“Amurg” elveţian
La una din primele ediţii ale Festivalului internaţional “Cerbul de aur” de la Braşov, una dintre cele mai spectaculoase şi mai aplaudate apariţii a fost cea a foarte tinerei soliste din Elveţia, Eliane Dambre.
Ea a dat viaţă în concurs unei melodii de George Grigoriu, “La vârsta întrebărilor”, aşa încât, deloc întâmplător, după decenii a devenit o prezenţă familiară în juriul Festivalului Internaţional “George Grigoriu” de la Brăila, unde ne-am bucura s-o revedem în acest an.
Eliane Dambre a recomandat de fiecare dată pentru concurs artişti elveţieni extrem de valoroşi, între care duetul Aliose chiar a câştigat în 2013 Trofeul competiţiei, cu o versiune de mare fineţe şi rafinament a creaţiei aceluiaşi George Grigoriu, “Amurgul”.
Şi iată că ulterior la puternica înfruntare muzicală brăileană Eliane Dambre a trimis un alt remarcabil duet mixt elveţian, alcătuit din Sophie Loretan şi Simon Jaccard, care evoluează sub titulatura Sophie de Quay.
Cum “Amurgul” devenise foarte cunoscut în Ţara Cantoanelor, în urma difuzărilor cu Aliose, cei doi tineri talentaţi au ales acelaşi cântec, oferit publicului într-o altă versiune extrem de interesantă, punând în valoare vocea cu un timbru aparte a lui Sophie şi talentul de instrumentist şi orchestrator (vă reamintesc că acompaniamentul a aparţinut excelentei orchestre dirijate de compozitorul Ionel Tudor) al lui Simon.
Sophie de Quay este o călătoare, o nomadă pe meridianele muzicii, o artistă hipersensibilă, un spirit liber, o poetă remarcabilă, plină de curaj şi voinţă, povestind în cântece diversele sale experienţe.
Presa din ţara sa o caracterizează drept umanistă ce denunţa injustiţia, vorbind despre dragoste şi despre frumuseţea lumii.
Cât se poate de firesc, fiindcă Sophie s-a născut în Elveţia, dar a crescut în Singapore şi în New York, a studiat la Geneva, la Paris şi la Shanghai.
A călătorit deja în 42 de ţări, dintre care în 13 a cântat, modalitate prin care face diferenţa şi construieşte punţi între diverse culturi şi între generaţii. Întâlnirea cu Simon Jaccard, poli-instrumentist de renume european şi producător muzical, i-a schimbat viaţa în februarie 2016. Sophie absolvise o facultate cu profil hotelier şi lucra într-o agenţie de comunicare, atunci când Simon i-a propus să-şi îngemăneze înzestrările artistice pentru a crea împreuna un proiect muzical sub numele de Sophie de Quay.
Din acea clipă au susţinut împreună peste 250 de concerte în întreaga lume, completându-se perfect, ea cu carnetul în care îşi notează idei pentru viitoarele cantece, el cu studioul său mobil, rezultatul fiind un “sound” distinctiv al cântecelor lor. Cu albumul intitulat “Y”, Sophie de Quay se refera la “generaţia Y” şi la toate întrebările pe care aceasta şi le pune, în speranţa că poate conferi un sens acestei lumi în permanentă schimbare.
Sophie de Quay a revenit de incă două ori în ţara noastră, după prezenţa la Festivalul internaţional “George Grigoriu” de la Brăilă. Cel mai recent turneu a inclus concerte la Iaşi, Suceava şi Bucureşti.
Am asistat la acela din Capitală, de la Greenhours, unde mica sală de la subsol a fost arhiplină cu spectactori entuziaşti şi cunoscători, nu puţini fiind aceia care ştiau şi fredonau titluri cum ar fi “Building Bridges”, “À l’aube de mes 30 ans” şi fireşte “Amurgul”, şlagărul autohton fiind singurul, alături de “Feeling good”, care nu a aparţinut duetului elveţian.
Cei doi au înlănţuit în aplauzele celor prezenţi titluri cum ar fi “Tell me Y”, “Comme l’histoire”, “Wrong train”, “Tes yeux”, “Show me”, “Et si la vie”, “Rooftop” sau “Parce que t’es la”. Aminteam mai sus de implicarea în diverse cauze umanitare. În această direcţie se numără melodia “Afghanistan chéri”, al cărei video-clip a fost difuzat la campionatul de ciclism al femeilor afgane, care şi-au părăsit ţara pentru a-şi urma visul, concurs desfăşurat la Aigle.
Pe 11 noiembrie 2022 Sophie de Quay a lansat un nou cântec, “La valse du trottoir”, care în concerte este oferit într-o foarte interesantă nouă versiune pariziană.
La ora actuală, în urma prestaţiilor anterioare în România, artiştii elveţieni au în perspectivă câteva noi proiecte, între care o melodie compusă pentru ei de Marius Moga, cu care ei speră să se împună în topurile autohtone şi să întreprindă un turneu.
De asemenea, ambasadorul Elveţiei intenţionează să-i recomande conducătorului unei formaţii de jazz, al cărui nume încă nu ne este cunoscut.
Cert este că pentru Sophie de Quay nu mai este deloc vorba de Amurg, ci de Răsăritul unei frumoase cariere şi în ţara noastră.
Octavian URSULESCU