19 august – Ziua Mondială pentru Asistență Umanitară: Gaza, rana deschisă a umanității
Ziua Mondială pentru Asistență Umanitară se celebrează anual pe 19 august, și este un moment de reflecție și recunoștință față de toți cei care își riscă viața pentru a oferi ajutor în zone de conflict, dezastre naturale și în crize umanitare, în întreaga lume.
Această dată a fost aleasă de Organizația Națiunilor Unite în 2009, în memoria atentatului din 19 august 2003 împotriva sediului ONU din Bagdad, care a ucis 22 de oameni, inclusiv pe diplomatul brazilian Sergio Vieira de Mello.
Această zi nu este doar despre comemorare, este o zi în care celebrăm curajul celor care riscă tot pentru a salva vieți și o ocazie de a reaminti lumii de datoria morală față de cei aflați în suferință. Este despre conștientizare – despre a ne aminti că, în spatele cifrelor seci din rapoartele de știri, se află oameni reali — copii, părinți, voluntari, medici — care îndură lipsuri inimaginabile.
În prezent, unul dintre cele mai dramatice simboluri ale suferinței umane este Fâșia Gaza, teritoriu de 365 km², cu o densitate umană și un nivel de distrugere greu de imaginat. De mai bine de un an, misiunile umanitare sunt sub asediu, bombardamentele, blocada și lipsa accesului la resurse de bază au împins populația spre o criză umanitară fără precedent.
Potrivit ONU și organizațiilor umanitare active în zonă, peste 80% din populația Gazei depinde de ajutor umanitar pentru a supraviețui. Accesul la apă potabilă este extrem de limitat, rețeaua electrică funcționează doar câteva ore pe zi, iar spitalele se confruntă cu lipsuri grave de medicamente, echipamente și personal.
Situația devine și mai gravă în contextul atacurilor repetate asupra infrastructurii civile, inclusiv școli, spitale și adăposturi. Foametea nu a fost declarată oficial cu toate că populația se confruntă cu o insecuritate alimentară catastrofală și că sunt depășite pragurile-cheie ale foametei.
În pofida riscurilor extreme, mii de voluntari din cadrul organizațiilor umanitare rămân în Gaza, devin o linie fragilă între viață și moarte, oferind hrană, apă, îngrijiri medicale și sprijin psihologic.
Mulți dintre ei sunt localnici, iar munca lor este foarte grea: nu doar că ajută, dar și ei înșiși trăiesc sub aceleași amenințări și privațiuni.
Și ei plătesc un preț enorm: rapoartele Națiunilor Unite arată că în ultimele 12 luni, peste 200 de angajați ai agențiilor umanitare au fost uciși sau răniți în timpul misiunilor din Gaza – cel mai mare număr înregistrat într-o singură zonă de conflict într-un an.
Ziua Mondială pentru Asistență Umanitară este și despre ei — despre curajul celor care, în ciuda bombardamentelor și a restricțiilor de acces, continuă să fie o rază de speranță într-un mediu ostil.
Blocada asupra Gazei este factorul major care agravează situația. Chiar și atunci când ajutorul internațional este disponibil, el ajunge greu și în cantități insuficiente.
Organizații precum ONU, Crucea Roșie sau Medici Fără Frontiere au tras multiple semnale de alarmă privind necesitatea coridoarelor umanitare sigure.
Sute de camioane cu ajutor umanitar sunt blocate la frontiera Egipt-Israel, fiind reținute din motive minore de etichetare, documentație sau program redus de operare.
25 de țări UE, Canada, Japonia, UK, etc. au cerut deschiderea imediată a frontierelor pentru ajutor umanitar și încetarea ostilităților.
În fața suferinței umane, neutralitatea nu este o opțiune, principiile umanitare – imparțialitate, independență – sunt puse la grea încercare. Coridoarele umanitare sunt oprite sau bombardate, convoaiele de ajutor sunt întoarse din drum, iar organizațiile umanitare sunt presate politic.
Ziua Mondială pentru Asistență Umanitară ne amintește că, indiferent de contextul politic, dreptul fiecărei persoane la viață, demnitate și siguranță trebuie respectat. Pentru Gaza și Palestina, acest principiu nu este doar o chestiune de moralitate, ci una de supraviețuire imediată.
În teorie, Convențiile de la Geneva obligă părțile aflate în conflict să protejeze civilii și personalul umanitar. În realitate, aceste reguli sunt încălcate fără consecințe. Situația din Gaza ilustrează perfect ruptura dintre dreptul internațional umanitar și realitatea din teren.
Criza din Fâșia Gaza nu este doar problema Palestinei sau a Israelului. Este o problemă a întregii comunități internaționale, iar aceasta trebuie să facă mai mult decât declarații de solidaritate.
Este nevoie de presiune diplomatică constantă pentru respectarea dreptului internațional umanitar, pentru protejarea civililor și pentru asigurarea accesului neîngrădit al organizațiilor de ajutor. Însă, de prea multe ori, interesele geopolitice primează în fața vieților omenești.
