„Balcanii. Naționalism, război și Marile Puteri. 1804-2012”, de Misha Glenny
Winston Churchill afirma cândva că „Balcanii au mai multă istorie decât își pot permite” și poate știa ce spune, din spatele unor culise care au determinat celebra „împărțire” procentuală a sferelor de influență între Vest și Est după cel de-Al Doilea Război Mondial.
Poate și din cauza nesfârșitelor nuanțe ale acestei regiuni există atât de puține volume consistente, nepartizane și bine documentate dedicate unei părți de lume care a primit o mulțime de etichete în timp – și nu toate măgulitoare.
Așa încât, apariția unei cărți realizate de un jurnalist de calibru, fost corespondent BBC și bun cunoscător al problematicii zonei, este un eveniment demn de toată atenția.
Pentru cititorul estic contemporan, „Balcanii. Naționalism, război și Marile Puteri. 1804-2012” poate fi o explicație a eternelor încurcături de toate felurile – etnice, teritoriale, culturale etc. – ce persistă aici, iar pentru vestici, un fascicul de lumină crudă, dar relevantă, peste o lume în care Occidentul a avut interesele sale.
De altfel, acesta este și accentul pe care Glenny îl pune în volumul pe care l-a documentat până la fibră: mult din suferința Balcanilor în ultimele două secole a fost urmarea directă a amestecului continuu al Marilor Puteri în această parte de Europă care încă își caută direcția și liniștea.
Epocă după epocă, generație după generație, națiunile din acest areal au fost folosite ca „anexe” ale liderilor lumii, apoi, dacă a fost nevoie, abandonate pentru a suporta consecințe de toate felurile.
Serbia a fost îndemnată să atace Bulgaria în 1885, apoi lăsată de izbeliște; România a intrat în Primul Război Mondial de partea Antantei, apoi a fost trădată și lăsată „călăilor”; Grecia a fost atrasă în capcana atacării Turciei, apoi lăsată pradă primului fenomen masiv de epurare etnică din secolul al XX-lea…
„Balcanii. Naționalism, război și Marile Puteri. 1804-2012” intră adânc, aidoma unui bisturiu, în cauzele revoltelor din Serbia, din 1804, când „marile sfori” erau de fapt trase din inima Imperiului Habsburgic. „Violențele naționaliste nu au un inamic etern, dar inamicul actual este întotdeauna permanent”.
Capitol cu capitol, atrocitățile, masacrele, revoluțiile, asasinatele și manevrele politice alcătuiesc un fir roșu aflat mereu în centrul neliniștii Balcanilor, veșnic ațâțată de evoluțiile Marilor Puteri.
Iar Glenny completează tabloul argumentativ cu elementele relevante necesare din istoria modernă a Marii Britanii, Franței și Germaniei și a intereselor lor, deseori divergente, care au ajuns mai mereu „să se spargă în capul” Balcanilor.
Impresionanta documentare pe care o pune volumul la dispoziția memoriei afective – și nu numai – a cititorului însetat să și cunoască, nu doar să citească este înfășurată într-un stil narativ foarte atrăgător, care face din lectură o plăcere cu informație, un stil de „doi în unu” pe care jurnaliștii de talent îl pot inocula unei cărți.
Glenny are condei, are exercițiul documentării jurnalistice și încheagă la standarde dintre cele mai înalte o carte de certă valoare, care pornește de la ideea că în ultimii 120 de ani, Balcanii au primit de la Marile Puteri care și-au făcut jocurile în zonă doar calcule și indiferență, după caz.
„Balcanii. Naționalism, război și Marile Puteri. 1804-2012” este considerată o lucrare de referință pentru tabloul adevăratelor consecințe ale unor acte politice care încep întotdeauna prin a „da bine” în presă și sunt vândute sub lozinci entuziasmante doar pentru interese bine camuflate și cât se poate de cinice.
Roxana Ichim Istudor