Adevărul nespus despre Roşia Montană
Vă oferim în cele ce urmează câteva date peentru a nu vă mai putea acuza nimeni de acum încolo că nu ştiţi nimic despre proiectul Roşia Montană. Sunt date preluate şi centralizate din mai multe surse oficiale, inclusiv din documentele publicate recent de autorităţile centrale, dar şi de către canalele alternative de informare.
Totodată vă prezentăm apelul transmis de câţiva specialişti din domeniu legat de ceea ce iniţiatorii proiectului nu îndrăznesc să publice, preluate din publicaţia online Wall Street, respectiv Transilvania Reporter. Domniile voastre decideţi ce şi cum.
1. Proiectul RMGC este unul dintre cele mai mari proiecte de exploatare aurifera din lume, iar riscurile nu sunt comparabile cu nici un alt exemplu de exploatare de acest gen;
2. In toate tarile UE, adica in toata industria miniera din Europa, se utilizeaza aprox 1000 tone de cianuri, iar la Rosia Montana se doreste utilizarea a 13.000 tone de cianuri pe an;
3. Proiectul va duce la escavarea a 500 milioane tone de steril in urma utilizarii cianurilor;
4. Interventia se va face pe un perimetru de 1258 hectare, se vor rade efectiv 4 munti si se va sapa pe o adancime de 400 de metri creandu-se un crater gigantic vizibil si de pe luna de aprox 8 km diametru;
5. Vom ramane pentru totdeauna cu un lac de cianuri – 215 milioane de metri cubi cianuri si un baraj ce trebuie sa reziste pentru eternitate. Pentru mentenanta si operatiunile de supraveghere ale acestui baraj RMGC ofera 150 milioane euro, in conditiile in care Agentia de Mediu a SUA a evaluat mentenanta la 2.6 miliarde dolari.
Exploatarea se face la suprafata si nu in galerii cum s-a facut pana acum in Romania. Astfel se aduc mari prejudicii mediului si comunitatii, adica acestea se distrug aproape complet. Se foloseste tehnologia pe baza de cianuri pentru ca este cea mai ieftina, desi sunt si alte tehnologii mai scumpe care nu aduc asemenea prejudicii mediului. Totul bazat pe o logica tipic corporatista, in care cei din consiliul de administratie se gandesc doar la profit si exploatare a tot ce se poate exploata: legi, guverne, omeni, mediu.
Ce ofera RMGC?
– cateva sute de locuri de munca pe o perioada determinata si foarte putine pentru localnici;
– o redeventa de 6% catre statul roman;
În continuare două comentarii avizate, spun jurnaliştii de la wall-street.ro, despre 2 experiente dramatice asupra zonelor unde s-au facut exploatari cu cianuri:
Un caz din Montana, SUA..
„Ultimul caz este al minei Zortman-Landusky detinuta de Pegasus Gold, o companie mica infiintata de oameni din alte companii miniere. Acea mina a folosit o metoda cunoscuta ca scurgerea movilei cu cianura, o metoda dezvoltata pentru a extrage aur in concentratie foarte mica care necesita 50 de tone de minereu pentru a produce o uncie de aur (28,34 grame n.t.) Minereul este excavat dintr-o groapa, adunat intr-o movila mare (cam cat un deal mai mic) inauntrul unui tampon de scurgere protejat. Dealul este pulverizat cu o solutie de cianura, cunoscuta ca fiind otrava utilizata pentru obtinerea gazului de hidrogen cianura folosit in camerele de gazare Naziste si in camerile de gazare din inchisorile Americane; dar aceasta otrava are virtutea de a se combina cu aurul. Ce mai ramana din solutia de cianura care contine metale toxice este pulverizata pe padurile inconjuratoare sau campuri sau altfel este imbogatita cu mai multa cianura si pulverizata inapoi pe deal.
