Festivalul internațional ”George Grigoriu” – Triumful consecvenței

La începutul anului 1990, cuprinși de valul entuziasmului, am visat cu toții la un ”viitor luminos”, cum se spunea înainte vreme. Din păcate, realitatea actuală ne-a topit serios din optimismul inițial, iar muzica ușoară nu putea face, normal, excepție în acest cor al nerealizărilor, pentru că într-o societate totul se leagă.

Pe vremuri aveam zeci de festivaluri inter-județene, cum erau numite, unde muzica ușoară românească era promovată corespunzător, iar tinerii soliști aveau unde să-și testeze talentul, din rândul acestor amatori născându-se vedetele de mai târziu. Astăzi mai sunt doar câteva, iar dintre acestea unele nu-și mai respectă profilul originar, acela de competiții de muzică ușoară românească.

A dispărut marele festival ”Melodii” de la București, cel de la Mamaia a avut ultima ediție în 2012, la…Constanța (teatrul de vară al celei mai mari stațiuni de pe litoral fiind abandonat și lăsat intenționat să se degradeze), TVR a ”îngropat” manifestările pentru care avea marcă înregistrată și care i-ar fi putut asigura în continuare superioritate în domeniu (”Șlagăre în devenire”, ”Steaua fără nume”), așa încât, fără a fi defetiști sau pesimiști, nu putem privi fără încruntare situația cenușie, ca să nu spunem neagră, a muzicii ușoare românești la ora actuală.

Să fim bine înțeleși, doar la nivel de infrastructură, logistică, difuzare, promovare, manifestări de gen stăm prost, deoarece avem compozitori de mare valoare și interpreți pe măsură, dar ce pot face aceștia fără sprijin?

UNDE să cânte, UNDE să-și demonstreze înzestrările de excepție, din moment ce la radio și pe micile ecrane aproape nu mai sunt difuzați, iar unii tineri comentatori nespecialiști îi ”alintă” cu formule gen ”expirați”, ”dinozauri”, ”depășiți”? Și nu ne putem aștepta la nimic bun în viitor, în condițiile acestei ”culturi a negării” cu care vor să ne fericească neo-progresiștii occidentali, în care nu mai există nici un respect pentru valori și pentru oamenii cu pregătire. Iar cu globalismul trâmbițat din păcate și de unii politicieni de la noi lucrurile se vor înrăutăți și mai mult, cu atacuri la adresa limbii române, a tradițiilor, a identității naționale, așa încât pentru excepționala școală românească de creație în domeniul muzicii ușoare se anunță nori negri.

Festivalul internațional ”Cerbul de aur” de la Brașov nu mai are deloc consistența artistică de pe vremuri și oricum se desfășoară din an în Paște, neavând un calendar respectat. În aceste condiții, interpreții noștri de frunte culeg lauri peste hotare, la mari competiții de gen, cu melodii ale creatorilor români(Cornel Fugaru, Marius Țeicu, Cristian Faur, Eduard Cârcotă, Andrei Tudor, ș.a.), semn că, așa cum subliniam, nu valoarea, calitatea ne lipsește, ci cadrul în care acestea să fie evidențiate. Mirabela Dauer, Corina Chiriac, Angela Similea, Mihaela Mihai, Marina Voica, Aura Urziceanu, Aurelian Andreescu, Carmen Trandafir înainte sau mai recent Monica Anghel, Nico, Luminița Anghel, Paula Seling, Paul Surugiu-Fuego, Mihai Trăistariu au reprezentat cu cinste culorile țării din Egipt, Malta, Cipru, Bulgaria, Polonia până în Australia și Kazahstan, fără ca asta să deblocheze inerțiile care mențin acest gen muzical atât de îndrăgit la periferia preocupărilor oficiale.

La ora actuală există în România un singur festival internațional de muzică ușoară, după ce acela de la Medgidia, ”Dan Spătaru”, a fost desființat (oare când vor înțelege primarii localităților că au fost aleși nu pentru a-și impune gustul personal, ci pentru a dezvolta ceea ce au preluat de la înaintași?).

