Aurel V. Zgheran: dr. ing. Emil Vamanu, probleme de conştiinţă în raportul apă – lumea vie
Cu doi ani înainte de pensionare, în august 2018, directorul Administrației Bazinale de Ape Siret, Emil Vamanu, bolnav fiind, a primit pe patul de spital decizia de destituire din funcție.
„Mi s-a cerut să demisionez. Am fost luat pe nepregătite. S-a întâmplat chiar după încheierea cu succes a unei ample acţiuni de igienizare a apelor lacului de acumulare de la Bicaz. Nu ştiu din ce motive mi s-a cerut să demisionez, probabil că am deranjat cu ceva, că am spus nişte adevăruri care au deranjat. Dar eu am refuzat să demisionez şi atunci a venit o decizie de la ANAR prin care eram retras din funcţie şi înlocuit cu domnul Vlad Marcoci, consilier al directorului Administraţiei Naţionale.”, pentru atât a fost în dreptul de a comenta cel care a condus o instituție fundamentală ca importanță și răspundere în domeniu, pe timpul unor lucrări ample, capitale în ceea ce constituie punerea în act a unui proiect de temelie pentru economia națională.
După doar trei ani de la destituire, la 31 decembrie 2021, fostul director harnic și priceput, dar fără garnizoană politică, al ABA Siret, s-a stins din viață.
Începem cu rândurile de mai jos publicarea ultimelor interviuri cu prietenul meu din copilărie și una din personalitățile cumsecade și de valaoare ale Bacăului și țării, Emil Vamanu, pe care le-am realizat pentru presa română pestriță, ruptă în două tracțiuni, una hăis și alta cea și le-am și postat la vremea respectivă în pagini de presă electronică.
„În ultima zi a anului 2021 am primit cu profundă mâhnire vestea trecerii în eternitate a domnului Emil Vamanu, colegul nostru pentru mai bine de 30 de ani și director în cadrul Administrației Bazinale de Apă Siret în perioada 1997-2018.”. Găsesc lămuritor mesajul de mai sus, al colegilor celui prematur și regretabil stins din viață, în măsură să pună în lumină calitatea sa umană și conduita colegială, insuficiene din perspectiva criterilor politice inconsecvente când este vorba de sudarea interrelaționării eficiente a colectivității unei instituții…!
Umanitatea nu a avut, nu are şi nu va avea esenţialmente, cât timp va exista, un mod de decizie liberă, dacă vrea sau nu ca apa să facă parte din fiinţa sa. Omul nu a fost, nu este şi nu va fi niciodată mai întâi om, pentru a decide pe urmă dacă primeşte sau nu să fie dependent de apă, aşa cum nu poate să nu fie asociat aerului, hranei, temporalităţii şi altor determinaţii ale premergerii, duratei şi sfârşitului de viaţă.
Material şi spiritual, apa condiţionează o maximă servitute a omului faţă de ea, pentru că, în măsura în care omul o bruschează, îşi atrage de partea sa imediate sau de perspectivă reverse, uneori devastatoare. Apa este cauza şi efectul dinspre esenţa înspre existenţa lumii vii, argumentând total faptul că omul şi civilizaţia sunt ceea ce au făcut naturii omul şi civilizaţia, în diferite trepte ale progresului. De aceea se şi spune proverbial că omul poate fi sau nu fi „în toate apele lui”. Fără apă, viaţă terestră nu poate fi.
În acest context, „oamenii apelor” sunt pivoţii ce se împânzec peste ape cu podurile neînlăturabilei întâlniri om-natură; sunt traducătorii, descifratorii limbajului apei, ai legilor proprii ale apei, în pledoaria şi acţiunea reciprocă om-libertate-natură; sunt edificatorii amenajărilor pentru ape, ai grandioaselor sisteme de fructificare a rodului pe care îl dă apa lumii vii a planetei; sunt doctorii, chirurgii, vindecătorii traumelor făcute una celeilalte: apa, umanităţii şi umanitatea, apei.
