Am ajuns la fundul sacului
Am tot tras de mâneca guvernanții, avertizându-i că politica populistă, tradusă prin majorări de salarii în sistemul public și creșterea pensiilor, e una falimentară. Dând la toată lumea după nevoi și nu după posibilități, am ajuns la fundul sacului. Zilele trecute, am discutat și cu ministrul Finanțelor, Orlando Teodorovici, și cu viceprim-ministrul Viorel Ștefan, care mi-au confirmat că suntem la limită cu deficitul bugetar. Părerea mea e, că pe cash, cu mari eforturi, ne vom închide, dar pe ESA vom ieși din plafonul de deficit de 3%, asumat prin Tratatul de la Maastricht. Ministrul Finanțelor încearcă, în al 12-lea ceas, să promoveze unele măsuri care să conducă la reducerea posturilor din sectorul bugetar și implicit a fondului de salarii. Înghețarea angajărilor în sectorul public, în condițiile în care avem cu 500.000 de bugetari mai mult decât în 2004, ar reprezenta un bun început. Dar o atare măsură nu va avea un impact bugetar semnificativ. A venit timpul să ne asumăm o reformă radicală a administrației publice, locale și centrale, să inventariem și să dimensionăm corect numărul de instituții și de posturi din sectorul public, să evaluăm fiecare angajat și funcționar pe criterii de competență și eficiență, personalul excedentar din sectorul bugetar urmând a fi preluat instantaneu de sectorul privat, care reclamă un deficit de aproape 1 milion de angajați. Problema e că nu prea le vine să muncească, după ce ani de zile au frecat menta, au tocat hârtii și au plimbat aerul prin curtea sau pe holurile instituțiilor publice.
PSD a greșit mult mărind nesustenabil salariile și pensiile. Fondul de salarii a crescut de la 57 miliarde lei în 2016 la 69 miliarde lei în 2017, la 81 miliarde lei în 2018. Fondul de pensii a crescut de la 81 miliarde lei în 2016 la 89 miliarde lei în 2017 și la 99 miliarde lei în 2018. Cu alte cuvinte, vorbim de o creștere a fondului de salarii și de pensii cu 5 miliarde euro anual, echivalentul a patru autostrăzi Comarnic-Brașov, sau cinci autostrăzi Pitești-Sibiu, 20 de spitale județene noi cu 1.000 de paturi fiecare, sau 500 de școli noi. Pe noua Lege a pensiilor, Fondul de pensii va crește cu încă 81 miliarde lei până în 2022! România este singura țară din lume unde un salariat din sectorul public câștigă mai mult decât un salariat din sectorul privat: 700 euro salariul mediu net în sectorul bugetar față de 534 euro salariul mediu net în sectorul privat. Toată creșterea economică înregistrată de România în ultimii șase ani a fost risipită pe salarii, pensii, ajutoare sociale și de șomaj.
Aruncând mai mulți bani în piață, am crescut implicit și puterea de cumpărare. Cererea de produse a depășit cu mult oferta economiei românești. Câtă vreme am falimentat industria românească, doar importurile puteau satisface această nevoie de produse și servicii. Anul trecut, am importat bunuri și servicii de 75 miliarde euro și am exportat de 63,5 miliarde euro. A rezultat, deci, un deficit record de balanță comercială de 12,5 miliarde euro. Nu am făcut altceva decât să finanțăm milioane de locuri de muncă în afara României. În toți acești ani, am sacrificat investițiile, singurele care puteau da sustenabilitate creșterii economice, care generau locuri noi de muncă și venituri suplimentare la bugetul de stat. O inflație de 5%, de două ori mai mare decât media la nivel european, este tot o consecință a acestei politici păguboase duse de Guvernul României în ultimii ani.
Oricât de mulți bani i-ai da românului, tot nu va fi mulțumit. Am intrat deja în rezervele statului de la BNR ca să plătim pomeni. Am ajuns la 100 miliarde euro datorie externă, plecând de la 0 în 1990. Doar în contul dobânzilor la datoria externă plătim dobânzi de peste 3 miliarde euro anual. În 2018, Ministerul de Finanțe s-a împrumutat de pe piața internă cu 50 miliarde lei și de pe piețele externe cu 2 miliarde euro și 2 miliarde dolari! România se împrumută din ce în ce mai greu și la costuri din ce în ce mai mari. Cu toate acestea, în ședința de Guvern de vineri, s-a stabilit creșterea salariului minim brut diferențiat la 2.080 lei, respectiv 2.350 lei, de la 1 ianuarie 2019. Dacă până mai ieri România era atractivă pentru investitorii străini din perspectiva unei forțe de muncă ieftine, din ianuarie vom pierde și acest avantaj competitiv. Nu numai că nu vor veni investiții noi, dar e foarte probabil ca mulți investitori prezenți în România să se retragă, ca urmare a creșterii costului cu forța de muncă, urmând a-și reloca businessurile în țări mai prietenoase din acest punct de vedere.
Să nu uităm că 2019 și 2020 sunt doi ani electorali cu patru rânduri de alegeri: europarlamentare, prezidențiale, locale și parlamentare. Indiferent cine va guverna în această perioadă, va sacrifica reforma statului și a marilor sisteme publice, preferând să finanțeze în exces cele două mari bazine electorale: bugetarii și pensionarii. De 30 de ani suntem într-o interminabilă campanie electorală și întrecere socialistă în a arunca cu pomeni în anumite segmente sociale, în detrimentul altora și, în primul rând, în detrimentul României. Reforma poate să mai aștepte.
Av. Dr. Remus Borza