AI NOȘTRI CA BRAZII: Baritonul Nicolae Herlea
Nicolae Herlea s-a născut la 28 august 1927, la București și s-a format la cursurile particulare ale lui Aurel Costescu Duca, alături de alți doi baritoni celebri: David Ohanesian și Octav Enigărescu, perfecționându-se, mai târziu, la Academia Santa Cecilia din Roma.
Periplul lui pe marile scene ale lumii a inceput in curtea Şcolii nr. 33 din Bucureşti, la intrunirile străjerilor, cănd Nicuşor cănta solo imnul naţional: „Iar cănd, fraţilor, m-oi duce/ De la voi şi-o fi să mor/ Pe mormănt să-mi puneţi cruce/ Şi un măndru tricolor”.
Invăţătorul său a fost primul căruia vocea lui i se păruse deosebită; mai tărziu, la 14 ani, un medic care-l consulta de amigdalită i-a spus doamnei Herlea: „Vă rog să nu umble nimeni la corzile vocale ale copilului, pentru că are nişte corzi deosebite!”.
A inceput să se pregătească pentru carieră destul de tărziu, la 16 ani, cănd impreună cu prietenul său, Florian Penescu, şi cu sora acestuia au luat o carte de teorie şi solfegiu şi s-au apucat de invăţat. „Am mers amăndoi şi ne-am inscris la Conservatorul particular al lui Nicolae Oancea, iar după trei ani, cănd s-a făcut reforma invăţămăntului, am dat diferenţele şi am intrat in anul IV la Conservatorul «Ciprian Porumbescu».”
Primii paşi muzicali i-au fost ghidaţi la Conservatorul particular de profesorul Aurel Costescu-Duca: „El m-a invăţat ce inseamnă poză de glas şi respiraţie. Respiraţia e foarte importantă; de fapt, respiraţie egal canto”. Au urmat exerciţii zilnice, căte o oră de vocalize urmată de căte o pauză de trei ore. „La canto nu poţi să oboseşti corzile vocale, care sunt foarte sensibile şi trebuie protejate. Avem vocea dată de la Dumnezeu şi trebuie să o respectăm.”
In timp ce era student la Conservator s-a angajat intr-un ansamblu. „Erau vremuri grele şi voiam să căştig şi eu nişte bani. Părinţii mei erau funcţionari, tata a stat trei ani pe front. Ansamblul Confederaţiei Generale a Sindicatelor era o şcoală pentru balerini şi căntăreţi. Eu căntam aria lui Figaro şi căntece de compozitori romăni.” Pentru a intra la Opera Romănă a dat şapte audiţii: „Aşa erau conjuncturile”.
A debutat la Opera din București în 1951 cu rolul Silvio din ”Paiațe” de Ruggero Leoncavallo.
„Iar de atunci, timp de 35 de ani, am avut in fiecare săptămănă căte un spectacol. Nu am avut niciodată pauze, pentru că mai era şi aberaţia obligativităţii normelor in regimul comunist.” Acelaşi regim care, după o lună cu 12 spectacole cu „Rigoletto” in Israel, i-a luat 90% din ce a căştigat, grăbindu-l astfel pe maestru să ceară in 1984 să fie scos la pensie.
Prima ieșire din țară a fost la Teatrul Mare din Moscova, cu Figaro din ”Bărbierul din Sevilla” de Rossini. Vocea lui bogată și caldă, verva și veselia cu care a interpretat acest rol (de peste 500 de ori, de-a lungul carierei) i-au adus același mare succes, atât în țară, cât și pe cele mai mari scene ale lumii: Covent Garden din Londra, Scala din Milano și Metropolitan din New York.
„Prima oară am căntat in străinătate la Marele Teatru din Moscova. Apoi am căntat in toată Uniunea Sovietică, am ajuns şi in Siberia. Am căntat 20 de stagiuni la Teatrul Mare din Moscova, dar nu mi-am permis să abordez nici un rol rusesc, pentru că nu ştiam limba rusă. Interpretasem la Bucureşti «Dama de pică» şi «Cneaz Igor» in Belgia, in franceză, dar exigenţele mele nu m-au lăsat să prezint şi in faţa publicului rus”, spune un om care nu crede că, dacă trişezi in profesie, poţi să ajungi prea departe.