Purtăm o conversaţie pe firul unui interviu, despre tainele, primejdiile şi atracţiile apelor, cu directorul Administraţiei Bazinale de Apă Siret, dr. ing. Emil Vamanu, imediat după ceremonialul aniversar de la Palatul Parlamentului, organizat de „oamenii apelor”, la Centenarul de Ape (1913-2013, după o sută de ani de la înfiinţarea primului Departament de Ape din România):
S-a scurs un secol de Ape, în care, sub ochii şi ca rod al cercetării, descoperirii şi muncii „oamenilor apelor” s-au ridicat marile construcţii hidrotehnice ale ţării. Cum se oglindeşte evenimentul din planul vederilor unui specialist în domeniu?
La împlinirea a 100 de ani de când, în cadrul Ministerului Agriculturii şi Domeniilor a fost înfiinţat Departamentul de Ape din România, Administraţia „Apele Române” a organizat la Palatul Parlamentului un eveniment în cadrul căruia a fost omagiată întreaga activitate de gospodărire a apelor. A fost un eveniment de înălţimea şi solemnitatea unui astfel de ceremonial al „Apelor Române”, care şi-au desfăşurat activitatea la nivel remarcabil, încă de la începutul secolului XX, sub diverse denumiri şi formule organizatorice: piscicultură, păduri, îmbunătăţiri funciare etc. Dar, abia la jumătatea secolului s-au delimitat şi diferenţiat diversele domenii, apărând instituţiile ce deservesc apele.
Cine a participat?
Evenimentul s-a bucurat de prezenţa multor personalităţi din domeniu, printre care Ministrul Mediului şi Schimbărilor Climatice, Rovana Plumb, Ambasadorul Olandei la București, Matthijs van Bonzel, prof. univ. dr. ing. Petre Roman, fostul Prim-Ministru al României, Directorul General al Administraţiei Naţionale „Apele Române”, Vasile Pintilie, foşti miniştri ai mediului şi foşti directori ai Administraţiei Naţionale „Apele Române”, academicieni. Moderatorul evenimentului a fost fostul preşedinte al României şi fost conducător al Consiliului Naţional al Apelor, Ion Iliescu.
Pornind de la pionieratul în domeniul construcţiilor hidrotehnice, cum s-a dezvoltat gospodărirea apelor în România?
În întreaga istorie a acestui domeniu, aportul unor personalităţi eminente a fost determinant. Deopotrivă, programul pe etape în gospodărirea apelor a mers neseparabil de mediul, starea, climatul social şi politic românesc, începând cu perioada Primului Război Mondial, când aspectele vieţii româneşti erau predominate în totalitate de controverse multiple, încheiate cu suspendarea proiectelor sau a lucrărilor din sistemul Apelor. Au urmat perioade în care s-au promulgat legi şi regulamente, s-a dezvoltat o complexitate de dezbateri, idei, soluţii tehnice, au luat fiinţă instituţii, cercetarea şi proiectarea a cunoscut un progres şi în consecinţă s-au făptuit construcţiile hidrotehnice ce-au premers unui ansamblu grandios de mai târziu. Aceasta a fost perioada interbelică şi postbelică. Al Doilea Război Mondial a cauzat stagnarea, ca şi primul, pentru tot. Până în 1989 s-au căutat şi s-au pus în practică, în mod neîntrerupt, formule eficiente şi de nivel tehnic perfecţionat şi în continuare perfectibil, în domeniul gospodăririi apelor. În aceeaşi măsură, cadrul legislativ, organizarea, structurarea, desfiinţarea, transformarea, înfiinţarea de instituţii a trecut prin adaptări şi schimbări corespunzătoare.
Istoriceşte, când cunoaşte domeniul apelor un salt semnificativ, o dezvoltare extinsă?
După cel de-al Doilea Război Mondial, problema utilizării resurselor de ape generează o intensificare a activităţilor subsumate acestui deziderat. Proporţional cu dezvoltarea economică din această perioadă progresează şi fructificarea extinsă a resurselor de apă din ţară. Este de înţeles că şi în bazinul hidrografic Siret. Imposibil de exclus în procesul industrial consumul populaţiei, irigaţii etc… cerinţele de apă cresc pe măsura creşterii nivelului de civilizaţie al societăţii româneşti, după anul 1950 construindu-se mari sisteme hidrotehnice.
