cei ce ne-au dat nume” și ”Cantafabule”) toate albumele celebrei formații.
Cu bateristul acesteia, Ovidiu Lipan „Țăndărică”, nu s-a întâlnit, paradoxal, la un concert, ci la un… meci de tenis de câmp, pe marginea terenurilor de tenis stând nu o dată la o șuetă cu marele actor și grafician Horațiu Mălăele, jucător foarte bun.
Un perete și jumătate din cele câteva camere este consacrat muzicii ușoare, cu întâlniri transformate în fotografii dedicate din partea lui Marius Țeicu, a Marinei Voica („inegalabila”, cum spune el), Margaretei Pâslaru, Corinei Chiriac, Ilenei Popovici, a lui Paul Surugiu-Fuego, Adrian Daminescu, Gabriel Dorobanțu, Marcel Pavel, Laurențiu Cazan sau a minunatului compozitor Eugen Doga.
Nu lipsesc corifeii teatrului de revistă, inegalabilii actori Valentina Fătu și Vasile Muraru, marele istoric, prof. univ. dr. Adrian Cioroianu, nici Iana Novac și soțul ei, tenorul Octavian Dobrotă, Eva Kiss, Silvia Dumitrescu, Marina Florea, Sanda Ladoși, Pompilia Stoian, Petre Geambașu (cu cartea scrisă despre el de Oana Georgescu, ”De la Petrică la Maestro”), Sergiu Cioiu, Natalia Guberna, Alina Mavrodin Vasiliu, Bela Andrași, formația Holograf, Camelia Florescu, cu dedicații pe toate cărțile acesteia (Nu-s o fată ca oricare, Rănile ierbii, Evadare din mine), Viorela Filip sau Andrei Kerestely, pe care l-a cunoscut la priveghiul tatălui acestuia, compozitorul Jolt Kerestely, ”patriarhul muzicii ușoare românești” (a plecat dintre noi la 90 de ani).
Tatăl Viorelei Filip, scriitorul Stelian Filip (binecunoscut îndeosebi pentru emisiunile sale radiofonice de satiră și umor, gen ”Unda veselă”) locuia în apropiere de Parcul Carol, fiind aproape vecin cu colecționarul.
Legat de zona Parcul Carol-Mărășești, la lansarea impresionantului album „25 de Seniori de colecție ai României”, semnat de Alexandra Dobre și Oana Georgescu, întâlnirea dintre Marcel Preda și celebra crainică TVR Sanda Țăranu a fost super-amuzantă, ei amintindu-și înghețatele și prăjiturile „inegalabile” de la cofetăria aflată la parterul blocului în care aceasta locuia împreună cu soțul ei, tenorul Nicolae Țăranu.
Cu acesta, Marcel se întâlnea mereu la tutungeria aflată la parterul blocului-turn aflat în spatele restaurantului ”Budapesta”, el locuind atunci în blocul de vizavi, ce avea la parter un complex comercial.
Chiar dacă zona artistică este cel mai bine reprezentată în acest muzeu sui generis, nu lipsesc personalități din alte domenii, cum ar fi Adrian Cioroianu, Adrian Năstase, Sergiu Celac, Dumitru Prunariu.
Nelipsit de la turneele de tenis, Marcel Preda are o sumedenie de povestioare legate de întâlnirile sale cu așii sportului, materializate în selfie-uri și dedicații, fie că este vorba de Ion Țiriac, Ilie Năstase (de care-și amintește că a cochetat cu muzica ușoară, prin hit-ul din acea perioadă ”Amantul călător”!), Virginia Ruzici, Simona Halep, Nadia Comăneci, Andreea Răducan, Elisabeta Lipă, Mihai Leu, așa cum adevărați campioni ai scenei sunt Horațiu Mălăele, George Mihăiță, Gheorghe Visu, Ion Caramitru.
Un loc aparte în ”memoria peliculei” îl ocupă Viorel Sergovici junior,, editor de imagine, pe care l-a reîntâlnit la premiera unui film cu actorul Sandu Pop (”vărul Săndel), precum și marele regizor Dinu Cernescu, cu colaborări fotografice pentru cărțile acestuia, care i-a scris pe una din cărți: ”Pentru Marcel, vrăjitorul fotografiilor mele…”, referindu-se la performanța de a reînvia o imagine foarte neclară în care regizorul apare alături de Anda Călugăreanu și de Dan Tufaru. În clipa când s-a prăpădit, Dinu Cernescu lucra la o nouă carte…
Marcel Preda nu uită să-mi arate dedicații de la doamna Daniela Bardan, manager la Bibliotecii județene ”I. A. Bassarabescu” Giurgiu, multe din ele pe articole în care apare el însuși din excelenta revistă ”Bibliotecarii”, doamna Bardan fiind un catalizator al energiilor culturale din județul Gurgiu, dar nelipsită de la evenimentele din Capitală.
Colecționar cum nu sunt mulți, Marcel Preda este prezent la tot felul de evenimente – premiere cinematografice, lansări de cărți și de discuri, concerte, târguri de carte, de la fiecare din acestea venind cu ceva pentru colecția sa de acasă.
Dacă va găsi un spațiu convenabil se gândește chiar să înființeze un muzeu, pentru că ar fi mare păcat să nu se bucure și viitorimea de aceste vestigii unice ale unei epoci ce nu se va mai întoarce…
Octavian URSULESCU