Democrația nu poate vota abolirea memoriei: interzicerea fascismului nu este o opțiune, este o obligație

În ultimele zile, spațiul public a fost zguduit de o veste greu de imaginat într-un stat membru al Uniunii Europene: proiectul de abrogare a legislației care interzice promovarea fascismului, legionarismului, rasismului și xenofobiei a primit aviz favorabil în Comisia pentru drepturile omului, după care urmează circuitul parlamentar și votul final în plen.

Pentru oricine înțelege ce a însemnat secolul XX pentru Europa și pentru România, simplul fapt că o asemenea inițiativă există și este discutată instituțional reprezintă deja un semnal de alarmă major pentru starea democrației noastre și pentru protecția drepturilor fundamentale ale omului.

Interzicerea promovării ideologiilor fasciste nu este o „opinie politică”, nu este o „preferință ideologică” și nu, nu este „cenzură”. Este o obligație juridică și morală rezultată din lecțiile istoriei.

După Holocaust și după crimele regimurilor totalitare, Europa a construit un consens democratic esențial: nu există libertate pentru ideologiile care urmăresc distrugerea libertății.

Acest principiu este cunoscut în dreptul constituțional ca democrație militantă și pleacă de la realitatea istorică simplă: democrațiile pot muri prin vot dacă permit ideologiilor totalitare să folosească libertățile democratice pentru a le distruge din interior.

Tocmai de aceea, majoritatea statelor europene au legislație care sancționează:

• promovarea fascismului și nazismului
• negarea Holocaustului
• glorificarea criminalilor de război
• propaganda rasistă și xenofobă

Aceste norme nu limitează libertatea de exprimare, ele protejează drepturile fundamentale ale celorlalți: dreptul la viață, la demnitate, siguranță și egalitate.

Libertatea de exprimare nu este libertatea de a promova ura și genocidul

Un argument des invocat în susținerea unor astfel de inițiative este acela al „libertății de exprimare”.

Haideți să clarificăm: în dreptul internațional al drepturilor omului, libertatea de exprimare nu este absolută. Convenția Europeană a Drepturilor Omului permite limitarea acestei libertăți atunci când este necesar pentru:

• protejarea drepturilor altora
• prevenirea violenței și a urii
• apărarea ordinii democratice

În sens juridic, nu există „dreptul de a fi fascist”. Există dreptul la opinie, dar nu există dreptul de a promova ideologii care au ca fundament eliminarea unor grupuri de oameni sau suprimarea democrației.

A permite propaganda fascistă în numele libertății de exprimare înseamnă a transforma libertatea într-un instrument de autodistrugere a democrației.

Abrogarea legislației care interzice promovarea fascismului ar transmite un mesaj extrem de periculos:

• relativizarea crimelor istorice
• ar transmite ideea că fascismul și legionarismul devin simple opinii politice legitime.
• normalizarea discursului de ură
• istoria arată clar că propaganda extremistă precede întotdeauna violența.
• vulnerabilizarea grupurilor minoritare
• comunitățile evreiești, rome și alte minorități ar deveni ținte directe ale discursului radicalizat.
• slăbirea poziției României în Europa

România are obligații internaționale foarte clare în ceea ce privește combaterea extremismului și antisemitismului.

Abolirea legislației care interzice promovarea fascismului, legionarismului, rasismului și xenofobiei ar fi un pas uriaș înapoi în protecția drepturilor omului.

Europa a plătit cu zeci de milioane de vieți prețul tolerării extremismului.

Fascismul nu a început cu lagărele, și nici cu războiul. A început cu discursuri tolerate, simboluri banalizate și criminali transformați în eroi.

Orice tentativă de reabilitare simbolică a acestor ideologii trebuie privită cu maximă seriozitate.

Din perspectiva drepturilor omului, poziția este foarte clară și fermă: legislația care interzice promovarea fascismului trebuie menținută și consolidată, nu abrogată!

Memoria victimelor nu este negociabilă și democrația nu poate să voteze propria subminare, iar o societate democratică matură nu se apără doar prin vot, însă se apără prin valori.

Acum nu este vorba despre stânga sau dreapta sau despre competiție politică, este vorba despre linia roșie care separă democrația de barbarie.

Sunt momente în care simpla existență a unei dezbateri spune deja ceva despre direcția în care riscăm să mergem. Acesta este unul dintre acele momente.

Iar drepturile omului nu pot rămâne neutre atunci când memoria istoriei este pusă la vot.

Președinte fondator OADO

Prof. Univ. Dr. Florentin Scalețchi

Foto creată cu Gemini

Comments

comments