Școala sub asediu: de la bullying la arme albe
Doar în săptămâna 19–23 octombrie au fost raportate cel puțin șase incidente violente în unități de învățământ din țară.
Două dintre ele au inclus arme albe: o profesoară a fost înjunghiată de un elev de 13 ani, iar un adolescent de 15 ani și-a atacat doi colegi de clasă cu o macetă. Nu mai vorbim de bullying sau de conflicte izolate, acum vorbim de episoade în care școala, spațiul care ar trebui să însemne siguranță și învățare, devine scena unor tragedii.
Incidentele din ultima săptămână nu sunt o excepție. Date oficiale arată că, între septembrie 2025 și martie 2026, poliția a intervenit în incinta sau în zona școlilor în 1.506 situații.
Dintre acestea, 713 au pornit de la apeluri la 112, 610 de la reclamații directe, iar 183 au fost intervenții din oficiu, potrivit datelor citate de Edupedu.
În aceeași perioadă au fost înregistrate 1.541 de fapte penale, majoritatea fiind acte de violență fizică. Dintre ele, 920 au avut loc în învățământul general și 571 în licee.
Cu alte cuvinte, vorbim despre o problemă care traversează toate nivelurile de învățământ, nu doar anumite categorii de vârstă sau tipuri de școli.
Mulți specialiști atrag atenția asupra unui factor greu de ignorat: expunerea constantă a copiilor la violență virtuală. Jocurile video, conținutul din rețelele sociale și clipurile care circulă nestingherit pot normaliza agresivitatea și pot estompa, în mintea unui adolescent, granița dintre ecran și realitate.
Violența virtuală nu produce, singură, un agresor, dar poate funcționa ca amplificator pentru cei deja vulnerabili, izolați sau lipsiți de repere.
În urma atacurilor cu arme albe de la Bistrița și Pitești, grupul de lucru interministerial convocat de noul premier, Luca Niculescu, a anunțat pe 23 octombrie șapte măsuri:
- Întărirea pazei la intrarea și în incinta școlilor, prin mai mulți paznici și măsuri suplimentare de supraveghere și control.
- Un mecanism de reacție rapidă, format din reprezentanți ai ministerelor Educației, Afacerilor Interne, Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, alături de alte instituții responsabile.
- Mai mulți consilieri psihologici școlari și pregătirea cadrelor didactice pentru identificarea timpurie a riscurilor de violență și radicalizare.
- Revizuirea și întărirea planurilor de pază ale unităților de învățământ.
- Înăsprirea sancțiunilor pentru actele de violență din școli, fie că victimele sunt elevi sau profesori.
- Modificări legislative privind deținerea sau introducerea de obiecte interzise în școli.
- Campanii media de prevenire și descurajare a violenței în mediul școlar.
Sunt măsuri necesare, dar rămân, deocamdată, doar anunțuri. Miza reală este aplicarea lor rapidă și coerentă, cu resurse clare și responsabilități bine stabilite.
Un subiect aflat tot mai des pe agenda publică este protecția minorilor în mediul online. Peste 20 de țări din lume au luat măsuri pentru a restricționa accesul copiilor pe rețelele sociale. stabilind o vârstă minimă, adesea în jurul a 15 ani.
Australia a fost prima țară unde interdicția pentru minorii sub 16 ani a intrat în vigoare în decembrie anul trecut. Franța, Danemarca, Turcia, Emiratele Arabe Unite au ales pragul de 15 ani. Alte state sunt în plin proces legislativ. Marea Britanie, Italia, Germania, Norvegia ș.a.
Rămâne de văzut dacă și România va urma acest drum. Discuția merită purtată, cu precizarea că aceste măsuri nu pot înlocui educația digitală și nici atenția părinților. Trebuie să știm ce văd copiii noștri online, cât timp petrec acolo și cine îi protejează de conținut dăunător?
Un lucru trebuie spus clar: consilierea psihologică nu se poate impune. Un copil trimis cu forța la psiholog nu se va deschide. Creșterea numărului de consilieri este foarte importantă, dar succesul depinde de încrederea pe care aceștia o construiesc cu elevii, de accesibilitatea lor și de lipsa stigmatului asociat adesea cu cererea de ajutor.
Cadrele didactice se află în prima linie, adesea fără instrumentele, pregătirea sau protecția de care au nevoie.
Un profesor înjunghiat în clasă este cea mai dramatică dovadă a faptului că sistemul le datorează mai mult: sprijin instituțional, formare pentru gestionarea conflictelor, proceduri clare de intervenție și certitudinea că agresiunea împotriva lor are consecințe reale.
Nicio măsură luată la nivel de minister nu poate înlocui atenția din casă. Părinții sunt primii care pot observa schimbări în comportamentul copilului, izolare, fascinație pentru arme sau pentru conținut violent, sau dificultăți în a-și gestiona furia. Aceste semne, luate în serios și discutate fără acuzații, pot face diferența dintre o problemă tratată din timp și o tragedie.
Violența din școli nu are o singură cauză și, prin urmare, nu are o singură soluție. Pază mai bună, legi mai ferme, psihologi, profesori sprijiniți, reguli în spațiul online și părinți atenți: toate aceste piese trebuie să funcționeze împreună. Șase incidente într-o singură săptămână sunt un semnal pe care nu ne mai permitem să-l ignorăm.
Președinte Fondator OADO
Prof. Univ. Dr. Florentin Scalețchi
Foto creată cu Gemini