Bine sufletesc în ianuarie: ninsori pure și melodiile fermecate ale Angelei Similea

A nins în ianuarie (2024) ca și cum anotimpul și-a deschis zăgazurile torentului alb al norilor și candoarea iernilor de altădată s-a-ntors să celebreze cu poeme și muzică iubirea…!

A nins cu stele pufoase din pernele cu care s-au bătut îngerașii, departe, cine știe cât de departe ori cine știe cât de aproape, poate chiar în fiecare din noi, poate numai în iluzia fiecăruia dintre noi, a nins minunat de feeric, au înflorit ferigile pe oglinzile răurilor, plâng ca niște țânci zgribuliți fântânile adânci, s-a despletit luna într-o lavă de argint, s-a-mbrăcat curpinsul în flori de bumbac, au răsărit fuioare afânate peste sate, s-au întins folii de opal pe șoselele cenușii ale orașelor, le-au crescut munților și dealurilor bărbi și plete de bunici încotoșmănați în șube și cușme brumării, s-a-nvelit câmpia în tăceri vindecătoare și meditative sub platoșă de marmură, a nins ca-n poveste, a nins ca-n pastelurile lui Alecsandri, a nins ca-n simfonia fusului răsucind firul caierului alb….!

A nins ca melancoliile pe cărările gândului, a nins ca anii pe caii albi ai vârstei târzii, a nins ca trecătoarele iubiri pe drumurile scurte ale vieții…! Parcă ieri se scutura de sus un pospai alb, în ianuarie 2023…, ca mâine, cine știe câtă zăpadă va fi să mai cearnă ianuarie al lui 2025…!?

Însumi sunt o dată de calendar scurt între semnul întrebării și un punct temporal…, aceasta și atât au fost părinții mei, aceasta și atât vor fi să fie și cei ce se vor bucura de îngăduința provizorie a vieții, când eu nu voi mai fi…!

Însumi nu înțeleg de ce îmi plac extremele naturii: când este copleșitor de mohorât, plouând din văzduh până în penumbrele sufletului și când e feeric, vesel și gingaș ca-n valsuri și iubiri topitoare, ningând cu cristale pure din zare în zare și cu zâne din descurajare în resemnare…!

Poate că între o stare și cealaltă n-ar fi țărm și remediu ci larg și naufragiu dacă eu nu mi-aș fi construit punți. Ele sunt muzica. Ea înseamnă pentru mine puntea suspendată ca grădinile minunate, ca brațele unele spre altele, ca ochii unii înspre alții, ca iubirea de la inimă pentru inimă…!

Azi, în miez de ianuarie 2024, eu sunt suspendat deasupra a tot ce înseamnă cenușa dezolărilor, pe o punte zidită din cântecele adorabilei interprete de muzică ușoară Angela Similea.

Aurel V. Zgheran cu Angela Similea, 19 august 2011, la Tg. Ocna

De multe ori ele m-au dus către mal de pe valul în spume al îngândurărilor, ca regina cerului pe marinarii rătăciți, ca floarea regina nopții pe gâzele nocturne atrase de parfumul ei catifelat…!

Pentru mine, melodiile Angelei Similea sunt flori ale cerului – stelele – și stele ale pământului – florile…! Două cosmosuri în universul vieții mele sufletești. În ele trăiesc din toată ființa mea, în ele palpită ca niște clopoței de porțelan gândurile mele, melancoliile, durerile, alinările, disperările, iubirile…!

Cum i-aș putea întoarce vreodată fermecătoarei artiste Angela Similea plăcerea pe care mi-o revarsă în inimă cântecele sale, altfel decât contopindu-mi fiecare bătaie a inimii mele cu fiecare sunet al lor ce are suflet și ființă, întocmai ca mine, iar de aceea între mine, magicele melodii ale Angelei Similea și Angela Similea există comuniune sufletească și umană, ceea ce înseamnă că și iubire…!?

Aurel V. Zgheran

    
 
 

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.