AI NOȘTRI CA BRAZII: George Motoi, un actor ”instrument al spectacolului”
Distins, elegant, înalt, cu o ținută artistocrată, de neuitat în rolurile Caligula, Vlaicu-Vodă sau Alexandru Lăpușneanu, marele actor George Motoi s-a născut la 22 ianuarie 1936, la Arman, județul Caliacra, în Bulgaria, tatăl său, militar român, fiind detașat acolo. După cedarea Dobrogei de Sud, în 1940, familia actorului s-a mutat la Brăila.
”Tatăl meu era militar și a fost detașat cu serviciul în Cadrilater, dar, la scurt timp după ce m-am născut, Cadrilaterul a fost cedat Bulgariei, iar noi a trebuit să ne întoarcem în România. Tata a fost trimis la Niculești-Jianu, o comună din Bărăgan, foarte aproape de Brăila, era militar acolo. Tatăl meu a fost șef de post de jandarmi, pe urmă a fost șeful pazei la locuința de vară a regelui”, își amintește actorul într-un interviu.
A urmat cursurile primare la școala din Dudești. Își amintește cu plăcere perioada copilăriei, petrecută la țară, în satul brăilean.
”Vacanțele erau foarte frumoase la noi în sat. Vara era o plăcere, jucam fotbal, volei. (…) Eu, fiind stângaci, trăgeam bine cu stânga și eram pus extremă stângă. Deveneam așa, un fel de vedetă în satul acela. Iar la Brăila am fost chiar în echipa de volei. (…) Dădeam serbări, era o activitate tinerească foarte dezvoltată și foarte încurajată. Aveam o chestie formidabilă, probabil din natura mea venea asta. Făceam jocuri acasă, pe care le dirijam eu, le inventam eu, probabil de atunci aveam calități de regizor (…) Pe urmă, în școală, erau serbări, cântam, spuneam versuri, jucam piese de teatru”, povestește George Motoi în același interviu.
Între anii 1950-1954 a urmat studiile medii la Grupul școlar agricol din Brăila și, în paralel, la Școala Populară de Artă din același oraș. Deși părinții visau ca fiul lor să ajungă medic veterinar.
”Tata m-a trimis să fac liceul militar din Craiova, dorea să ajung militar. (…) Părinții mă vedeau doctor veterinar în armată. Eh, ei au îmbătrânit, eu am rămas singur, a trebuit să mă adaptez la vremurile noi, să pot exista, să-mi duc viața mai departe. Sigur că educația pe care am avut-o atunci a contat foarte mult”, mărturisește actorul.
Primii pași în actorie
În anul 1954, a dat examen de admitere și a intrat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, la clasa prof.Irina Răchițeanu. După absolvire, în 1958, a plecat cu repartiție la Piatra Neamț, punând acolo, împreună cu toți colegii de promoție, bazele unui nou teatru, Teatrul Tineretului.
Rolul de debut a fost Marcov în ”Poveste de iubire” de Simonov, în 1958. A jucat la Piatra Neamț în perioada 1958-1960. Apoi, Teatrul din Bacău l-a ”împrumutat” pentru rolul titular din ”Don Carlos” de Schiller, sub regia artistului emerit Ion Olteanu. La Bacău a jucat numai roluri principale, de largă diversitate, în perioada 1960-1964 , fiind remarcat în turneele din Capitală ca unul dintre cei mai buni interpreți români ai Bufonului din ”A douăsprezecea noapte” de Shakespeare (în regia reputatului Vlad Mugur).
Chemat la București de Radu Beligan
Teatrul Giulești din Capitală a vrut să-l angajeze, dar Vlad Mugur, preluând în 1964 direcția Teatrului Național din Cluj, l-a convins să meargă cu el. A jucat la Cluj în perioada 1964-1970. În 1967, a fost distribuit în rolul Caligula, din piesa omonimă scrisă de Albert Camus, în regia lui Vlad Mugur, rol care-l consacră. După ce l-a văzut în acest spectacol, Radu Beligan, director pe atunci al Naționalului bucureștean, l-a invitat să joace pe prima scenă a țării.
