Exploatarea apei în Europa – de la stare de urgență la zonă de avertizare
Europa trece din nou printr-o altă vară brutală, în Franța și Spania incendiile massive dislocă populația, iar nivelurile de stres hidric pe întreg continentul oferă un tablou general izbitor: cu doar 5,8% din resursele sale de apă dulce utilizate – din ghețari, ape subterane, râuri și lacuri – rata de utilizare a apei în întreaga UE ar putea părea sub control, dar diferențele dintre țări sunt notabile.
Cipru se află în esență într-o stare de urgență constantă – țara a utilizat 72% din resursele sale de apă dulce, cu un vârf de 92% vara, conform datelor de la Eurostat și Agenția Europeană de Mediu (EEA). Pentru a pune acest lucru în context, o țară se află în zona de avertizare atunci când utilizează 20% din apa sa, notează Euronews.
La începutul acestui an, autoritățile au îndemnat locuitorii să economisească 10% din consumul zilnic de apă (ceea ce echivalează cu aproximativ două minute de utilizare a apei), dar faptul că populația Ciprului crește rapid.
Malta înregistrează o rată anuală de utilizare a apei de 33%, iar lucrurile se înrăutățesc vara, când nivelul stresului hidric crește la 67%.
Este o poveste similară și pentru alte țări: nivelurile de exploatare a apei în Grecia (37%), România (34%), Portugalia (31%), Italia (27%) și Spania (26,5%), toate se situează în interiorul zonei de avertizare în perioada de vară.
AEM afirmă că schimbările climatice și seceta vor intensifica „frecvența, intensitatea și impactul” deficitului de apă până în 2030.
Un alt raport al agenției – „Supraîncălzit și nepregătit” – a constatat că aproximativ unul din 10 cetățeni ai UE se luptă să acceseze suficientă apă curată și sigură. Problema este cea mai acută tot în zona mediteranei – în Cipru (36,5%) și Grecia (31,5%).
Pe de altă parte, demn de remarcat este faptul că state cu acces deficitar la apă – Bulgaria, Ungaria, Croația sau Irlanda – nu se confruntă cu rate deosebit de ridicate de exploatare a apei dulci. Acest lucru sugerează că problema accesului la apă ar putea avea mai puțin de-a face cu deficitul de apă și mai mult cu infrastructura îmbătrânită și deficiențele sistemelor de aprovizionare.
Roxana Istudor
Foto: pixabay.com
