Acolo unde sunt  respectate drepturile omului. Jidvei- un brand de ţară de adevărat succes!

Jidvei – o localitate pe Valea Tîrnavei, bine cunoscută românilor prin podgoriile ei de struguri, dar şi prin producţia de vin din soiuri superioare, şi de ce nu, prin „Fetele de la Căpâlna”, toate aceste lucruri fiind numai câteva repere care demult au intrat în galeria naţională ca un brand de ţară cunoscut în toate colţurile ţării, dar şi pe multe meridiane ale lumii. ”Jidvei”, o afacere de familie a celor care s-au umplut de mult succes.

Familia Necşulescu, tatăl – Liviu şi fiul – Claudiu, români intelectuali neaoşi, dobrogeni, culmea, şi nu ardeleni cum s-ar crede, dar, nu de mult timp, având în vedere vechimea firmei,  formula managerială a fost întregită de cele două nepoate ale bunicului Liviu, Ana şi Maria, şcolite la Londra, creând astfel, cu adevărat,  o firmă mare, puternică şi serioasă pe piaţa românească, contribuind prin plata taxelor şi impozitelor la stat, la întregirea  PIB-ului ţării.

Cu câteva mii de angajaţi, această familie generoasă a făcut mult mai  mult decât aceea de  a da un salariu şi  a plăti angajatorului taxele la stat şi de a le respecta toate drepturile. A găsit formula prin care fiecare angajat primeşte câte două pâini pe zi, tot aşa cum au făcut să susţină copiii acestora la cămin, grădiniţă, şcoală şi să sprijine şi să organizeze manifestări de tip cultural pentru comunitatea zonei Tîrnavelor.

Cu o implementare a unei  tehnologii de ultimă oră, această societate de succes a mai reuşit ceva, cu totul performantă aş zice, atunci când a reuşit şi a eliminat definitiv zahărul din procesul de fabricare al vinului, este  în acest sens, poate singura firmă de vinificaţie cu această tehnologie. A diversificat producţia de vinuri albe, trecând şi la producţia de vinuri roze şi roşii, dar  şi produse precum  „vinars” şi  „vin spumos”, echivalentul coniacului şi al şampaniei franţuzeşti, bine primite de piaţă.

Drumul spre succes nu a fost deloc uşor, a trebuit să lupte cu mentalităţile vechii societăţi, chiar să- şi caute dreptatea prin instanţele de judecată, să muncească zi şi noapte, să se integreze cerinţelor şi normelor noii societăţi capitaliste, să- şi schimbe toţi butaşii de vie şi să aştepte ani în şir să obţină producţii de calitate superioară echivalente celor occidentale, să- şi facă o bună relaţie cu întreaga comunitate din zona Târnavelor şi să prospecteze pieţele naţionale.

A eliminat tarele trecutului, crescând, susţinând şi angajând  o generaţie tânără de ingineri, tehnicieni şi muncitori, fără a renunţa vreodată la cei care au fost şi sunt valori în industria vinificaţiei  cu o mare experienţă în industria vinului, oenologi de marcă, precum inginerul dr.Buia Ion.

S-a implicat în problemele locale ale comunităţii, promovând cultura, cu un renumit ansamblu de muzică populară pe care l- au botezat „Ansamblul Jidvei”. Şi-a îmbunătăţit parcul auto cu utilaje noi, atât în activităţi productive cât şi în transportul produselor finite. A câştigat piaţa consumatorilor fiind în topul vânzărilor de produse de înaltă calitate. A obţinut nenumărate medalii  la concursuri naţionale şi internaţionale de renume din domeniu, lucru care dă dovada performanţei supreme, mai ales atunci când unul sau mai multe din produsele firmei primeşte  medalii de aur, de argint sau bronz, aşa cum s- a întâmplat de atâtea ori de-a lungul celor 20 de ani de activitate. Felicitări!!!

Se spune că vinul trăieşte şi trebuie în permanenţă să ai grijă de el. Realitatea este că, de la momentul naşterii ciorchinelui de strugure şi până devine must şi apoi vin, ajungând să fie pus în pahare, vinul trece prin douăzeci şi şapte de procese şi procedee, şi nu este exagerat,  da, am zis corect, ăsta e şi motivul pentru care toate zilele anului sunt meticulos folosite de specialişti. Dar despre aceste lucruri, ca şi despre istoria frământată a acestei firme, sunt specialiştii firmei care pot fi întrebaţi.

Să nu ignorăm faptul că totuşi, pe circa 2800 ha de viţă de vie găsim nenumărate soiuri de struguri, precum un soi din zona de graniţă dintre Franţa şi Germania, de mult importat şi foarte bine adaptat pe Valea Tîrnavelor, precum Gewurztraminer, unic în ţara noastră, dar şi Sauvignon, Cabernet, Chardonnay, Pinot Gris, Muscat, Merlot, Pinot Noir şi câte soiuri or mai fi ele, şi au fost cultivate, întreţinute şi apreciate de familia Necşulescu, la cerinţa pieţelor, şi care au dus la apariţia unor vinuri cu nume deja consacrate în colecţia vinurilor naţionale şi internaţionale, pe care le putem găsi în vitrinele tuturor marketurilor şi marilor restaurante.

Îmbuteliate în sticle cu un design şi aspect deosebit şi purtând marca NEC, un nume promovat de la prescurtarea numelui familiei Necşulescu sau Ana, Maria – numele fetelor domnului Claudiu Necşulescu, Mysterium, Fetele de la Căpâlna, Fata în iarbă sau Gewurztraminer, după numele soiului de strugure recunoscut în vitrine prin eticheta pe care revedem  tabloul celebrului pictor Nicolae Grigorescu- „Domnişoara în pat”, sunt numai câteva denumiri care au devenit, în timp, branduri consacrate ale firmei, desigur, în urma testului consumatorilor şi care sunt vândute actualmente în cantităţi de milioane de hectolitri. Ele au adus un dram de bucurie şi fericire pe mesele românilor dar şi în multe alte locuri de pe mapamond.

Dacă ar fi să mă întrebaţi pe mine, care din soiurile de mai sus menţionate mi- ar plăcea, aş zice fără să mă gândesc prea mult Gewurztraminer, cred că îmi stimulează papilele gustative cel mai bine şi îl savurez cu plăcere de fiecare dată când am ocazia să fac o degustare.

Să nu uităm un lucru important pentru noi  ca naţiune, românii au nevoie de asemenea modele care dau exemple de bună practică şi succes, deloc de neglijat şi ignorat. Ar trebui să  fim solitari cu asemenea conaţionali care ne simbolizează şi ne reprezintă ca naţiune, într- o lume plină de insuccese şi de falimente multiple la nivel  mondial.

Nişte oameni modeşti, aş spune, care  şi au obţinut succese fără să afecteze în vreun fel drepturile fundamentale ale celor cu care işi desfăşoară activitatea zilnică. Să le urăm succese depline în continuare, lucru care ar trebui să-i onoreze  şi desigur să  îi determine şi oblige spre noi vârfuri, într- o industrie cu mare concurenţă.

prof. univ. dr. Florentin SCALEŢCHI
    
 
 

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.