CULTURĂ

Agatha Bârsescu, o glorie nemuritoare a teatrului românesc

Se spune că în spatele fiecărui bărbat puternic se află o femeie inteligentă, dar ce să vezi, în spatele femeilor puternice de cele mai multe ori nu se află nimeni, decât umbra lor.

În lumea artei, femeile au fost muze și eroine, deseori uitate în spatele numelui, averii sau celebrității unui bărbat. Acolo, pe scena lumii, ești tu cea pe care ai creat-o, cea pe care ai visat-o, în pofida tuturor piedicilor.

Pe cele mai mari scene ale lumii, ieșea la rampa în ropote de aplauze, urale și ploaie de flori, cea care a fost și este în continuare considerată „cea mai mare tragediană din istoria teatrului românesc”, Agatha Bârsescu.

Drumul ei spre marile scene de teatru a plecat din Bucureşti. Născută într-o familie de militari de carieră, cu tatăl colonel, Comandantul Contingentului Râmnicu Vâlcea, la 8 ani, este trimisă la studii la Pension în Sibiu, dincolo de granițe, apoi la o Școală de Călugărițe din Viena.

Teama că fetița va lua calea călugăriei îndeamnă familia să o aducă în țară, dar spre consternarea tuturor se înscrie în Bucureşti la Conservatorul de Artă Dramatică.

Fiica lor actriță era ceva nemaiîntâlnit, o sfidare, o rușine, familia făcea parte din înalta societate a Bucureştiului, apropiați ai Casei Regale – tatăl ofițer, un unchi ministru de Război – o ofensă, iar familia a făcut tot posibilul să o convingă să renunțe.

Reacția ei a fost de frondă și în paralel cu studiile de Artă Dramatică se angajează la Teatrul Naţional. Își convinge familia să-i permită să studieze Canto la Paris, dar coboară din tren la Viena și se înscrie la Şcoala Dramatică a Conservatorului din Viena.

La numai 17 ani apare pe scenă în primul mare rol „Hero”, fiica lui Leonato din piesa „Mult zgomot pentru nimic”. Interpretarea se dovedește un imens succes și nu pe scena unui teatru oarecare, ci direct pe scena selectului „Burgtheater Vienna-Teatrul Imperial și Regal” și nu în limba maternă, ci în limba germană.

Vuiau ziarele vremii: „A fost acea Hero cum n-a mai fost alta! A fost poetică, visătoarea şi inconştient senzuală! Sala a izbucnit în zgomotoase şi nesfârşite aplauze!  A fost rechemată de nenumărate ori, iar lumea în sală striga: Bravo Bârsescu, bravo!”.

După spectacol, recunoscută ca „cea mai tânără şi mai mare tragediană” a primit Contract de angajament pe şapte ani la Burgtheater Vienna-Teatrul Imperial și Regal, cu un salariu de 700 fiorini pe lună şi pentru fiecare reprezentaţie câte zece fiorini în plus.

La Viena devine preferata Curţii Imperiale și interpretează roluri de mare intensitate și forță dramatică, în „Macbeth”, rolul Lady Macbeth, în „Hamlet” – Ophelia și în „Othello” – Desdemona, roluri feminine complexe în care aduce o sensibilitate nemaicunoscută până atunci.

În „Faust” interpretează unul dintre cele mai complexe roluri feminine din literatura universală, pe Margareta, un rol în care Agatha Bârsescu aduce o interpretare puternică evidențiind atât fragilitatea, cât și tragedia umană.

Iphigenia din „Iphigenia în Taurida”, a lui Goethe, este un rol puternic cu dimensiune filosofică pe care-l explorează cu talent și curaj, accentuând temele precum onoarea, destinul și umanitatea.

Agatha Bârsescu primește un Contract pe viață oferit de Burgtheater și titlul de „Actriță de Curte”, titlu acordat de Împăratul Franz Joseph (care venea frecvent să o aplaude) prin Decret Imperial.

Au urmat roluri mari, roluri principale, în „Medeea” și „Sapho”, „Antigona” lui Sofocle, „Maria Stuart” a lui Schiller, Regina din „Ruy Blas”, a lui Victor Hugo.

În spatele cortinei, oboseala și efortul se fac simțite, în plină glorie are o tentativă de sinucidere, aruncându-se într-un râu, dar din fericire a fost văzută și salvată de nişte săteni.

La 40 de ani se căsătorește cu actorul Constantin Radovici, dar pasiunea pentru actorie e covârșitoare și nu lasă loc pentru altă iubire, motiv pentru care va divorța după trei ani.

Numele româncei Agatha Bârsescu strălucește celebru pe firmamentele teatrelor din întreaga lume și este onorată, dorită și aplaudată pe scenele celor mai mari teatre din Europa până în America.

În 1925, la vârsta de 58 de ani, în vârful celebrității, Agatha Bârsescu renunță la tot și se întorce definitiv în România, stabilându-se la Iași, într-o cameră a Hotelului Traian.

Timp de aproape 15 ani predă la Catedra de Mimică a Conservatorului de Artă Dramatică din Iași. Se stinge la vârsta de 72 de ani, la Iași, în aceiași cameră a Hotelului Traian unde a locuit toată perioada din țară.

Astăzi, numele Agatha Bârsescu mai este rostit doar uneori – în centrul Bucureștiului există o stradă ce-i poartă numele, în Muzeul Teatrului „Vasile Alecsandri” se găsesc fotografii și obiecte ce  i-au aparținut și o sală de teatru cu numele ei.

Agatha Bârsescu a fost un fenomen care a cunoscut toate culmile celebrității artistice, succesul și gloria însoțind-o pe cele mai mari scene ale lumii, iar nouă aducându-ne sentimentul de mândrie că este româncă și că de pe plaiurile noastre a plecat și tot aici s-a întors „cea mai mare tragediană”, „gloria teatrului românesc” şi un „miracol pe scenele lumii”.

Victoria MARINESCU

Sursă foto: wikipedia

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.