Bursa, transparența și mitul „vânzării țării”
În ultimele luni, tema listării la bursă a fost prezentată în spațiul public aproape ca un act de trădare națională, iar ideea că statul „vinde țara” a devenit unul dintre cele mai folosite slogane politice.
Totuși, dincolo de discursurile emoționale, realitatea economică este mai nuanțată: listarea la bursă nu înseamnă automat pierderea controlului asupra companiilor strategice, ci poate însemna transparență, investiții și accesul cetățenilor români la acționariat.
Interesant este și faptul că unii dintre cei mai vocali critici ai listărilor bursiere sunt, în același timp, investitori activi pe piața de capital, beneficiind chiar de creșterea valorii companiilor listate.
Petrișor Peiu, de exemplu, arhitectul principal al moțiunii de cenzură care a acuzat Guvernul Bolojan că „vinde țara” printr-o listare netransparentă la bursă, este el însuși un investitor important la bursă, având potrivit declarațiilor publice și presei economice un portofoliu estimat între 1,5 și 2 milioane de euro, cu dețineri semnificative la companii precum Banca Transilvania, Petrom, Romgaz sau Hidroelectrica. Ipocrizia acestuia devine evidentă prin prisma unor aspecte concrete:
- Portofoliu impresionant la companii de stat: Peiu deține acțiuni în valoare de peste 1,5 milioane de euro la companii precum Hidroelectrica, Romgaz, Nuclearelectrica, (unicul producător de energie de origine nucleară din Romania), Transgaz, Petrom și Banca Transilvania.
- Dublu standard clar: Practica pieței de capital pare acceptabilă și profitabilă atunci când îi generează dividende lui Peiu și oportunități de investiții. Însă aceeași practică a devenit „vânzarea țării” în discursul politic, atunci când PSD și AUR au avut nevoie de un pretext pentru moțiunea de cenzură .
- Poziția ambiguă față de listare: Peiu afirmă că nu se opune listării în sine, ci metodelor „obscure” și netransparente cum ar fi plasamentul accelerat privat . În realitate, această poziție sofisticată pare să ignore faptul că statul român a mai folosit cu succes plasamentele private, inclusiv prin Fondul Proprietatea.
- Ascensiunea averii din piața de capital: Chiar și fără a tranzacționa, portofoliul lui Peiu s-ar fi apreciat semnificativ datorită creșterii indicelui BET (Bucharest Exchange Trading – principalul indice al Bursei de Valori București) cu 60% în 2025 și 20% în 2026. Această realitate contrastează foarte tare cu retorica conform căreia listările ar fi dăunătoare interesului național.
Argumentația domnului Peiu pare a fi una strict utilitară: piața de capital este bună atunci când îi servește propriilor interese financiare, dar rea atunci când a putut fi folosită ca instrument politic împotriva unui guvern pe care a dorit să îl demită. Exact această contradicție dintre „domnul investitor Peiu” și „domnul politician Peiu” reprezintă culmea ipocriziei.
Această „listare la bursă”, de care tot auzim, poate părea ceva complicat pentru mulți oameni sau rezervat doar economiștilor. În realitate, lucrurile sunt destul de simple.
Listarea la bursă înseamnă că o companie devine deschisă investițiilor publice. Adică o parte din acțiunile companiei poate fi cumpărată de cetățeni, fonduri de investiții sau fonduri de pensii, prin intermediul bursei de valori.
Asta nu înseamnă că statul pierde controlul companiei sau că aceasta este „vândută la străini”, cum se spune adesea pe ton cât mai alarmist. De cele mai multe ori, statul păstrează pachetul majoritar de acțiuni și controlul deciziilor importante.
- Listarea la bursă înseamnă transparență
O companie listată nu mai poate funcționa „în spatele ușilor închise”. Ea este obligată să prezinte periodic situația financiară, investițiile făcute, datoriile, profitul și planurile de viitor. Practic, o dată la câteva luni, compania trebuie să spună public câți bani a încasat, cum au fost ei cheltuiți, ce proiecte are și ce riscuri există. Această transparență reduce abuzurile și obligă conducerea să fie mai responsabilă.
- Înseamnă guvernanță și management profesionist
Investitorii nu își pun banii într-o companie condusă haotic sau politic. De aceea, firmele listate sunt presate să aducă profesioniști la conducere, oameni care știu să administreze eficient și să răspundă pentru rezultatele lor. Pe bursă contează performanța, nu relațiile de partid.
- Statul poate păstra controlul companiei
Una dintre cele mai răspândite manipulări este ideea că listarea înseamnă „vânzarea țării”.
Nimic mai fals. De regulă, se listează un procent din acțiuni, de exemplu 10%, 15% sau 20%. Statul poate păstra peste 50% din companie și controlul deciziilor strategice. Diferența este că o mică parte din companie devine accesibilă investitorilor, iar compania obține capital pentru dezvoltare.
- Pot investi și fondurile de pensii românești
Când o companie importantă este listată la bursă, fondurile de pensii din România pot și ele investi în ea. Asta înseamnă că banii economisiți pentru pensiile românilor pot contribui la dezvoltarea economiei locale și pot produce profit pe termen lung. Cu alte cuvinte, românii pot beneficia indirect de succesul acestor companii.
- Orice cetățean poate deveni acționar. Bursa nu este doar pentru milionari.
Orice cetățean român poate cumpăra acțiuni, chiar cu sume relativ mici. Astfel, oamenii obișnuiți pot deveni, într-o anumită măsură, coproprietari ai unor companii importante.
În multe din țările dezvoltate, investițiile la bursă reprezintă o metodă normală de economisire și participare la economie.
- Companiile pot atrage bani pentru investiții fără a depinde de bugetul statului
Un mare avantaj al listării este că firma poate obține bani de la investitori pentru modernizare,
tehnologizare, extindere sau investiții noi.
Asta înseamnă mai puțină presiune pe bugetul public și mai puține situații în care contribuabilii trebuie să acopere pierderile unor companii prost administrate.
Listarea la bursă nu este un pericol, ci un instrument modern de dezvoltare economică. Ea poate aduce mai multă transparență, management mai bun, investiții și posibilitatea ca românii să participe direct la economia țării.
Desigur, orice listare trebuie făcută corect, transparent și în interesul cetățenilor. Dar ideea în sine nu are nimic de a face cu „vânzarea țării”, este deschiderea unor companii către reguli mai clare și către investiții care pot ajuta dezvoltarea lor pe termen lung.
Președinte fondator OADO
Prof. Univ. Dr. Florentin Scalețchi
Foto creată cu Gemini