Ai întârziat! (You’re Late!) by Remus CERNAT (73)
EXCLUSIVITATE
O să încep cu o încălzire ușoară, voi vorbi un pic despre femeie! Un pic impropriu spus…și totuși propriu!
Căci despre femeie poți vorbi zile întregi, săptămâni, luni în continuu fără să epuizezi tema, s-au scris milioane de cărți despre ele, n-am cum să acopăr eu subiectul în două-trei pagini ale mele!
Așadar o să fac o sinteză a unor sinteze despre femei (foarte sintetizate și ele)… după care o să extrag o rădăcină cubică, iar din această rădăcină aleg doar chintesența! În acest secol al vitezei și implicit al superficialității oricum nu ați avea răbdare să citiți mai mult.
Femeia e singurul lucru care contează!… Cum adică „lucru”?
Păi n-am spus eu, nu e versul meu, Lucian Avramescu a spus-o, un poet foarte talentat de altfel, redau toată poezia că nu vreau să am discuții:
Singurul lucru care contează
Singurul lucru care contează
femeia este singurul lucru care contează
și afirm asta știind că destui
vor strâmba din nas…
pielea ei știe toate limbile fericirii universale,
lipit de ea, ca de țărână,
înțeleg constelațiile, raiul și iadul,
bucuria și nefericirea;
mersul pe jos prin mine însumi
îmi face din ce în ce mai bine
pentru a nu mai vorbi
de arhitectura sinelui sau
care face să pălească marile catedrale ale lumii-
San Piedro, Domul din Milano…
femeia este singurul lucru care contează
cu trupul ei în brațe
poți traversa un ocean
chiar dacă nu știi să înoți
decât în apele ochilor ei
fără femeie
limuzina noastră este o căruță hodorogită
contul la bancă scade chiar dacă este în creștere
prietenii sunt
plini de pojarul trădării,
în vinul scump mișcă mormolocii
o ai
îți cânta privighetoarea în coșul pieptului
te îmbraci în haine de pușcărie fericit
cum ai pleca la nuntă,
faci monetarul stelelor pe cer
ca un nabab universal
chiar dacă-ți fluieră vântul prin găicile sociale:
te calcă trenul
și o șoaptă dacă ți-a rămas întreagă
parcurgi literele numelui ei
gata să urzeșți planuri de viitor
când de aproape te pândește o morgă de lux
femeia, domnilor, este singurul lucru
care nu poate fi înlocuit decât de sinele său
pielea ei știe toate graiurile
fericiri universale,
cecul iluziilor
este valuta ei
prin care noi învingem crizele mondiale
iată de ce cred că
știința ei
de-a ne face fericiți sau nefericiți
îi dă dreptul la titlul de
doctor honoris cauza
al complicatei noastre algebre sufletești
femeia domnilor- pentru a nu vă plictisi-
femeia cu pielea ei
care ne învață alfabetul orbilor,
cu mereu întoarsele cești ale sânilor
în care noi nu ghicim niciodată, nimic, femeia
cu toată argintăria surâsului său
cu goliciunea ei care umple universul
este singurul lucru care contează domnilor
După această minunată poezie o să fie foarte greu să scriu ceva pe măsură, o să încerc să scriu măcar ceva lizibil! Femeia a fost creată din coasta Bărbatului!
La prima vedere Eva ar putea fi ușor nedreptățită! Dacă ar fi fost creată dintr-o inimă atunci s-ar fi considerat fără drept de veto Inima Bărbatului, poate trăi bărbatul fără inimă ? Nu poate! Dacă ar fi fost creată din cerebel ar fi fost numită creierul bărbatului! Poate trăi cineva fără creier? Nu poate! Dar Creatorul a hotărât s-o facă pe femeie dintr-o coastă! Care ar fi simbolul femeii atunci? …unul meschin (aparent).
Știți bancul ăla cu cele 3 Coaste? Cuasta de fildeș, Cuasta de Azur și Cu asta te fac …fericită! Nu-l știți? O să v-îl spun într-o zi. Poate trăi bărbatul fără o coastă? Da! La propriu! La figurat însă…nu prea! Adică ar putea, dar ar crapa de plictiseală! De ce dintr-o coastă!? Pentru că e de esență tare! Cea mai tare! Altă esență mai tare decât osul nu avem în organism!
Ce s-ar face bărbatul fără schelet? S-ar prăbuși, s-ar târâ o vreme, s-ar deshidrata după care ar intră în putrefacție! Ar trebui să ne intre bine în cap , oricât de misogină ar fi societatea în care viețuim , pardon am vrut să spun patriarhală, că în afară de La Femme Fatale, de femeia ibovnică, de femeia mamă, de femeia soră, de femeia gospodină, ar trebui să fim îndrăgostiți lulea de femeia Schelet, Osatură, Fundație, cea pe care ne clădim un imperiu, zeci de vise, o familie, femeia care ne împinge de la spate, uneori obsesiv, alteori dizgrațios, totdeauna extrem de util: ”Du-te la muncă, vierme, ai o familie de întreținut, te iubesc!”
