Armatele private, de la „afectarea drepturilor omului” la „furnizarea de securitate”
În ultimii ani, tot mai mulți foști militari retrași din structurile armatelor guvernamentale au făcut trecerea în domeniul privat. Fenomenul a devenit extrem de extins, sumele vehiculate fiind foarte mari.
Aflate preponderent sub umbrela așa-numitei „securități private”, trupele de militari ale companiilor specializate în furnizarea acestui tip de servicii sunt cunoscute încă din anii 1960 ai secolului trecut, când presa internațională vorbea despre acești militari ca despre mercenari care luptă în cele mai respingătoare locuri de pe Terra, în jungle și deșerturi.
La acel moment, Națiunile Unite catalogau aceste armate private ca fiind „mijloace prin care sunt afectate drepturile omului și care se împiedică dreptul popoarelor la autodeterminare”.
Vremurile – și conflictele… – s-au schimbat, iar astăzi, birocrații – inclusiv din Afganistan – numesc militarii privați „furnizori de securitate” și descriu, în interiorul acestui termen, tot felul de trupe și diferite operațiuni, de la gărzile mall-urilor la militarii înarmați care însoțesc transporturile multinaționalelor sau încarcă ATM-urile cu bancnote.
Companiile private de securitate oferă în prezent experți în dezamorsarea bombelor, personal de protecție, suport tactic pentru operații „sensibile” ale guvernelor (inclusiv activitățile paramilitare ale serviciilor de intelligence sau operațiunile antiteroriste).
De asemenea, aceste trupe asigură protecția oficialilor guvernamentali aflați în misiuni peste hotare, precum și a proprietăților pe care un stat le are în afara granițelor sale.
Orice necesitate de ordin militar poate fi acoperită de forțele din cadrul acestor armate private, care au ajuns o industrie impresionantă, estimată global la vreo 15 miliarde de dolari, arată presa australiană.
Nu doar Guvernul SUA asigură o piață pentru acest domeniu, ci și Uniunea Europeană, Suedia, Norvegia, Japonia, Canada, Finlanda, Olanda, Danemarca, Brazilia, Marea Britanie (chiar prin Commonwealth Office).
De altfel, la șase decenii de la reacția de respingere pe care o avea față de acest tip de trupe, ONU însăși le folosește în organizații și programe pe care le derulează în toată lumea, aceste trupe asigurând servicii și pentru Banca Mondială.
Mai mult, un studiu din anii trecuți arăta că majoritatea organizațiilor non-guvernamentale și umanitare au apelat la trupe private înarmate pentru cel puțin una dintre operațiunile lor.
Dat fiind faptul că această industrie rulează sume impresionante și vremurile sunt suficient de tulburi în toată lumea încât să necesite trupe specializate, înarmate, pentru majoritatea operațiunilor pe care le derulează instituțiile și marile companii, firmele care furnizează astfel de servicii sunt printre cele mai prospere din lume.
De pildă, gigantul securității G4S a ajuns al doilea mare angajator al lumii, nota la un moment dat „Business Insider”. Are sute de mii de lucrători, care fac de toate: asigură securitatea la bănci și aeroporturi sau în transporturile de deținuți, sunt utilizați în teatrele de operațiuni și în zonele de tensiune și conflict din toată lumea.
Doar în anul 2008, angajații companiei de securitate au asigurat paza unei treimi din convoaiele cu ajutoare trimise în Irak. Grupul operează în 125 de țări, inclusiv în unele dintre cele mai periculoase zone din Africa și America latină.
„Unity Resources Group” reunește veterani din SUA, Australia și Marea Britanie, care asigură paza ambasadelor sau supraveghează alegeri cu potențial violent. Compania este prezentă în Africa, cele două Americi, Asia și Europa.
De asemenea, există și firme care pot trimite militari înarmați mai „specializați”, cum este „Erinys”. Trupele acestui gigant au urmat contractele Departamentului de Stat al SUA în Irak, misiunea celor 16.000 de militari fiind aceea de a proteja sondele și conductele petroliere în 282 de locații de pe tot teritoriul țării. Totodată, grupul activează și în Congo, tot pentru a proteja interesele americane legate de contractele cu petrol.
„DynCorp”, după ce a făcut parte din războiul antidrog din Columbia, a trecut la menținerea stabilității în Irak după retragerea trupelor americane, dar activează cu peste 10.000 de militari în Africa, Europa și America de Sud. Veniturile estimate ale acestui mamut militar sunt de circa 3,5 miliarde de dolari pe an.
Dintre firmele care furnizează armate particulare folosite de Națiunile Unite se detașează „Aegis”, care supraveghează buna desfășurare a misiunilor ONU cu mii de militari, completându-și activitatea și cu diverse comenzi ale unor clienți privați.
Ca întotdeauna când sunt observate mai atent operațiunile militare și cei care le execută, există și controverse.
De exemplu, despre „Defion Internacional” s-a spus că recrutează mii de luptători bine antrenați din țările mai slab dezvoltate și îi plătește cu mai puțin de 1.000 de dolari pe lună. Iar imaginea „Academi”, una dintre cele mai renumite companii de securitate privată din lume, a fost grav afectată de anumite scandaluri vizând schimburi de focuri greșite și contracte periclitate.
Dar totuși, aceeași „Academi” a primit sarcina de a supraveghea străzile din New Orleans după uraganul Katrina sau de a proteja sistemul defensiv cu rachete al Japoniei.
Roxana Istudor