Care ar fi lucrările de referinţă cuprinse în preocupările privind gospodărirea apelor, din partea oamenilor de ştiinţă?
În primul rând cele ale lui Dimitrie Leonida care este autorul unui proiect pentru hidrocentrala de la Bicaz, aplicat în anul 1960.
Care sunt sarcinile actuale ale conducerii „Apelor Române”?
Sunt complexe. Cea mai importantă este activitatea de promovare, specializare, perfecţionare în rândurile gospodarilor tineri, specialişti, tehnicieni, muncitori precum şi promovarea cercetării şi dezvoltarea domeniului gospodăririi apelor, fundamentate pe studiere ştiinţifică, aprofundată şi aplicată a resurselor de apă la nivel naţional.
Iar în perspectivă?
În perspectivă, în domeniul gospodăririi apelor, toate activităţile sunt corelate menţinerii organizării instituţiei la nivelul bazinelor hidrografice pe coordonatele cerinţelor politicilor agreate la nivel european şi mondial. Din această organizare decurg şi rezultatele.
Cum priveşte problema de conştiinţă a fiecăruia dintre noi, în relaţie cu sursa vitală de apă, pentru toţi, gospodarul de ape din bazinul Siret, dr. ing. Emil Vamanu?
Conştiinţa omului în relaţie cu apa, în special, şi cu natura, în general, e caracterizată în primul rând de o individuală stare de luciditate cu privire la durata şi calitatea vieţii personale încorporate celei globale. Existenţa individuală umană nu poate fi separată de existenţa totală a populaţiei umane planetare, de lumea totală planetară vie. Nu cunoaşterea este totalizantă şi valorizatoare în respectul faţă de natură, pe cât este gradul de puritate a spiritului, conştiinţei de sine, calităţii sufleteşti a omului, la întâlnirea cu întrebările pe care i le adresează traumele naturii pe care el le cauzează, fără să-i simtă durerea, în primul rând în propria fiinţă!
Publicul larg cunoaşte prea puţin despre instituţie. Ce este Administraţia Bazinală de Apă Siret si care este rolul ei?
Ca parte a Administraţiei Naţionale ,,Apele Române”, Administraţia Bazinală de Apă Siret are un rol eseţial în ansamblul instituţiilor statului, chiar dacă, poate, publicul larg este mai puţin familiarizat cu activitatea noastră. Noi ne ocupăm de gestionarea uneia dintre cele mai importante resurse, şi anume, apa. Fie că se cheamă apă de suprafaţă sau de subteran, ele ţin de Administraţia Naţională ,,Apele Române” şi, la nivelul spaţiului hidrografic Siret, de instituţia pe care o conduc.
Publicul larg are date suficiente despre domeniile şi importanţa acestei instituţii?
Oamenii ne văd mai mult în situaţii de urgenţă, la inundaţii, la secetă şi la poluări. Asta, poate şi pentru că, în general, am considerat că este important să ne facem treaba cât se poate de bine, noi fiind cunoscuţi după rezultatul final. Publicul vede, practic, doar vârful icebergului. Eu văd această instituţie ca pe un sistem foarte complex, în care se regăsesc oameni bine pregătiţi şi responsabili. Dar resursa de apă nu trebuie gestionată doar de către noi. Noi nu suntem decât o instituţie, o mână de oameni. Apa trebuie să fie grija tuturor. În fiecare an, pe 22 martie sărbătorim cu toţii Ziua Mondială a Apei. Această zi atrage atenţia privind importanța apei asupra rolului pe care ea îl joacă în viaţa tuturor, precum şi asupra modului în care resursele sunt gestionate. Data de 22 martie a fost stabilită convenţional, dar apa ar trebui sărbătorită în fiecare zi.
La nivel planetar, resursele apei sunt micşorabile?
Nu numai la nivel planetar! Deşi regenerabilă, apa este o resursă epuizabilă, neuniform repartizată în spaţiu şi timp si ceea ce spun poate părea un clişeu, dar nu este. Iar oamenii nu par să conştientizeze acest fapt. De altfel, cred că cel mai mult avem de muncit la schimbarea mentalităţii oamenilor prin a le determina certitudinea că apa este dată de la Dumnezeu.
