Alimardan bey Topciubașov, un luptător remarcabil pentru independența Azerbaidjanului
Pe 25 februarie 2013, Președintele Republicii Azerbaidjan, E.S. domnul Ilham Aliyev a semnat ordinul privind comemorarea a 150 de ani de la naşterea proeminentului om politic și public Alimardan bey Topciubașov, unul dintre fondatorii Republicii Democratice Azerbaidjan, președinte al Parlamentului, și personalitatea care a depus importante eforturi în scopul recunoașterii internaționale și creării relațiilor diplomatice ale noului stat.
Cine este Alimardan bey Topciubașov?
Alimardar bey Topciubașov s-a născut pe data de 4 mai 1863 în Tbilisi. Și-a făcut studiile gimnaziale la Tbilisi, iar în 1888 a absolvit Facultatea de Drept a Universității din Sankt-Petersburg. După absolvirea facultății i se oferea postul de profesor la universitate, cu condiția convertirii la ortodoxie. Însă refuzul de a-şi schimba propria religie, îl impiedică pe Alimardan bey să urmeze cariera științifică.
Topciubașov se întoarce la Tbilisi și îşi începe activitatea de avocat, în același timp predă ca profesor de drept la gimnaziul din Tbilisi. În 1896 decide să se mute la Baku. La vremea respectivă orașul Baku se dezvolta foarte rapid și devenea centrul economic, cultural și științific al Caucazului.
În 1897 Topciubașov a fondat ziarul ”Caspi” (în limba rusă) cu sprijinul lui Haci Zeynalabdin Taghiyev (reprezentant remarcabil al burgheziei naționale azere și mecenat faimos). Timp de 20 de ani Topciubașov a fost la conducerea acestui ziar. În 1901, tot cu sprijinul material a lui Taghiyev, Topciubașov deschide porţile unui gimnaziu pentru educația laică a fetelor musulmane din Azerbaidjan. El a numit acest moment istoric ca fiind ”ieșirea din întuneric spre lumină”.
Prima revoluție
Prima revoluție din Rusia din 1905 s-a remarcat cu activitatea politică a intelectualilor azeri și trezirea voinței naționale. Era firesc ca Topciubașov să fie în fruntea acestui proces. Astfel îşi începe activitatea legală și politică pentru organizarea musulmanilor din Rusia.
Fiind membru al Dumei (consiliul local) din Baku, iar mai târziu ales președintele acesteia, Alimardan bey a depus eforturi pentru crearea unei organizații unice a musulmanilor din Rusia. În acea perioadă publică şi ziarului ”Hayat” (”Viața”) în limba maternă. În august 1905 Topciubașov obține încă o reușita – înfiinţarea societăţii de binefacere și învațamânt ”Ittifaqi-muslimin” (”Uniunea musulmanilor”).
În martie-aprilie 1906, Alimardan bey Topciubașov câștigă primele alegeri parlamentare din Rusia și devine liderul grupului musulman din primul Parlament al Rusiei.
Arestul
Parlamentul Rusiei are viață scurtă, de doar 72 de zile. După ce Împaratul Nicolae I dizolvă parlamentul, care încerca să-i limiteze puterea, 180 din foștii deputați convoacă pe data de 22 iunie o ședință în orașul Viborg și adoptă un apel de protest, cunoscut în istorie precum ”Manifestul de la Viborg”. Alimardan bey a fost unul dintre inițiatorii ședinței și adoptării manifestului.
Manifestul și conținutul său îl infurie pe Nicolae I şi îl determină să dea ordin ca toți deputații care au semnat manifestul să fie arestați. Astfel, Alimardan bey este obligat să petreacă următorii 3 ani din viață în închisoare.
Președintele Parlamentului Republicii Democratice Azerbaidjan
Alimardan bey s-a aflat în fruntea luptei pentru independența Azerbaidjanului în timpul revoluției din Rusia în anii 1917-18. În martie 1918, Topciubașov a avut un rol activ în negocierile pentru oprirea masacrării populației azere în Baku și alte orașe din Azerbaidjan de către armeni-dașnaci și bolșevici.
După declarația de independență a Azerbaidjanului de la 28 mai 1918, Topciubașov primește un post de ministru fără portofoliu în cel de-al doilea guvern al Republicii, iar pe 22 august este trimis la negocieri cu Imperiul Otoman în calitate de ”ministru extraordinar și plenipotențiar al Republicii Azerbaidjan”. După ce și-a dovedit calitățile diplomatice, este numit ministrul Afacerilor Externe în octombrie 1918.
După eliberarea orașului Baku de sub ocupație în septembrie 1918, la prima ședinţă a Parlamentului Azerbaidjanului din 7 decembrie, Alimardan bey este ales președintele parlamentului. Pe 28 decembrie 1918, Topciubașov conduce delegația azeră la conferința de pace din Versailles.