Este vorba de excepționalul festival ”George Grigoriu” de la Brăila (orașul natal al reputatului compozitor), care, mai mult de atât, are loc anual, în ciuda dificultăților inerente, îndeosebi în această perioadă.

La ediția 2021, a 16-a, s-au respectat întocmai restricțiile impuse de pandemie (măști, distanțare fizică), dar s-a simțit din plin ”setea” publicului de la Brăila (competent, bun cunoscător, distins) de întâlnirea față în față cu artiștii, după doi ani și mai bine de pauză forțată.

Reacția elegantă a spectatorilor s-a armonizat cu cea a teatrului ”Maria Filotti”, o bijuterie datând din 1850 și inclusă în Patrimoniul Cultural Național.

Aminteam anterior de rolul pe care se cade să-l joace oficialitățile politice și administrative, a căror menire este aceea de a se îngriji de imaginea pozitivă a județelor sau a localităților pe care le păstoresc, iar atunci când este posibil chiar să dea o nouă dimensiune acestei imagini.

Dacă la București (unde festivalul internațional ”Florin Bogardo” n-a găsit înțelegere pentru o a doua ediție), Constanța sau Amara, de pildă, acest lucru nu se întâmplă, ca să nu mai zicem de orașe mari ale țării (Iași, Cluj-Napoca, Timișoara, Bacău, Pitești, Craiova,ș.a.), care n-au nici un festival important de muzică ușoară, ei bine, Brăila dă tuturor o lecție, la care reprezentanții localităților amintite, dar și ale altora, ar trebuie să stea rușinați în bănci și să ia notițe.

Pentru că Brăila este orașul (și, evident, județul) unde au loc cele mai multe festivaluri muzicale naționale și internaționale, în absolut toate genurile – muzică clasică, ușoară, jazz, folk, folclor, fanfară!

Meritul indiscutabil aparține președintelui Consiliului Județean Brăila, Francisc Iulian Chiriac, care a avut sprijinul Primăriei Municipiului Brăila – primar Marian Viorel Dragomir, asemenea oameni făcând cinste funcțiilor pe care le ocupă și pentru care au fost aleși.

De organizarea propriu-zisă s-a ocupat ca de obicei Centrul județean pentru conservarea și promovarea culturii tradiționale Brăila, condus cu profesionalism și rigoare de Alina Petronela Sulicu.

Încă de la prima ediție directoare a manifestării a fost Maria Pușcaciu, care s-a stins din viață după ediția a 15-a, dar dânsa a lăsat în urmă o echipă formidabilă, alcătuită în mare parte din femei (”amazoanele” festivalului!), care ne-a oferit o ediție cu adevărat impecabilă.

Pe lângă reușitele certe, tradiționale de-acum (cea mai bună orchestră, dotări tehnice de vârf, program de sală, punctualitate la repetiții, cazare fără cusur, plimbare cu vaporul pe Dunăre), au fost și câteva premiere – tombolă cu premii în toate cele trei seri, degustare de vinuri, parada modei, fotografii color gratuite cu autograf din partea vedetelor pentru toți spectatorii, interviuri cu participanții în sala ”Pro Arte” – care au făcut și mai agreabile zilele de festival.

Se înțelege, totul a fost posibil datorită implicării unor sponsori generoși (Agricost, Farmaciile Iris, Eldomir), precum și partenerilor – Stațiunea de cercetare-dezvoltare pentru viticultură și vinificație Bujoru, Romwest Euro, R Caffe, Valvis S.A.

La loc de frunte între partenerii media s-au numărat revista ”Actualitatea Muzicală” a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, TVR3 (care a filmat și va difuza un montaj amplu în curând), ”Ultima Oră”.

Până se va reveni la transmisia în direct (să sperăm că acest lucru se va petrece la ediția viitoare, de dorit pe unul din canalele TVR), festivalul a fost transmis live prin streaming pe facebook.com/centrul.de.Creatie.Braila, audiența depășind toate așteptările. Sunetul, luminile, proiecțiile pe ecranul uriaș din spatele scenei, totul la nivel internațional, s-au datorat firmei Top Sound.

Și dacă tot vorbim de nivel internațional, cum ar putea el fi altfel la o manifestare la care au fost prezenți 7 finaliști și 2 membri ai juriului de peste hotare?