Cine are responsabilitate faţă de apă, cea care condiţionează viaţa şi civilizaţia?
Responsabilitatea unui mediu mai bun revine fiecăruia. Nu e normal să stăm cu mâinile în sân şi apoi să acuzăm că statul nu ne ajută. Şi, ca să dau un exemplu, primăvara, după topirea zăpezii, albiile râurilor se transformă în adevarate gropi de gunoi. Oriunde te uiţi, numai gunoaie…
Unde este infectată şi risipită mai mult apa, în mediul rural, sau urban?
La sat, oamenii încă duc deşeurile la râpă sau pe malul apei. Chiar dacă există servicii de salubritate, lumea nu le foloseşte, fiindcă nu vrea să plătească. Ori, aşa nu se poate. Dacă oamenii şi-ar zidi casele cu faţa spre apă, poate că nu ar mai arunca deşeurile în albie. Nimănui nu-i place mizeria în faţa casei, nu?! Să ne întoarcem cu faţa spre apă, la propriu şi la figurat. Şi orăşenii fac întocmai. Ies la pescuit, la iarbă verde, dar uită să-şi strângă mizeria când pleacă. Aşteaptă ca alţii să vină în urma lor. Păi de ce? Acasă vine altul în urma ta să facă ordine? De ce nu privim mediul ca pe casa noastră, pe care o îngrijim şi pe care ne străduim s-o facem cât mai confortabilă. Unii aruncă mizeria în apă. Apa ia gunoaiele şi le duce mai la vale, ele nu dispar. Şi nu doar că poluează sau că dau un aspect urât. Ele ajung să blocheze scurgerea, devin adevărate obstacole, iar apa se revarsă, işi face drum să curgă mai departe, pe lângă albie, poate prin curţile oamenilor… Instituţia noastră realizează periodic acţiuni de salubrizare şi igienizare a cursurilor de apă. Dar nu suntem gunoierii apelor. Aceste acţiuni implică nişte costuri foarte mari şi un efort deosebit. Anual se strâng în jur de 500 de tone de PET-uri (bidoane) şi deşeuri de plastic numai din lacurile de acumulare din administrarea noastră.
Se detaşează nivele de educaţie responsabilă faţă de apă, în funcţie de etate?
Din păcate, de la o anumită vârstă, nu te mai poţi aştepta ca oamenii să se schimbe. Ce a învăţat omul, e bun învăţat. Doar prin măsuri coercitive poate se mai îmbunătăţeşte ceva. Dacă omul nu înţelege de vorbă bună, atunci dă-i amenda, arată-i că orice fapt are o consecinţă. De aceea noi punem acum accent pe educaţia de mediu, de la cele mai mici vârste. Colaborăm cu şcoli şi grădiniţe, îndrumăm copiii, încercăm să le insuflăm respectul faţă de apă şi faţă de mediu, în general. Specialiştii noştri participă la lecţii deschise. Elevii fac practică alături de ei. Organizăm vizite în laboratoarele noastre. Am speranţa că lucrurile se vor îndrepta, că încet-încet vom ajunge la nivelul de civilizaţie al altor state europene.
Venind vorba despre inundaţii, se poate face într-adevăr ceva pentru ca oamenii să fie apăraţi?