Evident, in acest procedeu de pulverizare a dealului cateva lucrui pot sa mearga prost. Toate aceste lucruri au mers prost la mina Zortman-Landusky. Protectia tamponului de scurgere este subtire cat o moneda de cinci centi si inevitabil apar scurgeri sub greutatea milioanelor de tone de minereu care sunt impinse prin zona de masinarii grele. Balta cu amestecul sau toxic poate se se reverse; acest lucru s-a intamplat la mina Zortman-Landusky in timpul unei furtuni. In cele din urma, cianura in sine este periculoasa: intr-o urgenta de inundatii la mina, cand proprietarii au primit permisiunea sa arunce excesul de solutie prin pulverizarea in mediul inconjurator pentru a preveni tampoanele de scurgere sa se reverse, operarea gresita a pulverizarii a condus la formarea de cianura gaz care aproape a omorat cativa dintr lucratori. Pegasus Gold a decalarat eventual faliment, abandonand gropile deschise imense, dealurile de minereu si lacurile de scurgere din care cianura acida se va scurge intotdeauna. Garantia Pegasus s-a dovedit a fi insuficienta pentru a acoperi costurile de curatare, lasand platitorii de taxe sa plateasca facturile care au ramas, estimate le 40 de milioane de dolari sau mai mult. Aceste trei cazuri de deseuri toxice din minerit pe care le-am descris, si miii de altele ilustreaza de ce vizitatori din Germania, Africa de sud, Mogolia, si alte tari care doresc sa faca investitii miniere au inceput recent sa vina in Montana ca sa se informeze la fata locului despre practicile proaste miniere si consecintele lor.”
(Jared Diamond, Collapse – How Societies Choose to Fail or Succeed)
Comentariul unui specialist in minerit canadian, roman stabilit in Canada..
Poate ca era mai bine sa specificati exact ce fel de tehnologie va folosi Gold Corporation la Rosia Montana. Lasati sa se inteleaga ca tehnologia cyanide-arsenic nu poate fi folosita pentru ca UE nu va accepta asa ceva. Imi pare rau dar nu sunt de acord. UE nu se va amesteca atata vreme cat tarile vecine cu Romania (cu precadere Ungaria) nu vor face reclamatii si lobby pentru a opri proiectul. Budapesta nu se va amesteca atata vreme cat raurile care vin din Romania si intra pe teritoriul ungar nu sunt contaminate cu arsenic si cianuri (povestea cu raul Tisa din trecut vor sa o evite pe viitor).
Guvernul de la Bucuresti nu se va opune cata vreme minele vor aduce investitii, vor crea locuri de munca si vor deveni o sursa de impozitare. Pentru ca guvernul Boc cat si cele care vor urma au nevoie de bani ca de aer. FMI este cu ochii pe actiunile guvernului si Boc se straduieste sa respecte ce a promis altfel intra in bucluc. Evident ca populatia din zona Alba Iulia va accepta proiectul pentru ca au nevoie de locuri de munca si de bani. Asa ca da, aveti dreptate, un referendum local ar avea toate sansele sa porneasca proiectul de la Rosia Montana. Iar Gold Corporation – Gabriel Resources are tot interesul sa faca lobby pe plan local pentur a castiga interesul si simpatia politicienilor si a populatiei. Doua miliarde de dolari investment nu este o suma deloc de neglijat.
Bine si atunci care este problema? Ei bine problema este tehnologia de exploatare d-le Popescu. In prezent exista alternative la metodele metalurgice de extrage a aurului bazate pe cianuri si arsenic. Noile hydro metallurgical tehnologii se bazeaza pe carbon absorbant activ, cimentare, ionizare si precipitatie redusa. Da, exista, incep sa fie folosite dar se dovedesc cel putin de trei ori mai costisitoare in exploatare. Profitul companiei scade dramatic, aurul se vinde la acelasi pret de market. Nu le convine sa o folosesca. Prefera metodele consacrate. Acolo unde legislatia le permite.
Traiesc intro zona a Canadei unde cheltuim peste 1.5 miliarde dolari in fiecare an ca sa oprim expansiunea arsenicului si a cianurilor rezultate din exploatarea vreme de 50 de ani a minelor de aur din zona. Stiti care este singura metoda de a stopa propagarea cianurii in panza de apa freatica? Pai sa va spun eu pentru ca sunt implicat in acest proiect. Se foloseste tehnologia de criogenizare a solului pe zeci de km patrati. Pur si simplu s-au sapat puturi de 500 metri adancime pe toata suprafata si s-au instalat masini criogenice care mentin temperatura solului sub zero grade. Va rog sa retineti ca nu exista solutii la ora actuala de „decontaminare” a zonelor afectate. Tot ce putem face este sa inghetam solul pentru a impiedica arsenicul si cianurile sa se infiltreze adanc in panza de apa freatica. Costa enorm si deocamdata nu exista alte solutii desi cei in domeniu cauta solutii de 10 ani. Nimanui nu-i convine sa arunce 1.5 miliarde dolari in fiecare an pentru a „izola” porcariile facute de minele aurifere. Dar nu avem alta solutie.