”Eram la Cluj și am început să repetăm ‘Hamlet’, în care jucam rolul titular. Ajunsesem în primăvară, a venit vacanța, eu începusem și cariera de film, Vlad Mugur tocmai plecase în străinătate, într-o vacanță, iar eu venisem la București pentru o filmare, dar mă pregăteam și cu ‘Hamlet’. Eh, Vlad Mugur nu s-a mai întors din vacanță. Norocul meu a fost că domnul Beligan, care era director la Național atunci, venise la Cluj. El se pregătea să deschidă clădirea (…) Teatrului Național. Ne-a spus: ‘Măi, copii, eu caut acum regizori, actori, am nevoie de artiști valoroși. Vă rog să veniți la București’. M-am dus la Radu Beligan și i-am spus că Vlad nu mai vine. ‘Păi, vino la mine, la Național, dragă!’. Vedeți, pe vremea aceea, oamenii de teatru se duceau să vadă spectacolul altor regizori. Astăzi, obiceiul acesta grozav a dispărut din cauza orgoliilor”.
George Motoi s-a mutat la Naționalul din București în 1970, întrerupând la Cluj repetițiile la ”Hamlet”. Faptul că nu l-a jucat pe Hamlet până la capăt, din cauza plecării regizorului în străinătate, este unul dintre marile sale regrete.
Din 1970 și până în prezent a fost actor pe principala scenă românească, unde a jucat în numeroase piese, printre care ”Simfonia patetică”, ”Richard al III-lea”, ”Despot Vodă”, ”Numele trandafirului” sau ”Macbett”.
Lăpușneanu, rolul cel mai important
Primul rol în film a fost în ”Lupeni ’29”, în regia lui Mircea Drăgan. Cea mai importantă colaborare a actorului a fost cu regizoarea Malvina Urșianu, jucând în patru filme de referință: ”Serata” (1971), ”Trecătoarele iubiri” (1974), ”Întoarcerea lui Vodă-Lăpușneanu” (1979), ”Liniștea din adâncuri” (1982).
”Lăpușneanu este rolul cel mai important pe care l-am avut în cinematografie. Roluri ca acestea apar în cariera unui actor de maximum două-trei ori, privilegiate doar de șansa, ciclică aș spune, a apariției unor opere de excepție, căci rolul lui Lăpușneanu, din filmul acesta, nu-i cu nimic mai prejos decât ‘Hamlet-ul’ lui Shakespeare sau decât ‘Caligula’ lui Camus”, povestește actorul în cartea sa de eseuri ”Sub masca actorului”.
Un alt film important este ”Adela” (1985), al lui Mircea Veroiu, unde îl interpreta pe medicul Emil Codrescu, de care se îndrăgostește tânăra Adela (interpretată de actrița Marina Procopie).
George Motoi a jucat în peste 45 de producții cinematografice, între care se numără ”Șapte zile”, ”Frații Jderi”, ”Pe aici nu se trece!”, ”Trandafirul galben”, ”Anotimpul iubirii” sau ”Colierul de turcoaze”.
Regizorul George Motoi
Pasionat de regie încă din tinerețe, George Motoi a început să treacă de pe scenă pe scaunul regizorului. Debutul în regie a fost la piesa ”Casa cu două intrări” de Calderon de la Barca, la Cluj. Au urmat ”Lada” de I.Sava (la Cluj), ”Doi pe un balansoar” de Gibson (la Petroșani), ”Ultimul set” de M.Beligan, ” Morișca” de I.Luca și ”Paiața sosește la timp” de Fănuș Neagu (la Teatrul Național din București). A regizat și numeroase spectacole la Teatrul ”Maria Filotti” din Brăila — ”Vlaicu Vodă” de A.Davila, ”Cineva te iubește” de Al.Stein, ”Pălăriile doamnei Olga” de T.Popescu, ”Noaptea Brâncoveanului” de T.Constantin, ”Gaițele” de Kirițescu, ”Profesorul de franceză” de T.Mușatescu.