Oamenii trebuie să înţeleagă faptul că inundaţiile sunt un fenomen natural şi efectele lor nu pot fi eliminate nicăieri în lume, ci doar prevenite şi diminuate. Avem exemplul inundaţiilor din Europa de Vest, din ţări dezvoltate ca Franţa, Polonia sau Ungaria sau din cea de Est, în ţări ca Republica Moldova sau Ucraina. Din punctul nostru de vedere, al Apelor Române, specialiştii noştri au făcut mai mult decât era omeneşte posibil. La inundaţii, au dat dovadă de spirit de sacrificiu. Au stat pe baricade, fără somn, până când s-au convins că situaţia este sub control. Au umplut saci cu nisip, au montat baraje gonflabile şi motopompe. Am avut şi sprijinul altor colegi din alte bazine hidrografice din ţară, care ne-au suplimentat utilajele şi împreună am reuşit să trecem peste evenimente. Încercăm să ne facem datoria cât mai bine. Este însă greu să explici oamenilor afectaţi de ape de ce tocmai lor li s-a întâmplat!… De ce ei au fost inundaţi, iar alţii au scăpat. Este greu, de asemenea, să le explici că putea fi mult mai rău, că s-a ales soluţia optimă, că s-a făcut tot ce a fost omeneşte posibil. Pentru fiecare contează bunurile lui, casa lui, gospodăria lui. Şi e de înţeles, până la un punct…
Sunt digurile o soluţie pentru apărare împotriva inundaţiilor?
Toată lumea vrea diguri. Oamenii spun că vor să se facă diguri, cred că o construcţie de pământ sau de beton îi apără. Or, nu poţi face diguri în neştire. Nu asta e soluţia. Cred, mai degrabă, în puterea acumulărilor de a controla viitura. Acumulările permanente sau nepermanente, adică polderele, un fel de ,,buzunare” paralele cu râurile, care să se deschidă la viituri şi care să permită tranzitarea acestora în siguranţă. Apoi, trebuie să avem în vedere că apa are nevoie de spaţiul ei. Ea trebuie să ,,respire”. Chiar unul din conceptele directivelor europene pe apă este ,,mai mult spaţiu pentru apă”. Acestea sunt doar exemple, dar soluţiile sunt mult mai complexe. Vorbesc de prognoze mai bune, de o îmbunătăţire în transmiterea şi mai ales în receptarea şi înţelegerea mesajelor… şi ajung din nou la comunicare şi la educarea populaţiei. La colaborarea dintre autorităţi şi populaţie, la implicarea acesteia din urmă. Soluţiile noastre nu trebuie privite separat. Ele trebuie integrate. Este nevoie de amenajări funciare, de corectări de torenţi, de împăduriri.
Tăierile masive şi iraţionale de arbori, cât de mult agravează deversările apelor în afara albiilor?
Din cauza despăduririlor se şi întâmplă acum atât de des viiturile rapide. Firişoare de apă se transformă aproape instantaneu în adevărate fluvii. Un arbore poate reţine până la 100 de litri de apă. Vă daţi seama ce înseamnă asta? Fără păduri, picătura de apă cade direct pe sol şi este absorbită; până la un punct, când solul se îmbibă de apă şi atunci terenul alunecă. Apa se scurge şi ia cu ea tot ce intâlneşte în cale. Ei bine, toate aceste soluţii despre care vorbesc trebuie văzute în ansamblu. Şi realizate simultan. Sunt multe de făcut, e nevoie de colaborare şi de implicare din partea instituţiilor, din partea autorităţilor, şi nu în ultimul rând, din partea populaţiei. Pe viitor ne propunem să ne apropiem de cetăţean prin informaţiile pe care i le dăm. Încercăm să-l implicăm mai mult, să-l educăm să devină conştient de consecinţele faptelor lui.
Ce măsuri s-au luat de la ultimele inundaţii?
În primul rând au fost promovate noi lucrări de apărare. Avem în derulare 90 de obiective de investiţii în tot bazinul Siret. Pe cele 4 judeţe ale căror suprafaţă o avem în administrare avem în aşteptare la finanţare alte 60 proiecte. Din păcate, există lucrări pentru care nu se găsesc fonduri. Noi facem tot ce ne stă în putinţă să promovăm lucrări care să apere populaţia. Uneori, însă, nu depinde de noi. Sunt cazuri în care se începe un proiect, apoi se abandonează, din lipsă de fonduri. Apar noi necesităţi, urgenţe de tot felul ce pun proiectul pe tuşă. Se caută mereu noi surse de finanţare. De exemplu, am obţinut finanţare prin Axa 5 POS Mediu pentru un proiect foarte important, început acum ceva timp şi suspendat ulterior datorită lipsei fondurilor. Este vorba despre Planul pentru prevenirea, protecţia şi diminuarea efectelor inundaţiilor în bazinul hidrografic Siret.
