Alegerea în Tango (Tango Eleccion) by Remus CERNAT (64)
EXCLUSIVITATE
Cum îşi alege femeia partenerul în tango!? O parabolă despre cum îşi alege, de fapt, femeia partenerul în dansul vieţii! Tangoul şi Viaţa au foarte multe puncte comune! Aproape pe toate. Şi în tango, ca şi în viaţă, femeia caută un partener decorativ; valori estetice apropiate; să se vadă bine împreună; nici prea gras, nici prea slab, nici prea înalt, nici prea scund; deci, Pat şi Patachon, Stan şi Bran, Frumoasa şi Bestia sunt bine de evitat; nici ridicol de prost, nici inoportun de inteligent, nici mutălău, nici guraliv; dansul vorbeşte de la sine, trupurile vorbesc de la sine, chimia vorbeşte de la sine.
Apoi trebuie să fie îndemânatic; să facă ceva bine, cu mâinile lui! Cu acel ceva ţine o familie! În viaţă. La fel şi în tango; fiecare se pricepe la ceva, mai bine; unul are o îmbrăţişare minunată, altul are o dinamică ameţitoare, altul are structuri spectaculoase, altul îţi conferă siguranţă, relaxare, visare, plutire…
Toţi trebuie să miroasă bine, toţi trebuie să fie eleganţi, galanţi, generoşi, cu bun simţ, toţi trebuie să aibă simţul umorului ! Fără umor nu dansezi, nu te însori, nu… nu pe toată linia! ;} Şi oricât de bine ar mirosi bărbatul, femeia miroase de trei ori mai bine! Femeia în Tango nu greşeşte niciodată, nu ai transmis tu bine intenţia! Cam la fel e şi în Viaţă! Ţi se pare că-i cam curvă? Că flirtează cu toţi prietenii tăi? păi DE CE oare? Poate că nici tu nu te mai străduieşti ca la început, nici colo, nici colo, nu o mai asculţi, nu o mai preţuieşti; şi atunci femeia completează aceste goluri…
Ar fi totuşi o diferenţă dintre Tango şi Viaţă! În viaţă, Bestia dacă are castel, nimic din ce-am spus mai sus nu mai e valabil! Astfel columbeanu, lis, halaicu, din nişte cadavre (adica au murit, dar nu i-a anunţat nimeni) devin nişte ursuleţi simpatici şi hazlii !… din nefericire! Şi n-au murit din cauza vârstei sau a aspectului fizic, ci din cauza felului în care au făcut banii! Urââât! N-ai să vezi aşa ceva în tango, o grămadă de “castelani” (de ambele sexe) pleacă de pe ringul de dans cu coada între picioare dacă nu se pricep…
Acum vreo 6 ani am scris o piesă de teatru cu acelaşi nume “Tango Eleccion”, am regizat-o, am şi jucat în ea alături de alţi 3 foarte talentaţi dansatori profesionişti de tango Diana Cuzec, Giorgio Panico și Lucian Stan care a fost şi producătorul evenimentului. Subiectul e similar, o fată superbă (şi pe scenă şi în afara ei) seduce iremediabil 3 băieţi: Poetul Inimos (tânăr, sincer, inocent), Bogatul Milostiv (bătrân, bogat, generos) şi Facărul Pios (în piesa asta chiar eram un băiat cumsecade…;) toţi cu gânduri curate de însurătoare! Şi cum Femeia (aşa se chema personajul) era foarte nehotărâtă, gladiatorii se întrec în tot felul de concursuri (de poezie, cântec, magie, fachirism, arte marţiale şi mult dans). Cine a câştigat inima fetei ? Well, aruncaţi un ochi, cu răbdare şi stare de teatru, că altfel nu o să înţelegeţi mare lucru; e totusi o filmare, (nu e live) în două părţi, profesionistă (mulţumesc Cristi Săndulescu) sonorul însă e mai slăbuţ:
https://www.youtube.com/watch?v=c-b7FCYIaqA
https://www.youtube.com/watch?v=JFFmZOcx2-c
