Garden party
Superba grădină a Bibliotecii județene Giurgiu, cu aluni, nuci, pruni (toți cu fructe!) și un stejar plantat în urmă cu câțiva ani, la inaugurarea sălii de concerte ”Dumitru Lupu” la Școala de muzică unde studiase regretatul compozitor, a fost din nou gazda unui eveniment deosebit.
A fost un ”party”, ce-i drept, dar numai cultural-muzical, în buna tradiție a celor organizate de managerul bibliotecii, Daniela Bardan, de fiecare dată cu invitați de marcă dezbătând teme de mare interes.
Giurgiuveancă get-beget (locuiește în casa părintească din comuna Buturugeni, în afara lunilor când este la Sanremo, de unde transmite corespondențe de la celebrul festival de muzică ușoară), Ileana Popovici este foarte iubită și prețuită aici, numele ei figurând atât pe frontispiciul unei săli de la Teatrul ”Tudor Vianu”, cât și al bibliotecii din comuna sa.
Violonistă, absolventă a Conservatorului bucureștean, ea a fost o figură marcantă a Televiziunii Române, ca ilustrator muzical, realizatoare și prezentatoare de emisiuni, nemaivorbind de cariera pe tărâmul muzicii ușoare, atât în postura de componentă a Trio-ului vocal ”Aurora”, cât și de cântăreață de mare farmec, celebritatea aducându-i-o interpretarea bossanovei (specialista nr. 1 la noi), precum și a creațiilor lui Richard Oschanitzky.
Ileana Popovici a depănat amintiri legate atât de cariera muzicală, cât și de aceea de actriță de film, fiind proaspăt întoarsă de la un festival de film organizat de Cinemaraton la Vața Băi.
În ce privește filmul, Adrian Cioroianu, mare meloman, a ținut să precizeze ceea ce ea, modestă, a ocolit, și anume că Ileana Popovici a semnat coloana sonoră la multe producții cinematografice, între care ”Nea Mărin miliardar”, campion detașat al încasărilor, pe baza milioanelor de cumpărători de bilete.
În ce-l privește, reputatul istoric a răspuns numeroaselor întrebări venite din sală/grădină referitoare la pasiunea sa despre muzică, în acest sens dialogând pe felurite subiecte – muzica rock și folk în anii 70, când era obligatoriu să scrii roc, folc sau jaz, sau de aceeași perioadă când la un moment dat la Radio numele formațiilor străine trebuiau traduse – vă dați seama cum era să anunți în românește Beatles, Rolling Stones, Bee Gees, The Who sau Pink Floyd! De asemenea a povestit despre numeroasele vedete ale muzicii ușoare franceze pe care le-a cunoscut personal în anii când a fost ambasador UNESCO la Paris.
Un alt capitol de istorie muzicală abordat s-a referit la faimoasa emisiune radiofonică Metronom, a lui Cornel Chiriac, în care am debutat în 1966, ca student.
În martie 1969, la cea de-a doua ediție a Festivalului internațional ”Cerbul de aur” de la Brașov, Cornel Chiriac a provocat un mic scandal în holul hotelului Carpați (Aro), încontrându-se cu Tudor Vornicu, directorul festivalului, care…i-a confiscat buletinul!
Peste câteva luni a plecat din țară, trimițându-mi o vedere de la Viena, în care mă anunța că va pleca în SUA, patria jazz-ului pe care îl iubea atât de mult. Dar n-a fost să fie, s-a oprit la ”Europa liberă”, la Munchen, oraș în care avea să-și piardă viața…
Discuțiile cu noi patru, inclusiv Daniela Bardan, s-au prelungit ore în șir, la umbra nucului…tânăr.
Profesoara Mariana Iliescu, fostă directoare a Școlii de muzică din oraș, i-a mulțumit Ilenei Popovici pentru oboiul procurat unui foarte talentat elev al ei, așa cum toate personalitățile locale prezente au propus teme muzicale de mare interes.
Este vorba de Violeta Frateva, venită special din Bulgaria, de la Ruse (i-a tradus lui Adrian Cioroianu o carte în limba bulgară), Petra Ochișor, Mădălina Naipeanu, Viorel Rădulescu sau Florian Nicolae, fără a mai pune la socoteală zecile de bibliotecari din județ.
Înaintea acestei originale ”șezători muzical-culturale” avusese loc o întâlnire cu elevii din oraș, cu tema ”Ai vrea să fii prezentator?”, celor rămași le-am dat sfaturi pertinente – mai știi de unde apare un mare talent?
Și cum peste câteva zile împlineam 79 de ani, m-am fotografiat cu toți cei prezenți sub nucul care, măcar în acea zi, îl avea drept proprietar, așa cum grăia plăcuța, pe: Octavian URSULESCU