Femeia care ne consolidează în momentele noastre de cumpănă , deznădejde , lene! Femeia dătătoare de viață, femeia purtătoare de viață! Când intră o femeie într-o casă de burlac, ea dă locului VIAȚĂ!
În sfârșit, dispar cutiile de pizza de sub pat, lenjeria de pat e mai curată, mobila e mai bine aranjată, culorile sunt mai vii, în special rozul… mă rog unele mai întreabă, altele te șantajează, îți pune întrebarea cheie despre cuvertura roz îmbrăcată cu aceeași culoare de tanga: Iubitule, crezi că mă încadrez bine în dormitorul nostru? Cum vrei? cu roz sau fără roz?”…
NU ai cum să refuzi un roz bun, de calitate! Dar chiar și așa mirosurile se schimbă radical într-o casă în care a intrat o femeie! La fel și țelurile! La fel și așteptările!
Așadar, când mama copilului tău îți spune: “Ai Întârziat!” ai grijă să nu te umfli în pene, chiar dacă tu aduci banii în casă și vii obosit de la muncă! Vrei să fii superior?
Atunci fii cald, dulce, înțelegător, drăgăstos și scuză-te elegant! Doar așa îi cucereșți respectul și pui sămânța bună de Smerenie în femeie! Căci aceasta e Marea Absentă din femeia contemporană!…
Nu intră în povestea mea femeile de moravuri ușoare! Nici corespondenții lor masculini! Bineînțeles că au și ei un rol în viața noastră,… unul corector, prin puterea exemplului negativ!
Azi vreau să vorbesc numai despre Omul Frumos, Perfectibil, Optimist pe care L-a lăsat Dumnezeu!
Și tot pentru că mă simt perfectibil, optimist dar mai puțin frumos, mai găsesc o interpretare VESELĂ la această șaradă!
Ar mai putea fi Ministrul Uniunii Europene care după ce i-a luat porcul din bătătură o întreabă pe sărmana mamă: “Copilul nu-l dai maică pentru vaccin? Ca să-ți meargă bine tot anul!!” Iar Mama Românie apasă tăcut pedala care declanșează GROAPA CU ȚEPE în care se prăbușește M.U.E. cu tot cu prada, ca în Capra cu trei iezi!
Să aveți o seară liniștită plină cu povești optimiste!
PS: Tot românul are o pedală! Să nu ne sfiim s-o folosim la momentul oportun! Se alege Neghina de Rodul Bun!
(Lista interpretărilor și metaforelor rămâne deschisă)
Remus CERNAT – actor, regizor, scenarist și cum sunt ortodox practicant, naționalist (în sensul că-mi iubesc nația, limba, tradițiile, țara, fără să intru în nici un partid de profil) e limpede că nu fac parte din nici o gașcă!
Deci, nu o să mă vedeți la televizor în nici un serial sau emisiune spălătoare de creier, generatoare de confuzie și zavistie, rămânând totuși în zona artelor (profesor de tango argentinian, de fitness, coregraf, cochetez cu pictura, sculptura și arta vizuală pop art.
De asemenea, sunt și colecționar de artă și expert în imobiliare, iar când am un finanțator mai pun în scenă câte o piesă de teatru, un filmuleț de scurt metraj, o docu-drama, lucruri mărunte… aparent, până aflăm că toate au Morala Ortodoxă! Şi atunci nu mai sunt mărunte!
De fapt, cred că asta e singura mea calitate notabilă. Consider că arta (de orice gen) fără Morală Creştină e total inutilă! În cel mai fericit caz!… căci, în general, e nocivă, dar pentru că e atât de vicleană şi subtilă trece ca fiind “elitistă”! E aşa ca satana care vrea să ne convingă că nu există!
Cum la fel de nocive au fost Renaşterea şi Iluminismul, aceste ferestre Overton pentru urgiile de azi! Să scoţi tu pe Dumnezeu, Făcătorul Cerului şi al Pământului, din centrul existenţei umane şi să bagi omul, această râmă târâtoare şi neputincioasă (care suntem cu toţii) e o prostie infinită! Dezvoltăm altădată!
Ca pictor-sculptor-artist vizual Pop Art sunt amator. Iau câteva elemente (4, 5 până la 30), pe unele le construiesc de la zero, pe altele puțin începute, dar pe absolut toate le prelucrez, le asamblez și le pun într-o relație până obțin metafora dorită. Sper să schimb un pic din șirul clipelor la fel, mai ales că am presărat pe ici-pe colo și niște versuri şi câte o povestioară.
… apropo, cei care căutați artă progresistă, new age, dadaistă, abstractă etc. o să vă plictisiți de Moarte! Nu mă pricep şi nu înţeleg arta nefigurativă. Fascicole infime de erotism?
Posibil, dar în cantitaţi neglijabile, căci vorba creștinului: „Frumoasă e lucrarea Ta, Doamne !” Am fost şi eu odată demult, în precambrian, dansator exotic. Glumesc, nu există precambrian şi nici o altă era geologică, lumea are 7500 şi ceva de ani de la Facere! Bulversaţi? Mă bucur, un motiv în plus să mă urmăriţi căci acum sunt omul LUI! Amin!