În sculptura mea pop art, am mărit un pic spectrul alegoriei. Pe lângă latura familială şi bulevardieră (femeia soţie, femeia iubită, femeia amantă) am mai introdus o semnificaţie, poate două. Femeia Ţară! Căci Ţara e de genul feminin. Femeia Dragostea de Ţară! În imagine avem o Femeie Ţară dezorientată care a fost minţită, jefuită şi batjocorită maxim în ultimii 30 de ani, de aceiaşi nenorociţi alogeni, oculţi, perverşi, hidosi (cum îi poceşte Dumnezeu la înfăţişare, îi cunoşti de la o poştă!), ajutaţi de nişte cozi de topor, SLUGI nemernice cu faţa umană, din păcate de acelaşi neam cu noi! Căci nu există pădure fără uscături! Fă Proasto, nu te mai lăsa păcălită de falsa bogăţie, nici de frumuseţea exterioară, găunoasă, alege-l pe ăla din centru, e tânăr, muncitor, onest, credincios, îţi va pune sufletul pe tavă, te va reclădi! Femeia Ţară dătătoare deViaţă! Chiar dacă a trecut prin mai multe paturi, prea multe chiar, s-a reîntors la Dumnezeu, asemeni Mariei Magdalena, şi e încă frumoasă, încă poate da Viaţă, încă e fertilă, încă poate da naştere la pui de Daci! Oricât de tâlhărită a fost Femeia dătătoare de Viaţă e încă Extrem de bogată! Şi la propriu şi la figurat. Dar mai ales la figurat – ÎL are pe Dumnezeu!
Să vedem ce-o alege acum…
(Lista interpretărilor și metaforelor rămâne deschisă)
Remus Cernat – actor, regizor, scenarist și cum sunt ortodox practicant, naționalist (în sensul că-mi iubesc nația, limba, tradițiile, țara, fără să intru în nici un partid de profil) e limpede că nu fac parte din nici o gașcă!
Deci, nu o să mă vedeți la televizor în nici un serial sau emisiune spălătoare de creier, generatoare de confuzie și zavistie, rămânând totuși în zona artelor (profesor de tango argentinian, de fitness, coregraf, cochetez cu pictura, sculptura și arta vizuală pop art.
De asemenea, sunt și colecționar de artă și expert în imobiliare, iar când am un finanțator mai pun în scenă câte o piesă de teatru, un filmuleț de scurt metraj, o docu-drama, lucruri mărunte… aparent, până aflăm că toate au Morala Ortodoxă! Şi atunci nu mai sunt mărunte!
De fapt, cred că asta e singura mea calitate notabilă. Consider că arta (de orice gen) fără Morală Creştină e total inutilă! În cel mai fericit caz!… căci, în general, e nocivă, dar pentru că e atât de vicleană şi subtilă trece ca fiind “elitistă”! E aşa ca satana care vrea să ne convingă că nu există! Cum la fel de nocive au fost Renaşterea şi Iluminismul, aceste ferestre Overton pentru urgiile de azi! Să scoţi tu pe Dumnezeu, Făcătorul Cerului şi al Pământului, din centrul existenţei umane şi să bagi omul, această râmă târâtoare şi neputincioasă (care suntem cu toţii) e o prostie infinită! Dezvoltăm altădată!
Ca pictor-sculptor-artist vizual Pop Art sunt amator. Iau câteva elemente (4, 5 până la 30), pe unele le construiesc de la zero, pe altele puțin începute, dar pe absolut toate le prelucrez, le asamblez și le pun într-o relație până obțin metafora dorită. Sper să schimb un pic din șirul clipelor la fel, mai ales că am presărat pe ici-pe colo și niște versuri şi câte o povestioară.
… apropo, cei care căutați artă progresistă, new age, dadaistă, abstractă etc. o să vă plictisiți de Moarte! Nu mă pricep şi nu înţeleg arta nefigurativă. Fascicole infime de erotism? Posibil, dar în cantitaţi neglijabile, căci vorba creștinului: „Frumoasă e lucrarea Ta, Doamne !” Am fost şi eu odată demult, în precambrian, dansator exotic. Glumesc, nu există precambrian şi nici o altă era geologică, lumea are 7500 şi ceva de ani de la Facere! Bulversaţi? Mă bucur, un motiv în plus să mă urmăriţi căci acum sunt omul LUI! Amin!