Este un proiect de importanţă naţională!
Da. El presupune în prima fază realizarea hărţilor de hazard la inundaţii pe râul Siret şi pe tronsoane ale principalilor afluenţi – Suceava, Moldova, Bistriţa, Trotuş, Putna şi Râmnicu Sărat. Harta de hazard este un suport cartografic pe care se vor trasa curbele de inundabilitate. Ele vor arăta cu precizie ridicată extinderea zonei inundate şi, în anumite situaţii vor putea să ofere informaţii referitoare la viteza apei, adâncimea ei la viituri, corespunzătoatoare unor debite cu diferite probabilităţi de depăşire (0,1%; 1%; 5%; 10%), adică inundaţii ce se petrec o dată la 1000 de ani, o dată la 100 de ani, o dată la 20 ani, respectiv o dată la 10 ani. Pe baza acestor hărţi se vor identifica nişte scenarii de amenajare în punctele critice din zonele acoperite de proiect și măsurile ce trebuie luate pentru prevenirea unor situaţii ce-ar pune în pericol populaţia şi obiectivele din zonă. Se face o analiză socio-economică, se identifică şi se prioritizează măsurile ce trebuie luate.
Acest proiect susţine necesitatea unor prognoze mai bune?
Referitor la prognoze avem un alt proiect în derulare, DESWAT, ce urmăreşte realizarea unui sistem informaţional hidrologic integrat la nivelul întregii ţări, pentru prevenirea şi reducerea efectelor dezastrelor, fie că este vorba despre inundaţii, fenomene meteo periculoase, accidente la construcţii hidrotehnice sau poluări accidentale cu substanţe periculoase. Prin implementarea acestui proiect se va spori capacitatea, viteza şi precizia de prognozare şi se vor putea evalua şi pagubele potenţiale. Practic, este vorba despre instalarea de staţii hidrologice automate ce vor transmite în timp real datele de la senzorii de nivel, debitul de apă, temperatura apei şi aerului, cantităţile de precipitaţii, dar şi staţii de monitorizare a calităţii apei si pluviometre automate.
Se poate spera ca, în câţiva ani, aceste fenomene să nu mai producă atâtea pagube şi victime?
Acesta este şi scopul nostru. Toate proiectele, toate investiţiile pe care le promovăm sunt pentru protejarea bunurilor şi mai ales a persoanelor. Dar, dincolo de responsabilitatea unor instituţii este şi responsabilitatea fiecărui cetăţean de a se pune în siguranţă atunci când situaţia o cere. Avem nevoie de o mai bună înţelegere, de colaborare şi de implicare în gestionarea acestor fenomene ce nu pot fi eliminate, dar ale căror efecte pot fi diminuate.
Construcţia Canalului Siret-Bărăgan este un important factor al economiei româneşti?
Canalul Siret-Bărăgan este în primul rând o sursă pentru irigarea unei suprafeţe de 500 000 hectare. Importanţa lui economică este inestimabilă acum. Viitorul o va face. De aceea, Guvernul României a reluat după 25 de ani construcţia lui. Este un proiect de anvergură şi cum am spus, de mare importanţă economică.
Ce spaţiu va deservi, ce întindere va avea şi ce localităţi va traversa acest canal ?
Spaţiul Siret-Ialomiţa, situat în partea de sud-est a României cuprinde zona de confluenţă a râului Trotuş cu râul Siret, la nord, râul Ialomiţa la sud, limita sistemelor de irigaţii existente, alimentate din Dunăre, la est (teritoriul aparţinând judeţelor Vrancea, Brăila, Buzău, Ialomiţa). Acest spaţiu este component al Câmpiei Române şi are o suprafaţă de peste 700 000 hectare, dar este deficitar în resurse de apă. Terenurile agricole reprezintă 87,5% din suprafaţa lui globală, din care, 86,2% păşune şi fâneţe, 8,5% vii, 5,3% livezi.
Este un spaţiu geografic afectat de o climă secetoasă?