De ce credeti ca firmele care se ocupa de minerit aurifer si-au cautat alte „piete” de exploatare in Asia, Africa sau Europa de Est? Unde legislatia este mai relaxata, unde inca pot mitui masiv si pot extrage aur cu metodele extrem de nocive si poluante. Pentru ca este mult mai ieftin decat sa extraga in Canada care inca are aur masiv dar nu se inghesuie nimeni sa-l exploateze pentru motivele de mai sus. Nici macar nu am mentionat locurile arheologice din Rosia Montana discutate in articol ca motiv de stopare a proiectului.
De ce Romania trebuie sa ajunga in aceeasi situatie peste 10 ani? Doar pentru ca avem nevoie astazi de cateva sute de locuri de munca si de o colectare mai boagata la un buget secatuit si flamand? Se estimeaza ca proiectul va aduce o infuzie de 2 miliarde dolari economiei romanesti. De acord. Intrebarea mea este cat va costa decontaminarea solului si a apelor din zona dupa 10 ani de exploatare? Cine va plati pentru zecile de mii de oameni care se vor imbolnavi pentru ca vor consuma apa, animalele si plantele din zona? Rosia Montana Corporation sau mai exact Gabriel Resources? Ma indoiesc.
Exista o serie de documentare pe care le-am vizionat in Canada referitoare la Rosia Montana. Unul din ele a fost produs in 2007 si este intitulat Gold Futures. Prezinta lucrurile intro perspectiva realista si pe buna dreptate sceptica. Un alt documentar, „Mine your own business” partial sponsorizat de Gabriel Resources prezinta lucrurile intr-o perspectiva favorabila dezvoltarii proiectului. Daca ati fi avut curiozitatea sa vizionati documentarele si sa cititi publicatiile aparute in ultimii ani poate ca nu ati mai fi scris articolul.
Nu doresc sa ma opun dezvoltarii economice locale dar o dezvoltare responsabila pentru locuitorii zonei si pentru generatiile viitoare. Daca companiile miniere nu au facut ce au promis in Canada, o tara care are suficienta autoritate, putere economica si legislativa (firmele respective au declarat bancrupcy si au sters-o in alta parte a lumii) ce va faceti sa credeti ca vor respecta ce au promis in Romania?
A lucrat mai bine de un deceniu
Le-a luat mai bine de un deceniu să pună la punct această tehnologie, din cauza procedurilor tehnice. „Procedeul ca atare, de dizolvare, pe care l-am început noi să-l cercetăm, respectiv înlocuirea cianurii cu tiosulfat de sodiu era un procedeu parţial cercetat, este un procedeu brevetat chiar pe alocuri, adică anumite porţiuni din el. Procedeul poate fi aplicat şi la Roşia Montană, dar nu numai. Faţă de procedeul clasic de extragere a aurului din piritele arseno-aurifere, ce utilizează cianuri şi care poate fi aplicat numai la minereuri sau subproduse cu conţinut de aur nativ sau sub formă elementară, metoda noastră se poate aplica atât minereurilor native, cât şi celor sub formă de compuşi chimici de aur şi argint- sulfuri, arseno-sulfuri, pirite, cenuşi, zguri”, a arătat cercetătorului. Acesta ne-a expus și avantajele multiple ale acestei metode: procedeul asigură reutilizarea reactivilor, nu produce ape reziduale sau gaze reziduale toxice, are un randament de extracţie mai bun decât procedeele folosite până acum. De asemenea, un lucru foarte important este că nu necesită iazuri de stocare, materialul folosit după extracţia aurului şi argintului, respectiv deşeul, poate fi depus la locul de extracţie, nefiind generator de poluanţi, adică inert pentru natura înconjurătoare. „Din punct de vedere economic, dacă un ciclu clasic de reacţie cu cianuri durează 24 de ore, cel cu tiosulfat de sodiu ia doar patru ore”, a explicat Jack Goldstein.
Metodă mai eficientă decât cea clasică
Cercetătorul spune că metoda pusă la punct de el este mult mai eficientă decât cea clasică, de prelucrare a minereurilor cu cianuri. „Minereul se amestecă cu o soluţie de tiosulfit de sodiu, apoi soluţia se supune filtrării -nămolul rezultat este un material inactiv- iar din soluţie, datorită catalizatorului, sarea de cupru şi printr-un procedeu electrolitic, se separă aurul şi argintul de puritate 99,99%”, a subliniat cercetătorul. Acesta susține că metoda este absolut inofensivă, o astfel de uzină neavând impact de mediu. „Metoda nu produce reziduri toxice, nu are gaze, în plus, randamentul de extragere a metalelor preţioase, în funcţie de conţinutul aurului sau argintului al piritelor, poate ajunge până la 90%, în timp ce la procedeul clasic randamentul este cu cinci procente mai mic”, a mai adăugat acesta.
Mai multe detalii pe transilvaniareporter.ro