La 100 de ani de la nașterea lui Mihail Sebastian, actorul a găsit la Teatrul ”Fani Tardini” din Galați deschidere pentru realizarea unei integrale Sebastian, cu cele trei piese celebre. După ce a montat mai întâi ”Steaua fără nume”, a pus în scenă ”Afacerea Protar”, după ”Ultima oră”, apoi ”Jocul de-a vacanța”.
”Pe mine nu mă interesează comerțul în artă. Eu nu fac artă pentru comerț. Cu cât arta este mai valoroasă, cu atât ea câștigă mai mult. (…) Cum deschizi televizorul și vezi un film american, imediat apar pistolul, drogul, perversiunea. Viața nu e numai asta! Păi, cum adică? Pentru asta trăim noi? Nu avem alte idealuri? Eu cred că da. Acest echilibru s-a pierdut”, spunea într-un interviu George Motoi.
Premii și distincții
Pentru bogata sa activitate în teatru și film, actorul a fost răsplătit, în timp, cu numeroase premii:
—Premiul ACIN pentru interpretare masculină — rolul Andrei din ”Trecătoarele iubiri”, regia Malvina Urșianu
—Marele premiu al Festivalului de la San Remo pentru filmul ”Adela”, după G.Ibrăileanu, regia M.Veroiu
—Diploma ”Artist de Onoare al Filmului Românesc”, 2001
—Premiul de Excelență acordat de Centrul Național al Cinematografiei pentru contribuția deosebită adusă la afirmarea filmului românesc (2002)
—mai multe medalii și Ordine (Medalia Muncii, Medalia ”Meritul Cultural”), Ordinul ”Meritul Cultural cls.IV și Ordinul ”Meritul Cultural” cls. a III-a), în perioada 1960-1998
—Cetățean de onoare al Municipiului Brăila (decembrie 2002)
—Premiul pentru întreaga activitate din partea Festivalului Internațional de Film Transilvania — TIFF (iunie 2011)
—Medalia Meritul Cultural clasa I (1967) ”pentru merite în domeniul artei dramatice” (1967)
—Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria D — „Arta Spectacolului”, ”în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”. (2004)
Gânduri despre actorie, teatru, artă
Pe blogul personal, actorul George Motoi a redat multe gânduri, simțiri, convingeri, trăiri legate de cariera sa de actor și regizor, de relația actorului cu publicul.
”Publicul va indica până în cele din urmă viața unui spectacol. Relația dintre spectacol și public, dintre creator și consumator rămâne scopul suprem, sensul întregii activități teatrale. Felul în care se realizează această relație este poate mobilul cel mai important ce preocupă îndelung și neliniștit pe creatori, căci ce este teatrul dacă nu o punte pe care ajung sau nu să se întâlnească oamenii cu gândurile și sentimentele lor? Care ar mai fi rostul teatrului, dacă nu tocmai interesul acesta al comunicării întru atingerea înaltelor idealuri umane?”
”Materializând el însuși drumul ascendent al teatrului spre cunoaștere, spre culmi ale artei, actorul conjugă viața cu timpul, realul cu idealul, urâtul cu frumosul, binele cu răul. Metamorfozele sale oferă modele tuturor vârstelor, de la copil până la omul matur. Conștiința — acest vast, nedimensionat teritoriu îl străbate descoperind idei, idei asumate de el, însușite conștient, responsabil. Convins de ele, actorul devine apărătorul lor. Însuflețindu-le, el va convinge, odată mai mult oamenii. Psiholog iscusit, râzând sau plângând, el este un sol al unor mari și eterne valori umane”.
”Actorul este un instrument al spectacolului, al dramaturgului, al regizorului, singurul instrument vital al acestora, prin care desfășurarea unor idei programate, destinate a călăuzi forme ale expresivității artistice, capătă semnificație, puls. Actorul este instrumentul cu claviatura de suflete, caractere și glasuri. Oamenii îl cheamă de secole. Oamenii cu a lor deschidere spre cunoaștere și frumos”.
Prin rolurile sale memorabile, prin spectacolele puse în scenă ca regizor, George Motoi este unul dintre marile nume ale teatrului românesc, nume ce se înscrie în generația de aur a actorilor acestei țări.
George Motoi a decedat la data de 4 martie 2015, la vârsta de 79 de ani.
Sursa: AGERPRES