Secetele se manifestă anual, având durate cuprinse între 10 şi 120 de zile, evapotranspiraţia apei la suprafaţa solului, în perioadele de vegetaţie având valori de 40-70 mc de apă pe zi şi hectar.
Vânturile sunt, de asemenea, un factor de accentuare a secetei?
Regimul eolian are şi el un rol negativ, frecvenţa relativ mare a vânturilor determinând secete atmosferice şi reducând randamentul fiziologic al plantelor cultivate.
Ce cursuri de apă străbat acest spaţiu şi care va fi colectat în canal?
Această zonă este străbătută de mai multe cursuri de apă: Putna, Milcov, Râmna, Râmnic, Buzău, Prahova şi Ialomiţa. Pentru a asigura apa necesară irigării terenurilor din spaţiul menţionat, singura soluţie economică este realizarea unei derivaţii din râul Siret, care să străbată această zonă, derivaţie cunoscută sub numele de Canalul magistral Siret-Bărăgan, în lungime de circa 190 kilometri.
Ce suprafaţă agricolă va fi irigată din canal?
Construcţia va permite irigarea prin cheltuieli minime a unei suprafeţe agricole de circa 500 000 hectare, deoarece apa circulă gravitaţional în canal.
Când a început această construcţie, în ce stadiu se află azi, care sunt cheltuielile?
Având în vedre complexitatea şi anvergura lucrărilor precum şi efortul investiţional, canalul magistral a fost propus a se realiza în două etape: etapa I este prevăzută pentru o lungime de 50 kilometri pe teritoriul judeţului Vrancea; etapa a II-a reprezintă o lungime de 140 kilometri şi va cuprinde judeţele Vrancea, Brăila, Buzău şi Ialomiţa. Proiectul pentru prima etapă a canalului a fost aprobat de Guvernul României în anul 1986, iar execuţia lucrărilor a început în anul 1987. Costul total al investiţiei este de aproximativ 194,5 milioane euro, din care, până la acest moment s-au realizat lucrări de circa 8,08 milioane euro. În prezent, stadiul execuţiei lucrărilor se prezintă astfel: priza de prelevare a apei din acumularea Călimăneşti este realizată complet; s-a pus în funcţiune un prim tronson de canal în lungime de 5-7 kilometri, cu posibilitatea de irigare a unei suprafeţe de 100 000 hectare, prin staţia de pompare Haret, de la kilometrul 5, ce-a fost executată; nodul hidrotehnic Zăbrăuţi este realizat în întregime; celelalte 4 sifoane (nodurile hidrotehnice de la râurile Şuşiţa, Putna, Milcov şi Râmna), prin care canalul subtraversează râurile mari sunt în stadii avansate de execuţie; pe tronsoane însumând circa 4 kilometri, canalul este realizat la cotele din proiect, inclusiv betonarea; pe alţi 15 kilometri din traseu excavaţiile la canal se află în diferite stadii de execuţie; lucrările de bază (canalul) sunt realizate în proporţie de 35%; podurile de şosea şi de cale ferată sunt realizate în proporţie de 95% pentru navigaţie.
Care este impactul social al construcţiei canalului?
În acest spaţiu, dar şi în cel învecinat, mai ales cel montan şi submontan, creşterea animalelor are o veche tradiţie. Se apreciază că numărul de ovine, bovine şi porcine se poate dubla sau chiar tripla datorită amenajărilor pentru irigaţii. Ca urmare, există o puternică bază pentru dezvoltarea unor abatoare, fabrici de preparate din carne, produse lactate etc. Printr-o strategie corespunzătoare în ceea ce priveşte proiectarea structurii culturilor se va putea mări ponderea culturilor furajere din terenul arabil. Această creştere, corelată cu sporirea semnificativă a randamentelor şi cu îmbunătăţirea calităţii furajelor va conduce în final la creşterea efectivelor de animale din zonă şi implicit la mărirea gradului de folosire a capacităţilor de industrializare a producţiei agricole animaliere. O puternică dezvoltare va cunoaşte industria viei şi vinului, a prelucrării fructelor, avându-se în vedere că aici se află cea mai importantă zonă viticolă din ţară, podgoriile din Vrancea şi Buzău fiind renumite şi peste hotare. Prin realizarea canalului se poate asigura un debit de 5 mc/s, pentru alimentare cu apă potabilă a localităţilor (urbane şi rurale) aflate în vecinătatea traseului.