Un drum greu spre Paris
Privirile s-au îndreptat din nou spre Topciubașov. Se încheiase Primul Război Mondial din care Imperiul Otoman a ieșit învins și obligat să semneze armistițiul de la Moudros, un armistițiu care forța Imperiul Otoman să se retragă din Caucaz, și lăsa Azerbaidjanul vulnerabil în față pericolelor externe. Țările Atlantei nu erau împotriva recucerii regiunii de către Rusia, iar turbulențele și masacrele comise de armeni, reprezentau probleme reale pentru tânăra republică. Noul guvern, neavând mijloace financiare, structurale, precum și armată proprie, se confrunta cu greutăți în rezolvarea amenințărilor.
Singura speranță ramânea conferința de pace de la Versailles. Însă, din cauza unor probleme neașteptate, delegația a trebuit să aștepte luni de zile până să ajungă la Paris. Problema principală era că Parisul nu voia să recunoască independența statelor noi de pe teritoriul Impreiului Rus. Tocmai din această cauză, delegația care a ajuns pe 20 ianuarie la Istanbul a trebuit să aștepte timp de 3 luni viza pentru Franța. Conferința de pace a fost inaugurată pe 18 ianuarie, iar din cauza problemelor menționate, delegația azeră a reușit să ajungă în capitala Franței abia pe 7 mai. În tot acest timp cât a fost la Istanbul, Topciubașov a avut întrevederi și negocieri în scopul recunoașterii independenței Azerbaidjanului cu diplomați străini acreditați în Istanbul.
Întrevederi din Paris
Reușind să ajungă până la urmă la Paris în luna mai, Alimardan bey a prezentat participanților conferinței Memorandumul care conținea informații cuprinzătoare despre Azerbaidjan. Astfel, a început o activitate intensă pentru crearea relațiilor diplomatice bilaterale. Pe 28 mai, cu ocazia aniversării independenței Republicii, președintele SUA Woodrow Wilson s-a întâlnit cu delegația azeră.
Prin hărnicie şi perseverenţă a fost atins scopul propus, și deja pe 11 ianuarie 1920, Topciubașov primește vestea că independența Azerbaidjanul este ”de facto” recunoscută.
Reprezentantul oficial al unei țări ocupate
Însă această victorie nu a permis Azerbaidjanului să rămână independent. Pe 28 aprilie 1920, Republica Democratică Azerbaidjan a fost ocupată de armata Roșie. Topciubașov nu și-a încetat activitatea nici după colapsul Republicii. El spera că celelalte state din lume nu vor râmăne indeferente la ocuparea Azerbaidjanului, și vor cere restaurarea independenței sale.
În noiembrie 1920, la prima Adunarea a Ligii Națiunilor, Topciubașov a luat cuvântul ca președinte al Parlamentului din Azerbaidjan și a anunțat oficial ocuparea Azerbaidjanului. El a luat cuvântul și la urmatoarele adunări din Londra, Genoa și Lausanne unde a vorbit despre despotismul bolșevic și a încercat să obțină recunoașterea ocupației.
… și sfârșitul
Pe 5 noiembrie 1934 Alimardan bey Topciubașov a murit departe de casă și a fost înmormântat în Paris. A ieșit la iveală mult mai târziu faptul că, doar cu câteva luni înainte de moartea sa, a avut întâlniri cu liderii georgieni și nord-caucazieni emigranți, împreună cu care a adoptat declarația pentru crearea ”Uniunii Caucaziene”. Acest lucru dovedește încă o data atașamentul lui față de patria sa.
În memoriile sale, fondatorul Republicii Democratice Azerbaidjan, Mammad Amin Rasulzade scrie despre moartea lui Topciubașov: ”Prin moartea lui Alimardan bey, am pierdut un reprezentat intelectual al mișcarii noastre naționale, un om de stat prominent, care a luptat pentru independența națională… Va veni timpul, țara noastră va fi din nou liberă, iar poporul nostru, în semn de mulțumire pentru primul Președinte al Parlamentului, va comemora numele acestui luptator de independență.
Timpul de care vorbea Rasulzade…
… a venit timpul și în 1991 Azerbaidjanul și-a restaurat independența. În 1993, în timpul primei sale vizite în Franța, președintele Azerbaidjanului Heydar Aliyev a vizitat locul de veci al lui Topciubașov din Paris, acolo unde este înmormântat împreună cu soția și fiul său. Heydar Aliyev a dat ordin ca din bugetul statului, pentru independența căruia a luptat Topciubașov, să fie alocate fonduri pentru ridicarea unei pietre funerare… De asemenea, în Baku a fost ridicat un monument care evocă memoria fondatorilor Republicii Democratice Azerbaidjan, iar ziua de 28 mai este sarbatorită ca Ziua Republicii.
Și de această dată Azerbaidjanul independent s-a înfruntat cu conflicte, ocupație, a fost ținta ambuscadelor trădătoare, însă a rezistat în față acestor amenințări… În cele din urmă, avem Azerbaidjanul independent, pentru crearea căruia a luptat Alimardan bey Topciubașov – o țara recunoscută de comunitatea mondială și cu un ritm de dezvoltare dinamic.