Pe 19 august, mesajul ONU este simplu, dar ferm: solidaritatea nu trebuie să fie selectivă. Fiecare viață are aceeași valoare, indiferent de naționalitate, religie sau locație geografică.
Să ne amintim astăzi nu doar de cei pierduți în misiuni umanitare, ci și de milioanele de oameni care, chiar în acest moment, luptă pentru supraviețuire în Gaza și în alte colțuri ale lumii, și că fiecare viață contează și că unitatea globală este esențială în lupta împotriva suferinței.
Ziua Mondială pentru Asistență Umanitară este un apel la conștiință și la acțiune. Nu este suficient să fim indignați — trebuie să fim implicați.
Cum putem noi contribui?
Donații către organizații de încredere (UNHCR, UNICEF, Crucea Roșie).
Conștientizare – folosirea rețelelor sociale pentru a amplifica problemele umanitare.
Voluntariat – multe ONG-uri caută sprijin pentru proiecte locale sau internaționale.
Semnarea petițiilor care cer intervenția ONU și a marilor puteri.
Presiune pe reprezentanții politici prin scrisori și campanii de advocacy.
Apel către autorități: Protejați personalul de asistență umanitară și asigurați accesul la ajutor!
România, ca stat membru al Uniunii Europene și semnatar al tratatelor internaționale de protecție umanitară, are responsabilitatea se a se implica în gestionarea crizelor globale.
În numele solidarității umane și al dreptului la viață, facem un apel la guvern și organizațiile internaționale să ia măsuri concrete pentru:
- Stoparea atacurilor împotriva personalului umanitar
– Respectarea Dreptului Internațional Umanitar (Convențiile de la Geneva), care protejează personalul de asistență medicală și cei care oferă ajutor.
– Sancționarea autorilor atacurilor asupra echipelor umanitare – acestea nu sunt „daune colaterale”, ci crime de război.
- Asigurarea accesului neîngrădit în zonele de criză
– Eliminarea blocadelor politice și militare care împiedică ajutoarele să ajungă la civili (așa cum se întâmplă în Gaza, Sudan sau Yemen).
– Facilitarea coridoarelor umanitare pentru distribuirea de alimente, medicamente și servicii esențiale.
- Sprijinirea financiară a organizațiilor umanitare
– Creșterea fondurilor alocate ajutorului de urgență – doar 35% din nevoile globale au fost acoperite în 2024 (ONU).
– Suspendarea restricțiilor politice care limitează finanțarea unor organizații cheie (e.g., UNRWA – United Nations Relief and Works Agency for Palestine Refugees in the Near East, agenția ONU responsabilă cu furnizarea asistenței umanitare și serviciilor de bază pentru refugiații palestinieni, în Gaza).
- Protejarea refugiaților și a persoanelor vulnerabile
– Respectarea drepturilor refugiaților și a persoanelor strămutate – peste 114 milioane de oameni au fost în mișcare forțată în 2024 (UNHCR).
– Combaterea discriminării și a centrelor de detenție pentru migranți.
- Condamnarea publică a atacurilor împotriva personalului umanitar și susținerea investigațiilor internaționale (e.g., cazurile din Gaza sau Sudan).
– Investigații amănunțite și imparțiale care să conducă la tragerea la răspundere a celor responsabili pentru atacuri împotriva personalului umanitar.
- Asigurarea de training și protecție pentru voluntarii români care pleacă în misiuni periculoase.
– Instruire continuă, pregătire specializată și monitorizare.
– Echipament de protecție adecvat.
– Sprijin logistic și organizatoric.
- Implicarea în inițiative regionale și globale
– Susținerea deciziilor UE și ONU pentru rezolvarea pașnică a conflictelor.
– Promovarea unor campanii de conștientizare în școli și instituții publice despre crizele globale și solidaritate.
În Ziua Mondială pentru Asistență Umanitară, nu putem lăsa Gaza să devină uitată. Copiii mor de foame și boli, spitale sunt obiective militare, și ajutorul este împiedicat să treacă granița. Țările, media, cetățenii — oricine— trebuie să acționeze. Nu doar cu vorba, ci cu dezghețarea frontierelor, protejarea ajutoarelor, și respectarea dreptului la viață. În Palestina, „umanitatea” nu e un accesoriu — este ultima speranță a unei generații.
Pe 19 august, să aprindem o lumânare pentru asistenții umanitari uciși în misiune, și să ne amintim și că cei din Gaza, Siria, Sudan sau alte zone de conflict nu pot supraviețui doar cu compasiunea noastră. Au nevoie de acțiuni concrete, coerente și coordonate.
Adevărata semnificație a Zilei Mondiale pentru Asistență Umanitară este să ne mobilizeze nu doar o dată pe an, ci să ne determine să cerem, permanent, o lume în care protecția vieții și demnității să fie mai mult decât un ideal. Pentru că în Gaza, fiecare zi este o zi a supraviețuirii.
Președinte Fondator OADO
Prof. Univ. Dr. Florentin Scalețchi