Sub faldul identității

De mulți ani de zile revin în mass media discuțiile privitoare la fondul cultural original, la identitatea actului artistic și implicit la filonul românesc autentic din sfera creației, dar și al reprezentațiilor publice. Globalizarea este o hidră nemiloasă, cu care fiecare luptă cu armele sale, deși acestea din urmă par tot mai mult avioane de hârtie față-n față cu supersonice…

La concursul Eurovision, ca să dăm doar un exemplu, se cântă aproape numai în limba engleză, iar din punct de vedere stilistic piesele au început să semene tot mai mult între ele.

Din acest punct de vedere, tot mai puține sunt țările care încearcă să-și afirme specificul național, țările estice rezistând, cât de cât, în frunte cu Republica Moldova, asaltului globalist.

Din păcate, cel puțin în ce privește muzica ușoară noi nu ținem pasul cu vecinii de peste Prut, fiind primii care copiem, imităm, adaptăm, mândri nevoie mare, dovadă că la concursurile muzicale inclusiv copiii ocolesc limba maternă, semn că există o problemă la nivelul profesorilor îndrumători. În aceste condiții nu e de mirare că aceste competiții nu lansează autentice vedete ale genului, cum se petreceau lucrurile pe vremuri.

Această poate prea lungă introducere își are rostul ei, fiindcă am asistat de curând la o manifestare amplă, al cărei uriaș succes de public ne-a dovedit care sunt de fapt preferințele marelui public, acestea contrastând vizibil cu politicile culturale păguboase ale adepților globalismului. Altfel spus, marele spectacol ”Drag ne e de Tricolor!”, de pe stadionul din Comarnic, a oferit o lecție demnă de urmat, pe care o respectă orice organizator: ”Dați-i publicului ceea ce își dorește!”.

De la spectacolele de anul trecut stadionul (poate la ediția viitoare vor apărea și obligatoriile instalații sanitare…) s-a îmbogățit cu o tribună modernă, realizată de firma Mari Vila, producătoare a evenimentului, în plus pe gazon numeroșii spectatori au avut la dispoziție sute de scaune comode.

Nimic mai firesc, fiindcă am avut de-a face cu un spectacol muzical-coregrafic, plus o proiecție de film, cu o durată de aproape zece ore!

În prima parte a concertului au fost aplaudați talentați artiști prahoveni, între care mulți copii înzestrați de la școlile de muzică și cluburile locale, după care la orele 17,00 a avut loc emoționanta ceremonie de înălțare pe catarg a drapelului României, precedată de o slujbă susținută de un sobor de preoți, imnul național fiind interpretat la nai de Viorel Papuc, 18 ani, un foarte talentat elev al lui Gheorghe Zamfir, care a mânuit chiar un nai dăruit de maestrul său.

O adevărată revelație a fost solista de numai 13 ani Mara Șatalan, din București, deținătoare a zeci de distincții importante la festivalurile de gen.

Adevărat rock-star în devenire, Mara Șatalan a impresionat prin interpretările sale moderne, prin forța și calitatea glasului și mai ales prin faptul că a cântat doar în limba română (am ajuns să considerăm asta o fericită excepție…), detașându-se versiunea piesei ”Au înnebunit salcâmii” a lui Tudor Gheorghe.

Amfitrion al evenimentului, cunoscutul actor Gabriel Fătu (fostul ”rege al farselor” de la OTV, urmărit încântat din fața scenei de Dan Diaconescu, care și-a transmis în direct de la Comarnic emisiunea de pe youtube) a introdus prima mare vedetă, Pepe.

Prezența acestuia n-a fost deloc întâmplătoare, fiindcă la ora 22 a fost proiectat în premieră filmul ”Mă mut la mama”, o comedie spumoasă în care Gabriel Fătu are alături în distribuția filmului o pleiadă formidabilă de mari actori, de la Maia Morgenstern la Adriana Trandafir. Iar tema muzicală a filmului, oferită în primă audiție de interpret, este compusă și interpretată chiar de Pepe, care, acompaniat de formația sa, a trecut în revistă toate marile sale succese.

Întregul eveniment de la Comarnic a fost produs (inclusiv filmul amintit!) de Marin Mândrilă, un mare iubitor al muzicii și al orașului Comarnic, deși este bucureștean.

La intrarea în stadion spectatorii primeau gratuit cartea biografică zugrăvindu-i viața și cariera, precum și o brățară, pe baza căreia spre finalul serii zece norocoși au câștigat, în urma unei tombole, câte o mie de lei din partea acestuia!

Începând de anul trecut, Marin Mândrilă a adoptat soluția ideală, încredințându-i lui Paul Surugiu-Fuego conceperea unui show amplu și variat de nu mai puțin de trei ore, în care artistul l-a avut alături pe poetul Narcis Avădănei, realizatorul emisiunii de mare audiență ”Drag de România mea” de la TVR2.

Anunțat din vreme, concertul a adus la Comarnic spectatori din toată țara și chiar din străinătate, fiind cunoscută popularitatea lui Paul Surugiu-Fuego.

Practic, scena (pe viitor trebuie mărită neapărat!) din orășelul prahovean a rivalizat cu cea de la Sala Palatului – orașele mari din țară ar trebui să pălească de invidie și să-și dorească evenimente similare.

Pentru că încă nu s-a văzut așa ceva pe un stadion: o orchestră, cea a Ansamblului artistic profesionist ”Junii Sibiului” (manager Silvia Macrea), cu zeci de instrumentiști în smokinguri și cu papion, sub bagheta dirijorului Cristian Obrejan. Acesta, ne amintim, a dirijat orchestra festivalului de la Mamaia anul trecut, la recitalul lui Paul Surugiu-Fuego reunind laureate ale festivalului.

Interesant este faptul că din postura de director al festivalului de muzică ușoară de la Amara  și de membru în juriu Cristian Obrejan a fost legat de lansarea lui Pepe, care a cucerit la debut, în 1999, premiul I la competiția ialomițeană.

În afara pieselor orchestrale și a dansurilor, Paul Surugiu-Fuego a avut numeroase apariții solistice, dar și melodii interpretate în duet cu invitații săi, nume unanim îndrăgite de marele public: Alina Bâcă, Traian Stoiță, Alesis (Alina și Romeo Negoiasă), Aurora și Săndel Mihai (fratele Andrei) – bine că aceștia n-au adus ”Ploaia de la Cluj”!, Sava Negrean Brudașcu, Mioara Velicu.

De mare efect a fost colajul cu refrene din repertoriul lui Gică Petrescu, în care Paul Surugiu-Fuego a avut alături dansatorii în costume elegante de gală, ca la balul din Viena!

A fost anunțat cu această ocazie marele spectacol aniversar ”Paul Surugiu-Fuego – 50 de ani” (Doamne, cum trece vremea!) din 4 noiembrie de la Sala Palatului, la care cu siguranță biletele se vor epuiza cu mult timp înainte.

La finalul marelui concert – artificii ca la Monte Carlo, urări de ”La mulți ani!” și chipuri fericite ale organizatorilor. Mai e nevoie să spunem că orașul Comarnic este singurul din țară care te întâmpină la intrare cu tricolorul luminat în permanență? În Capitală abia vezi o placă mică și murdară…

 

Octavian URSULESCU

Comments

comments