Potenţialul turistic va creşte odată cu execuţia acestei construcţii?
Dezvoltarea social-economică a zonei va conduce implicit şi la dezvoltarea turismului, deoarece zona de nord şi nord-vest a spaţiului Siret-Ialomiţa oferă un cadru natural cu un potenţial turistic deosebit. Printr-o amenajare corespunzătoare a staţiunilor de odihnă şi tratament din zonă, a cabanelor, a drumurilor de acces se poate aprecia o creştere semnificativă a numărului de turişti.
Ce impact va avea canalul asupra mediului?
Din punctul de vedere al protecţiei mediului, canalul are un impact ecologic favorabil asupra zonei pe care o străbate, contribuind la formarea unor biotopuri.
În concluzie, ce eficienţă au realizarea Canalului magistral Siret-Bărăgan şi amenajările pentru irigaţii a Bărăganului de Nord şi Central?
Canalul magistral Siret-Bărăgan asigură fără pompare apă pentru irigarea suprafeţelor amplasate pe malul stâng, (circa 80% din suprafaţă), din lacurile de acumulare existente. Energia electrică necesară este de circa 2-4 ori mai mică decât cea utilizată la suprafeţele deja amenajate. Prin realizarea canalului se pot iriga în anii medii şi ploioşi, pe lângă cele 500 000, încă 200 000 hectare ce folosesc în prezent apă prin pompare din Dunăre, realizându-se o economie de energie electrică de 35 GWh/an, adică echivalentul a 2,25 milioane euro pe an. Din totalul suprafeţei ce se va putea iriga după amenajarea canalului, o parte este deja amenajată pentru irigaţii, fiind necesare doar lucrări de modernizare. Prin realizarea canalului şi amenajărilor pentru irigaţii, spun specialiştii, se pot obţine recolte mult mai mari: grâu, 330 000 tone; porumb, 513 000 tone; soia, 32 000 tone; floarea soarelui, 60 000 tone; furaje, 1 800 000 tone, fructe, struguri, 133 000 tone. Echivalentul acestor sporuri de recoltă la preţul mondial al pieţei este de circa 120 000 000 euro pe an, ceea ce va conduce la eliminarea importurilor de cereale, putându-se crea chiar disponibilităţi pentru export. Într-u cuvânt, construcţia Canalului magistral Siret-Bărăgan este un proiect de anvergură reluat de Guvernul României, având un impact social-economic determinat, zonal şi naţional!
„În ultima zi a anului 2021, am primit cu profundă mâhnire vestea trecerii în eternitate a domnului Emil Vamanu, colegul nostru pentru mai bine de 30 de ani și director în cadrul Administrației Bazinale de Apă Siret în perioada 1997-2018. O personalitate a cărei amintire va rămâne veșnic în memoria colectivului, colaboratorilor și celor care l-au cunoscut.Transmitem întreaga noastră compasiune și sincere condoleanțe familiei în aceste clipe grele. Dumnezeu să-l odihnească în pace!” se arata intr-un comunicat de presa transmis de fostii colegi de la ABA Siret
Aurel V. ZGHERAN
Dr. ing Emil Vamanu, directorul Administraţiei Bazinale de Apă Siret;
Emil Vamanu, ieri licean, azi întâlnire cu profesorii și colegii, la aproape o jumătate de ev…! Zi nostalgică a revederii…!;
Aurel V. Zgheran cu Emil Vamanu – interviu la Administraţia Bazinală de Apă Siret…;
Emil Vamanu, studiu de proiect;
Pe șantiere hidrotehnice, Emil Vamanu și Corina Crețu
La inundații cu fostul președinte Traian Băsescu;
Personalități la Parlamentul României cu ocazia Centenarul de Ape – 1913-2013 – Emil Vamanu, al doilea de la dreapta la stânga (în centrul imaginii: fostul președinte al României Ion Iliescu)