16 Decembrie 1989 – Flacăra Libertății aprinsă la Timișoara
16 decembrie 1989 a marcat începutul unei revoluții care a schimbat cursul istoriei României, fiind ziua în care Timișoara a devenit epicentrul unui val de curaj, speranță și sacrificiu. În acea zi, sute de oameni și-au învins teama și au ieșit pe străzi pentru a protesta împotriva regimului comunist, declanșând o mișcare care avea să ducă la căderea dictaturii ceaușiste.
În Timișoara, strigătul pentru libertate s-a auzit pentru prima dată în fața Bisericii Reformate, unde timișorenii s-au adunat să-l sprijine pe pastorul Laszlo Tökes, aflat sub amenințarea evacuării. Ceea ce a început ca un protest local, în care însuși pastorul a încercat inițial să calmeze mulțimea, după ce a fost asigurat că va putea rămâne în parohie și își va putea continua activitatea, s-a transformat rapid într-un punct de cotitură istoric.
Creșterea rapidă a mulțimii a fost alimentată de oprirea tramvaielor, infiltrarea agenților de securitate și prezența sindicaliștilor trimiși de primar pentru a împiedica manifestarea. Însă, în loc să domolească spiritele, aceste acțiuni au întărit rezistența protestatarilor, iar interesul inițial al mulțimii a evoluat într-o manifestație deschisă împotriva regimului comunist.
Protestul s-a transformat într-un simbol al luptei întregii națiuni pentru eliberarea de sub opresiune. Fiecare scandare, fiecare pas făcut pe străzi, a fost un act de sfidare a unui regim care timp de decenii a înăbușit vocile oamenilor.
În zilele care au urmat, represiunea brutală a regimului comunist a făcut sute de victime. Timișoara a fost scena unor confruntări violente, în care sângele celor care au îndrăznit să lupte pentru o Românie liberă a fost vărsat pe străzi.
Tinerii, părinții, muncitorii, toți au plătit prețul suprem pentru ca viitoarele generații să se poată bucura de drepturi fundamentale, de o viață mai bună,
Prin jertfa lor, timișorenii au transmis un mesaj puternic: drepturile omului, libertatea și demnitatea sunt valori care nu pot fi negociate. Ei au arătat că, în fața tiraniei, curajul și solidaritatea pot răsturna orice regim. Revoluția izbucnită în Timișoara a fost începutul sfârșitului pentru dictatura comunistă, iar ecoul ei s-a răspândit în toată țara.
La peste trei decenii de la acele evenimente, este esențial să ne întrebăm: au fost jertfele revoluției în zadar?
Răspunsul îl găsim în modul în care fiecare dintre noi respectă și apără drepturile fundamentale ale omului. Libertatea de exprimare, dreptul la o viață decentă, la educație și sănătate, toate acestea sunt câștiguri pentru care s-a luptat în acele zile.
Deși țara noastră a făcut pași importanți spre democrație, încă mai există provocări. Corupția, inegalitățile sociale și politizarea excesivă a instituțiilor publice amenință valorile câștigate în decembrie 1989. Este datoria noastră, ca societate, să continuăm lupta pentru dreptate, egalitate și transparență.
Ziua de 16 decembrie 1989 nu este doar o dată în istorie, ci un simbol al luptei pentru demnitate și libertate și este regretabil că, în 1990, propunerea de a face din această zi o sărbătoare națională nu a fost adoptată.
Cu toate acestea, memoria acelor eroi care au plătit prețul suprem pentru o viață mai bună trebuie onorată an de an și mormintele lor acoperite de flori.
În această zi, să ne amintim că drepturile omului sunt fundamentul unei societăți democratice. Sacrificiul timișorenilor ne învață că aceste drepturi nu sunt o certitudine, ci o cucerire care trebuie protejată și perpetuată.
Astăzi, când privim în jurul nostru, să ne inspirăm din curajul celor care, în decembrie 1989, au spus „Nu” oprimării și au croit drumul pentru o Românie liberă, pentru pluralism politic și granițe deschise. Fie ca flacăra libertății aprinsă la Timișoara să ne ghideze în continuare pașii spre o societate bazată pe respectul pentru demnitate, egalitate și justiție.
Manifestația de la Timișoara nu a fost doar o revoltă împotriva unui regim opresiv, ci și o expresie profundă a dorinței pentru o viață demnă și justă.
Eroii acelei zile nu s-au gândit doar la libertatea personală, ci la viitorul întregii națiuni. Ei au visat o Românie în care fiecare cetățean să se bucure de drepturi egale, de acces la oportunități și de respectul statului față de demnitatea umană.
De aceea, trebuie să privim cu atenție spre generațiile următoare și să ne întrebăm: ce moștenire le lăsăm? Sunt valorile pentru care s-a luptat în 1989 integrate în fiecare aspect al vieții noastre?
Fie că vorbim despre educație, sănătate, justiție sau drepturile minorităților, fiecare dintre noi are un rol în construirea unei societăți care să reflecte sacrificiul eroilor revoluției.
Mai mult, să ne reamintim că libertatea câștigată atunci nu trebuie niciodată considerată garantată. Este datoria fiecărei generații să vegheze asupra valorilor democratice, să combată nedreptatea și să promoveze o societate bazată pe respect reciproc.
În această zi de comemorare, să ne adunăm gândurile pentru cei care nu mai sunt, dar și să ne angajăm să ducem mai departe visul lor. 16 decembrie 1989 nu este doar o lecție de istorie, ci un apel la acțiune, pentru ca fiecare dintre noi să contribuie la o Românie în care drepturile omului să fie cu adevărat respectate și protejate. Fie ca memoria lor să fie o inspirație vie pentru toți cei care cred în puterea libertății și a demnității umane.
Președinte fondator OADO – ECOSOC – ONU
Prof. Univ. Dr. Florentin Scalețchi