Șansa tuturor concurenților (dintre care unii nu mai evoluaseră niciodată alături de o orchestră!) și a vedetelor s-a chemat formația de acompaniament condusă de compozitorul Ionel Tudor (claviaturi), răsplătit la Gală de organizatori cu un frumos buchet de flori – indiscutabil cea mai valoroasă din țară, mai toți componenții făcând parte din Big-Band-ul Radiodifuziunii Române.

Elogiile din seara finală exprimate din partea tuturor participanților s-au îndreptat și către Andrei Tudor (claviaturi), Diana Bouroșu (saxofoane), Daniel Bouroșu (chitară solo), Liviu Negru (chitară), Eugen Tegu (chitară bas), Laurențiu Zmău (baterie), Daniel Pirici (percuție), instrumentiști de mare clasă. Orchestra a avut alături o echipă din care au făcut parte Liviu Elekeș (regizor muzical), Marius Văduva și Romeo Bazaban.

În fiecare seară privirile erau îndreptate către postamentul pe care o grațioasă domnișoară așeza mult-râvnitul Trofeu aurit ”George Grigoriu”, realizat de artistul plastic Mihai Hlihor.

Sarcina de a decide în vitrina cui va ajunge trofeul a revenit unui juriu alcătuit din Horia Moculescu, Adrian Romcescu, Luminița Anghel, prof. Cornel Cristei, Tatiana Apanasenko (Ucraina), Marian Kataroski (Macedonia de Nord), președinte de juriu fiind poeta Andreea Andrei, membră U. C. M. R., fiica ilustrului compozitor omagiat. Jurații au primit în ultima seară, când fiecare dintre ei a anunțat un premiu, diplome de excelență și buchete de flori, gest confirmând o dată în plus ospitalitatea și recunoștința organizatorilor.

Au fost 13 finaliști din țara noastră și 7 de peste hotare, iar momentul când unii și-au văzut speranțele spulberate a fost acela când s-au înmânat diplomele de participare.

Au rămas în scenă doar 7, între aceștia urmând a se stabili ierarhia finală. Emoțiile erau uriașe în culise, mai ales după ce, unul câte unul, membrii juriului anunțau distincțiile, așa încât rămâneau tot mai puțini candidați..

Frumoasa Daria Nicoleta Peltea, 18 ani, din Medgidia, este elevă la școala populară de arte ”Theodor Burada” din Constanța și laureată la concursul ”Florentin Delmar” de la Focșani (premiul I), la ”Mamaia copiilor” și a mărturisit tristă că abia aștepta să împlinească vârsta pentru a putea participa la festivalul internațional ”Dan Spătaru”, dezamăgirea ei fiind uriașă când noul primar al orașului a desființat manifestarea.

A interpretat melodiile ”Marea mea iubire, marea” de George Grigoriu (toți concurenții au dat viață obligatoriu unei creații a acestuia) și ”Dorul” de Doina Sulac, fiind recompensată cu o Mențiune.

Gingașa, delicata Carla Boboc, 16 ani, una din mezinele competiției, elevă la Craiova, nu venea decât după un premiu I dobândit la festivalul ”Ursulețul de aur” de la Baia-Mare, dar iată că aici a avut imensa fericire de a-i fi înmânat de către Horia Moculescu prestigiosul premiu al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. Ea a cântat melodiile ”Eternitate” de George Grigoriu (interpretare remarcabilă a acestei piese alese de foarte mulți soliști) și ”Trăiesc” de Marius Țeicu.

Premiul III a fost oferit de unul din sponsori, Farmaciile Iris, și a revenit unei soliste foarte muzicale (cu distincții anterioare la Brăila, Focșani, Amara) din Buzău, dar studentă la Cibernetică, la ASE București. Ea a dat viață pieselor ”Nesfârșitul dragostei” de George Grigoriu și ”Inimă, nu fi de piatră!” de Edmond Deda.

