Mișcări politice orientate spre… lichidarea totală a propriilor state
Platformele politice convenționale se concentrează, de regulă, pe câștigarea alegerilor pentru a gestiona resursele statului și a implementa reforme interne. Dar există și un segment marginal și neobișnuit de mișcări politice – atât istorice, cât și moderne – care a urmărit un obiectiv diametral opus: lichidarea totală a propriilor state suverane. Astfel de grupări colaborau inclusiv cu adversari străini sau încercau să provoace prăbușiri sistemice interne. Iar unele dintre acestea funcționează și astăzi.
Un exemplu este Partidul Creștin pentru Regatul Țărilor de Jos, care a activat ca o formațiune politică minoră în teritoriile insulare din Caraibe, militând pentru un obiectiv surprinzător: guvernele insulare ar trebui să își desființeze complet legăturile administrative.
Membrii săi argumentau că structurile politice moderne intră în conflict inerent cu „legea divină” și preferau un sistem bazat exclusiv pe o guvernare inspirată de principii biblice. Liderii partidului s-au opus activ creării unor instituții democratice locale, considerând guvernele lumești drept „distrageri ale atenției, fundamental corupte”.
Viziunea lor finală presupunea eliminarea totală a forului legislativ și înlocuirea acestuia cu comunități religioase descentralizate. Gruparea nu a reușit să declanșeze revoluția teologică de amploare dorită de fondatorii săi. În cele din urmă, mișcarea a căzut în uitare.
Uniunea pentru Control Democratic a apărut în Marea Britanie în timpul Primului Război Mondial, ca un grup radical de presiune politică ce contesta suveranitatea convențională a statului. Gruparea a funcționat ca o structură politică paralelă, iar membrii săi susțineau că diplomația secretă și autoritatea guvernamentală centralizată erau mecanisme intrinsec nocive.
Manifestul lor cerea retragerea prerogativelor de a declanșa războaie deținute de Coroană și Parlament, ceea ce implica, în esență, dizolvarea cadrului constituțional britanic existent. Facțiunea a înființat filiale locale în orașele industriale și a publicat manifeste incendiare.
Coaliția s-a destrămat treptat după încheierea războiului. Tot în Marea Britanie există Grupul Anarho-Comunist, care funcționează ca o formațiune politică radicală în Regatul Unit, dedicată abolirii imediate a statului și a monarhiei britanice. Programul lor politic stipulează că Regatul Unit nu trebuie reformat sau administrat, ci… lichidat complet, prin greve generale.
Și Partidul Comunist din Kampuchea, cunoscut mai degrabă sub numele de Khmerii Roșii, a preluat puterea în Cambodgia cu intenția explicită de a distruge națiunea modernă. Imediat după ocuparea orașului Phnom Penh, aceștia au evacuat populația din orașe și au trecut la demolarea fiecărui pilon fundamental al statului existent. Moneda, proprietatea privată, religia și învățământul formal au fost abolite brusc pentru a face loc unei colectivități agrare primitive.
Partidul a desființat, practic, statul cambodgian modern în favoarea unui sistem distopic de lagăre de muncă forțată, cunoscut sub numele de Kampuchea Democrată. Ideologii partidului considerau că adevărata puritate revoluționară impunea reluarea istoriei umane de la „Anul Zero”, făcând ca realizările naționale din trecut să devină complet irelevante.
Școlile, spitalele și instanțele judecătorești au fost închise definitiv, fiind înlocuite de comitete revoluționare brutale care răspundeau doar în fața elitei centrale a partidului. Această distrugere sistematică a infrastructurii naționale a dus la moartea unui sfert din populația țării, din cauza foametei, a epuizării prin muncă și a execuțiilor. Experimentul catastrofal de dizolvare a statului s-a prăbușit în cele din urmă.
Revolutionary Abolitionist Movement funcționează și astăzi ca o rețea politică de extremă stânga în SUA, dedicată răsturnării complete a republicii constituționale americane. Documentele lor programatice resping în mod explicit politicile reformiste.
Membrii susțin că abolirea poliției și a sistemului penitenciar trebuie să fie însoțită de dizolvarea totală a guvernului federal. Orizontul lor politic ultim este o societate fără stat, în care teritoriul american este fragmentat în zone autonome. Mișcarea rămâne un fenomen subcultural marginal, practic fără nicio influență electorală, dar cu o prezență activistă persistentă.
Red Army Faction a activat ca organizație politică militantă clandestină în Germania de Vest, considerându-și propria țară drept un „stat-marionetă fascist și ilegitim”. Apărut din mișcările studențești radicale de la sfârșitul anilor ’60, grupul cerea răsturnarea violentă și dizolvarea totală a democrației parlamentare vest-germane prin tactici de gherilă urbană.
Membrii grupării au lansat o campanie de atentate cu bombă, jafuri bancare și asasinate care vizau judecători, industriași și personal militar american. Această campanie violentă a aruncat țara într-o criză gravă de securitate internă, cunoscută sub numele de „Toamna Germană”, în anii ’70. Dar acțiunile au avut efectul opus, consolidând aparatul de securitate al statului și sprijinul public pentru guvern. Gruparea și-a anunțat oficial autodizolvarea la sfârșitul anilor ’90.
Partidul Proletar din India de Est funcționează ca o organizație politică maoistă radicală, activă în zonele de frontieră izolate. Partidul respinge legitimitatea republicii indiene. Obiectivul lor politic declarat este răsturnarea violentă a guvernului central și fragmentarea țării în regiuni etnice separate.
Membrii partidului operează din ascunzători situate în inima junglei, gestionând administrații paralele care colectează taxe și aplică o justiție revoluționară severă. Literatura lor politică cere desființarea completă a aparatului administrativ, a forțelor armate și a sistemului judiciar din India.
Frontul de Eliberare din Quebec a activat ca o mișcare politică separatistă violentă în Canada, în timpul deceniilor tulburi ale anilor ’60 și ’70. Membrii grupării au recurs la atentate cu dinamită vizând cutii poștale, monumente simbolice și sedii ale unor companii, pentru a-și face cunoscută revendicarea privind destrămarea statului.
Criza a atins punctul culminant atunci când facțiunea a răpit un diplomat britanic și un ministru provincial, aruncând țara într-o stare de panică constituțională fără precedent.
Prim-ministrul Pierre Trudeau a reacționat invocând puteri de urgență specifice timpului de război și desfășurând trupe militare pe străzile din Montreal pentru a-i aresta pe cei bănuiți de simpatie față de mișcare. După asasinarea ministrului răpit de către o celulă extremistă, sprijinul public pentru această grupare clandestină violentă s-a evaporat rapid.
Roxana Istudor
Foto: membru al Khmerilor Roșii în fața tribunalului, în 2009 (Wikipedia)