Asasinate politice răsunătoare

Indiferent că au fost dictatori sau promotori ai democraţiei, victime ale conspiraţiilor sau ale unor persoane dezaxate, din state bogate sau sărace, politicienii de vârf au fost mereu ţinte ale asasinatelor menite să-i înlăture de la putere cu orice preţ.

Împuşcare, răpire urmată de lichidare, înscenare a unei sinucideri, otrăvire, dispozitiv exploziv… Iată doar câteva dintre metodele de asasinat cărora le-au căzut victime numeroşi şefi de state şi de guverne.

Şi, dacă despre unii dintre ei s-a scris şi s-a vorbit mult – cum ar fi cazurile preşedinţilor americani – alţii au rămas în penumbra istoriei.

Printre preşedinţii SUA asasinaţi sau care au fost ţinte ale unor tentative de asasinat se numără Abraham Lincoln, James A. Garfield, William McKinley şi John F. Kennedy sunt cele patru asasinate care au marcat istoria Statelor Unite.

Alţi preşedinţi au fost țintele unor tentative: Andrew Jackson, Theodore Roosevelt, Harry Truman, Gerald Ford (care a supravieţuit de două ori!) şi Ronald Reagan.

Urcând pe continentul nord-american, notăm că în Canada, vicepremierul Pierre Laporte a fost răpit şi ucis, în 1970, de Frontul de Eliberare din Quebec.

America latină şi-a avut şi ea „lista neagră” de asasinate la cel mai înalt nivel. Astfel, Juan José Torres, fost preşedinte al Boliviei, era ucis, în 1976, de o „armată” de profesori, studenţi şi muncitori.

Poate fi amintită şi moartea suspectă, bănuită a fi otrăvire, a lui Eduardo Frei Montalva, fost preşedinte al statului Chile sau împuşcarea de către poetul Rigoberto López Pérez  a preşedintelui din Nicaragua Anastasio Somoza García. Pentru ca, în 1950, să fie consemnată răpirea urmată de asasinare a lui Carlos Delgado Chalbaud, preşedinte al Venezuelei.

Continentul african este, de asemeni, prezent în această „radiografie”. Câteva exemple. În 1992 era asasinat prin împuşcare Mohamed Boudiaf, preşedintele Algeriei, apoi, un an mai târziu, Kasdi Merbah, fost premier al acestei ţări.

Au mai fost înlăturaţi Anwar Sadat, preşedinte al Egiptului, împuşcat în 1981, în timpul unei parade militare, Juvénal Habyarimana, preşedinte în Rwanda (1994) (pentru ca la doar o zi să-i urmeze premierul acestui stat, Agathe Uwilingiyimana).

În Africa de Sud îşi pierdea viaţa, în 1966, înjunghiat cu un pumnal, Hendrik Verwoerd, prim-ministru. Lista ar putea continua.

În Asia, istoria consemnează multe nume de lideri înlăturaţi prin asasinare. Astfel, Afganistanul figurează cu doi preşedinţi: Mohammed Daoud Khan, ucis în timpul unei lovituri de stat din 1978 şi Mohammed Najibullah, capturat şi ucis de talibani în 1996.

Tot asasinat cădea şi Vazgen Sargsyan, prim-ministru al Armeniei, împuşcat în timpul unei tentative de lovitură de stat în 1999.

Alături de cazurile celebre al asasinării premierilor indieni Indira Gandhi, de către proprii bodyguarzi, în 1984, şi Rajiv Gandhi, în 1991, mai amintim dubla asasinare, în 1981, cu o servietă explozibilă, a preşedintelui Iranului Mohammad Ali Rajai şi a premierului Mohammad-Javad Bahonar.

Nu în ultimul rând, în Israel, primul ministru şi laureat al premiului Nobel Yitzhak Rabin cădea împuşcat de un terorist în 1995. Şi aici enumerarea ar putea continua cu şefi de stat şi guvern din Iordania, Pakistan, Arabia Saudită, Sri Lanka, Vietnam…

Europa nu este mai prejos, decât, eventual, „cantitativ”, prin numărul mai redus de astfel de acte brutale. De pildă, la sud de Dunăre, în Bulgaria, a fost asasinat, în 1996, Andrei Lukanov, ultimul prim-ministru comunist al ţării, de către un lunetist care nu a fost capturat niciodată.

Multă vâlvă internaţională a făcut răpirea şi ulterior uciderea premierului italian Aldo Moro, de către Brigăzile Roşii, în 1978, precum şi aşa-zisa „sinucidere” (marcată de multe suspiciuni) din 1979 a lui Robert Boulin, ministrul francez al Muncii.

În 1980, premierul portughez Francisco Sá Carneiro îşi pierdea viaţa într-un accident aviatic care s-a dovedit a fi fost un atentat cu bombă.

Spania are şi ea un lider politic în această enumerare: primul ministru Luis Carrero Blanco, asasinat de mişcarea ETA în 1973. Tot un premier, de data aceasta sârb, Zoran Đinđić, a fost eliminat prin împuşcare în 2003, de un lunetist.

Şi Suedia consemnează, alături de mediatizatul caz al premierului Olof Palme, în 1986, pe cel al asasinării Annei Lindh, ministru al Afacerilor Externe, înjunghiată în plină stradă în 2003.

Roxana ISTUDOR

 

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.