Unul din preferații publicului a fost frumușelul Andrei Petruș, 19 ani, din Vălenii-Șomcutei, jud. Maramureș, a cărui pregătire muzicală a fost evidentă: absolvent al Colegiului de arte din Baia-Mare, actualmente student la Canto clasic la Academia de muzică ”Gheorghe Dima” în Cluj-Napoca. A cântat ”Nu suntem îngeri” de George Grigoriu și ”De dragul tău” de Andrei Tudor, primind premiul II din mâna lui Adrian Romcescu.

La precedenta ediție, în 2019, a triumfat Yerik Tolenov din Kazahstan, ceea ce cu siguranță a produs vâlvă între studenții de la Academia Națională de Arte din Almatî, ceea ce l-a făcut pe unul din colegii lui să ia și el drumul Brăilei. Yernazar Juban are 24 de ani, a cântat cu o voce impresionantă ”Eternitate”, dar și vibranta melodie kazahă ”Kustar ani” (Cântecul păsărilor”).

Premiul I, oferit de sponsorul Eldomir Impex, i-a fost înmânat de Luminița Anghel, vedetă pe care o admiră, fiind laureată la marele festival ”Vocile Asiei” din Kazahstan. Amuzant este faptul că în acel moment era clar cine a câștigat distincția supremă, doar că, distrat, italianul n-a realizat că a rămas doar el în culise dintre cei șapte!

Drept care nu i-a venit să creadă  când a fost strigat să primească Trofeul și cei 4000 de euro aferenți, oferiți de sponsorul Agricost S.A.!

Andrea Stocchino are 26 de ani, vine de la Roma, este pianist și compozitor, a studiat jazz la un colegiu din Saint-Louis, SUA., fiind al cincilea peninsular care triumfă la Brăila.

A interpretat tulburător ”Il tempo delle cattedrali”, piesă ce deschide celebrul musical ”Notre Dame de Paris”, compozitor Riccardo Cocciante, dar și surprinzător de dinamic și de…rock ”Niciodată, niciodată” de George Grigoriu. Absolut emblematic, Trofeul l-a primit din partea Andreei Andrei și a lui Cezar Grigoriu, fiica, respectiv fiul lui George Grigoriu, ceea ce l-a emoționat profund pe câștigător.

La întrebarea prezentatorului: ”Sunteți de acord cu palmaresul final?”, toată sala a răspuns printr-un ”Da!” convingător, ceea ce la urma urmei este cea mai mare satisfacție pentru juriu și organizatori. Sigur, au mai fost câțiva finaliști interesanți, care ar fi intrat oricând în palmares la alt concurs, dar aici nivelul a fost ridicat.

Între aceștia: Karina Ioana Todireanu (19, Botoșani, studentă la clasa de jazz a UNMB), Eden Loren (19, Italia), Vasilia Stoicikova (20, Bulgaria, studentă la Facultatea de muzică din Brașov, unde se pregătește cu prof. Petre Vârlan), trupa Nord (Brăila) sau Alexandru Rotaru (20, Buzău, chitarist talentat, cu un repertoriu aparte), ceea ce ne face să reiterăm sugestia noastră din anii trecuți de a se acorda și un Premiu de Popularitate.

Înafara compozițiilor lui George Grigoriu și a celor deja amintite s-au mai cântat melodii semnate de Ion Cristinoiu, Jolt Kerestely, Ionel Tudor, Cristian Faur, Dan Byron, Laurențiu Matei, Eugen Oleinic, Ionuț Drăghici, ceea ce ne-a trimis nu o dată cu dulce nostalgie la versiunile originale, cu Luminița Dobrescu, Angela Similea, Mihaela Runceanu, Marina Florea, Gabriel Cotabiță, Adrian Daminescu, din perioada de aur a muzicii noastre ușoare. Dintre creațiile lui George Grigoriu s-au mai cântat ”Țurai!”, ”Nu se poate trăi fără dragoste”, ”O fată și-o chitară”, ”Amurgul”, ”Doar băieții sunt de vină”, ”Cred în fericirea noastră”, ”Cui îi pasă de mine?”, ”Ana”, ”Speranțe-vis, speranțe-flori”, ”Dacă tu m-ai fi iubit”.

Ca de obicei, în fiecare seară publicul a fost regalat cu recitaluri ale unor artiști cunoscuți.