Domnul Herlea spune că nu poţi interpreta un rol intr-o limbă pe care nu o cunoşti, pentru că astfel nu ai avea acces la inţelegerea personajului, a psihologiei sale. El vorbeşte franceza, italiana şi germana. „Germana am invăţat de acasă, căci tatăl meu se născuse in timpul regimului austro-ungar. Toată familia s-a chemat Herle. Franceza am invăţat-o la liceu, iar italiana – pe la 12-13 ani, cu o studentă la Filologie.”
Pentru cariera lui Nicolae Herlea, anul 1965 a însemnat o cotitură importantă: la Festivalul de la Salzburg a cântat sub bagheta dirijorului Herbert von Karajan, în șase spectacole cu ”Boris Godunov” de Mussorgski, iar la Scala din Milano a debutat în ”Faust’ de Gounod, alături de Mirella Freni și Nicolai Gedda.
Pe lângă rolurile din operele deja menționate, a interpretat multe alte roluri din repertoriul clasic de muzică de operă: a cântat în ”Lucia di Lammermoor” de Donizetti, în multe din operele lui Verdi (”Rigoletto”, ”Don Carlos”, ”Traviata”), în ”Carmen”, ”Falstaff” și ”Othello” de Bizet, în ”Andrea Chenier” de Umberto Giordano, în ”Evgheni Oneghin” de Ceaikovski, în ”Tosca” de Puccini.
A cântat alături de Joan Sutherland, Anna Moffo, Raina Kabaiwanska, Maria Slătinaru-Nistor, Eugenia Moldovan, Virginia Zeani, Placido Domingo, Mario del Monaco, Carlo Bergonzi, Richard Ticker, Nicolai Ghiaurov, Cesare Siepi.
A fost un susținător moral al Concursului internațional de canto ”Hariclea Darclée”, creat în 1995, la Brăila, de soprana Mariana Nicolesco, din al cărui juriu a făcut parte, fiind prezent la fiecare ediție. A fost desemnat președinte al juriului Festivalului Internațional de Canto ”Traian Grozăvescu”, cel mai important concurs din România adresat tinerilor tenori (Lugoj, 2004). A predat cursuri de specializare, pentru masterat, la Academia de Muzică din București.
De-a lungul timpului i-au fost acordate titlul de ”Artist al Poporului” (1962), Ordinul ”Steaua României” (2000), Discul de aur pentru întreaga carieră (2003), Diploma jubiliară și medalia ”Darclée” (2005). De asemenea, i-au fost decernate medalii de aur la concursurile internaționale de canto de la Praga, Geneva, Verviers și Milano.
La ediția 2007, a Concursului internațional de canto ”Hariclea Darclée”, maestrul Nicolae Herlea a fost aniversat la împlinirea a 80 de ani. Cu acest prilej, marea soprană Mariana Nicolesco a vorbit despre talentul său de excepție: ”Există voci pe care le recunoști din prima fracțiune de secundă, iar vocea lui Nicolae Herlea, cu timbrul ei unic, nobil, de o incomparabilă bogăție, generozitate și strălucire, este una dintre acestea. Poate cel mai frumos timbru pe care ne-a fost dat să-l auzim vreodată, dublat de o căldura care nu este numai a vocii, ci și a sufletului său”.
Forumul Muzical Român i-a acordat, în 2008, Premiul de Excelență pe anul 2007.
În august 2012, în cadrul Concursului ”Hariclea Darclée”, baritonul Nicolae Herlea a primit, cu prilejul împlinirii a 85 de ani, Medalia ”Darclée” și Diploma de Onoare a Fundației ”Darclée”, de la soprana Mariana Nicolesco, „pentru vocea incomparabilă ce a încântat atâtea generații pe meridianele lumii”.
Baritonul Nicolae Herlea a încetat din viață la 24 februarie 2014, în urma unei lungi suferințe.
Sursa: AGERPRES, JURNALUL NAȚIONAL