Contratenorul Cezar Ouatu are dragi amintiri legate de Brăila, atât din copilărie, având rude aici, dar și din maturitatea artistică – premiul cucerit la Festivalul internațional ”Hariclea Darclee”. După cum se știe, el a studiat canto clasic la Conservatorul ”Giuseppe Verdi” din Milano și a reprezentat România la finala Eurovision din 2013, cu piesa ”It s My Love” de Cristian Faur.

În recitalul de la festivalul dunărean a inclus versiuni proprii ale unor șlagăre de muzică ușoară, ” Eternitate” de George Grigoriu sau ”Copacul” de Jolt Kerestely, dar și piese de jazz, șansonete, canzonette, secvențe muzicale celebre – ”Caruso” (Lucio Dalla), ”Parla piu piano” (Nino Rota), ”West Side Story” (Leonard Bernstein).

Tot în finala Eurovision ne-a reprezentat în anul 2000, cu o clasare modestă, formația Taxi, cu piesa ”Luna”, dar liderul formației, Dan Teodorescu, își făcuse remarcat talentul de compozitor încă dinainte de înființarea grupului (care s-a petrecut în 1999), cu un premiu II la Mamaia – ”Tot mai mult”, solist Ovidiu Komornyik. Recitalul formației a cuprins piesele cunoscute, impregnate de umor, ironie sau abordând teme sociale și politice.

Poate pe viitor, fiind vorba de un festival de muzică ușoară, se va renunța la programarea în seara finală a unor formații pop-rock, cu atât mai mult cu cât și la ediția actuală momentul de vârf a fost atins de recitalul comun, pus sub genericul ”Music Forever, Friends Forever” (poate totuși vor adopta și o titulatură românească…), susținut de două mari vedete ale muzicii noastre ușoare, Luminița Anghel și Nico, în acompaniamentul formației Ionel Tudor.

Dinamism, muzicalitate perfectă, duete de senzație, repertoriu cuceritor, emoție – am regăsit toate acestea în colaborarea perfectă dintre cele două artiste, aplaudate din culise de reprezentanții Kazahstanului, fiindcă ambele au lăsat amintiri de neuitat în această țară, prin premiile cucerite la marele festival ”Voices of Asia”.

Dar Luminița Anghel se poate mândri cu importante premii cucerite și în Cehia, Malta, Cipru, Egipt, Bulgaria, nemaivorbind de premiul I la ”Cerbul de aur”, cele de la Mamaia (cu compoziții de Ionel Tudor sau Andrei Kerestely) și mai ales locul 3 la Eurovision în 2003, alături de trupa Sistem, cu piesa ”Let My Try” de Cristian Faur.

Și Nico a avut o apariție remarcată la Eurovision în 2008, alături de Vlad Miriță, piesa ”Pe o margine de lume” de Andrei Tudor fiind considerată cea mai valoroasă compoziție, cu cea mai bună orchestrație, din concurs. Nu doar prietenia o leagă de Luminița Anghel, ci și traiectoria artistică: a cucerit și ea premii în Egipt, în Bulgaria, la ”Cerbul de aur” sau la Mamaia.

Ce o singularizează în peisajul genului este apropierea de nume cunoscute din hip-hop – BUG Mafia, Puya, Don Baxter, Cabron. Luminița Anghel și Nico au luminat seara de festival cu o demonstrație copleșitoare de forță artistică, la care sperăm că au asistat toți care aspiră la gloria muzicii ușoare.

Am scris în titlu despre consecvență, referindu-ne la urmărirea cu rigurozitate a traseului pe care și l-a impus festivalul încă de la prima ediție, în 2005 – acela al promovării muzicii ușoare de calitate, cu profund respect pentru moștenirea lui George Grigoriu și a altor corifei ai muzicii ușoare românești.

Și am mai adăuga: bun gust, bun simț, eleganță, nici o concesie făcută vulgarităților ce domină peisajul actual al genului. Aproape că nu ne vine să credem că am asistat la o manifestare atât de echilibrată, de civilizată în aceste vremuri tulburi, în care cultura se degradează continuu…Așa încât, din nou, felicitări brăilenilor!

Octavian URSULESCU

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.